SIAJ s. n. 1. dara lasata de o torpila, de o nava in mers etc. 2. volum de fluid turbionar pe care il lasa in urma sa un corp in miscare intr-un fluid. (< fr. sillage)

PARLOAGA, parloage, s. f. Teren arabil lasat nelucrat unul sau mai multi ani, pentru refacerea fertilitatii lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosita de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.

FRISOANE s. pl. (MED.) friguri (pl.), scuturatura, tremur, tremuratura, tremurici, (rar) scutur. (L-au lasat ~le.)

IFOSE s. pl. pretentii (pl.), (fig.) aere (pl.), fumuri (pl.). (Te rog sa lasi ~le !)

AB IOVE PRINCIPIUM (lat.) sa incepem cu Iupiter – Vergiliu „Bucolica”, III, 60: Ab iove principium, Musae; Iovis omnia plena: /ille colit terras; illi mea carmina curae („Muze, sa incepem cu Iupiter; toate sunt pline de Iupiter: /el vegheaza campiile; in grija lui las cantecele mele”). Cu aceste cuvinte isi incepe pastorul Dameta intrecerea in versuri cu pastorul Menalca. A incepe cu ce este mai important.

brazda f., pl. e (vsl. brazda). Urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.

lasARE s. f. Actiunea de a (se) lasa si rezultatul ei. – V. lasa.

LIBERARE, liberari, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) libera si rezultatul ei; eliberare; lasare la vatra. – V. libera.

DODII s. f. pl. (Pop. si fam.; in expr.) A vorbi sau a grai (cam) in dodii = a vorbi fara sir; a aiura. A lasa (pe cineva) in dodiile lui = a lasa (pe cineva) sa-si faca nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) in dodii = a umbla sau a merge in nestire, nauc. – Et. nec.

DOAGA ~ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de forma plata (sau usor incovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etc.). ◊ A-i lipsi cuiva o ~ a nu fi in toate mintile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ◊ A cadea in ~ga cuiva a ajunge in mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lasa pe (cineva) in ~ga lui a lasa (pe cineva) sa-si faca toanele. [Sil. doa-ga] /<lat. doga

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

elIBERARE s.f. Actiunea de a (se) elibera si rezultatul ei; liberare; lasare la vatra. [< elibera].

samcioara, samcioare, s.f. (reg.) cutitas mic si ascutit cu care se inteapa animalele bolnave, pentru a li se lasa sange; samcea, smicea.

TASARE s.f. Actiunea de a se tasa si rezultatul ei; indesare, lasare. [< tasa].

APRECIERE, aprecieri, s. f. Actiunea de a aprecia si rezultatul ei. ◊ Expr. A lasa (ceva) la aprecierea cuiva = a lasa pe cineva sa chibzuiasca si sa hotarasca singur (intr-o problema). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.

AMINTIRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine pastrata in memorie. In ~ea cuiva. A lasa o ~. 3) Obiect (daruit sau procurat) care aminteste de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere in care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti

A DEZGOLI ~esc tranz. (corpul sau parti ale lui) A descoperi, lasand gol. /dez- + a goli

A SE lasA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

MLADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unei forte exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre fiinte si despre parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; suplu; elegant; mladiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasa influentat usor de vointa altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mladia + suf. ~os

OMNIA VINCIT AMOR (lat.) dragostea invinge totul – Vergiliu, „Bucolica”, X, 69: „Omnia vincit Amor et nos cedamus Amori” („Dragostea invinge totul, iar noi sa ne lasam invinsi de ea”).

IMPERMEABil, -A, impermeabili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu lasa sa treaca prin el un fluid. 2. S. n. Manta, haina de ploaie confectionata dintr-un material impermeabil (1); fulgarin. [Pr.: -me-a-] – Din fr. impermeable, lat. impermeabilis.

VOLNICI, volnicesc, vb. IV. (Inv.) 1. Tranz. A lasa liber, in voia lui; a elibera. 2. Tranz. A indreptati; a imputernici, a ingadui. 3.Refl. A se stradui, a-si da silinta. – Din volnic.

FOTOelECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.

CONCilIANT, -A, concilianti, -te, adj. Impaciuitor; care se lasa usor induplecat. [Pr.: -li-ant] – Din fr. conciliant.

el, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) el merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

DIAFRAGMA, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separa toracele de abdomen si care participa la respiratie. ♦ Cartilaj care separa cele doua nari. 2. Membrana elastica (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibratiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe placute opace mobile, care limiteaza o deschidere circulara reglabila, lasand sa treaca prin ea o anumita cantitate de lumina. 4. Dispozitiv alcatuit dintr-o membrana cu un orificiu, care, introdus intr-o conducta, masoara debitul si viteza fluidului. 5. (Constr.) element de constructie alcatuit dintr-o placa plana sau dintr-un planseu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

GARDEROBA s. 1. vestiar. (lasati hainele la ~.) 2. imbracaminte. (~ lui se compune din ...)

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

FANDA vb. I. intr. (Sport) A inainta cu un picior, indoindu-l si lasand greutatea corpului pe el, tinandu-l pe celalalt perfect intins. [Cf. fr. se fendre].

FANDA vb. intr. (sport) a inainta cu un picior, indoindu-l si lasand greutatea corpului pe el, tinandu-l pe celalalt intins. (dupa fr. fendre)

NETEZ s. n. (Pop.; in expr.) A se da netezului = a se lasa invins. – Postverbal al lui netezi.

BALE s. f. pl. Saliva (groasa, spumoasa) care se prelinge din gura. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele dupa ceva = a dori fierbinte ceva; a ravni. ♦ Materie mucilaginoasa secretata de unele glande din epiderma pestilor. ♦ Materie vascoasa pe care o lasa melcii in urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).

berbec si berbece m. (lat. vervex, pop. berbex, -ecis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbecs). Masculu oii, arete. Un fel de masina (grinda) cu care Romanii izbeau si spargeau portile si zidurile in razboi. Marele ciocan pe care aparatu numit titan il ridica si-l lasa ca sa bata pilotii. Un semn al zodiacului (Martie).

TOUT FLATTEUR VIT AU DEPENS DE CelUI QUI L’ECOUTE (fr.) lingusitorul traieste pe seama celui care-l asculta – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Infumuratii se lasa flatati fara sa bage de seama ca laudele ce li se adreseaza sunt interesate.

IMPENETRABil, -A, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasa sa treaca ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate patrunde cu privirea; de nepatruns. ♦ Fig. De neinteles, de nepatruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care isi ascunde gandurile sau sentimentele; care nu tradeaza starile sufletesti. Persoana, fizionomie impenetrabila. 2. (Fiz.) Care ocupa un asemenea spatiu incat exclude de acolo prezenta oricarui alt corp. – Din fr. impenetrable, lat. impenetrabilis.

VIZIONAR, -A, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasa stapanit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediata); care prevede, prevesteste evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobisnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

NOUALEA, NOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optulea si al zecelea. ◊ Expr. A fi in al noualea cer = a fi in culmea fericirii. Pe planul al noualea, se spune despre ceva considerat neimportant, lasat la o parte. – Noua + le + a.

A FANDA ~ez intranz. (in scrima, gimnastica etc.) A duce un picior inainte indoindu-l la genunchi si lasand toata greutatea corpului pe el (celalalt fiind bine intins). /<fr. fendre

RAMAS² ~sa (~si, ~se) v. A RAMANE ◊ ~ de capul meu (al tau, al lui etc.) ramas fara supraveghere; lasat sa actioneze dupa plac. Fata ~sa fata inaintata in ani si nemaritata. /v. a ramane

LIBERARE s.f. Actiunea de a libera si rezultatul ei; (spec.) eliberare din armata, lasare la vatra. [< libera].

chirpici n., pl. inuz. uri (turc. kirpig, kerpig, de unde si bg. rus. kirpic). Est. Lut amestecat cu paie s. a. si pus in tipar, unde i se da forma unor mari caramizi care se lasa sa se usuce. Din el se fac paretii caselor taranesti. V. ceamur.

ALEATORIC, -A, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce intamplator, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazeaza pe improvizatie; care lasa executia la inspiratia interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic.

SANGERARE, sangerari, s. f. 1. Faptul de a sangera; sangerat¹, sangeratura. ♦ Varsare de sange. 2. Proces tehnologic de recoltare a sangelui animalelor sacrificate (la abator) pentru a fi valorificat. 3. (Tehn.) Operatie de gaurire a unei ancore de lemn pentru a lasa sa se scurga apa din ea. – V. sangera.

A SE CLAPAUGI se ~este intranz. (despre urechi) A se lasa in jos (din cauza marimilor lor); a se pleosti. [Sil. -pa-u-] /Din clapaug

PERCICA ~ele f. reg. 1) Smoc de par lasat putin pe frunte; mot. 2) Suvita de par care acopera fruntea unui cal; perciune. /<turc. purcek

INSINUARE s.f. Actiunea de a (se) insinua si rezultatul ei. ♦ Vorba, aluzie prin care se lasa sa se inteleaga un anumit lucru. ♦ Strecurare, infiltrare; insinuatie. [Pron. nu-a-. / < insinua].

OPALESCENTA s. f. 1. calitatea de a fi opalescent. 2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasa sa treaca tonurile calde si le reflecta pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparenta. (< fr. opalescence)

UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o tari soarta – A te lasa in voia soartei, a lasa ceva la voia intamplarii.

1) cioc n., pl. uri (mrom. cioc, ciocan, d. cioc 2 si inrudit cu ciocan, ciocnesc, ciocoi, cioplesc, ciuca, ciugulesc, ciupesc, ciunt, tata s. a., precum si cu rus. cok, ciocnire de pahare; bg. cuk, ciocnire, covka, cioc, plisc; alb. cok, plisc, it. ciocco, butuc, ung. csok, sarutare; fr. choc, sp. choque, ol. schok, ciocnire). Vest si sud. Plisc, gura pasarilor. Lovitura de cioc: i-a tras un cioc. Apa cit ia pasarea o data [!] cu ciocu: un cioc de apa. Fam. Bot, sarutare (ung. csok). Paru barbei lasat neras numai la barbie (cum il purta Napoleon III si Cuza): a purta cioc sau barba in cioc. Botu corabiii. Ciocu berzei, greghetin. V. tic 1.

ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. fr. eclipser.

PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) A ademeni, a amagi, a insela pe cineva pentru a-l supune vointei sale; a incanta, a seduce. ♦ Refl. A se supune vointei cuiva, a se lasa ademenit, sedus. – Din ngr. eplanisa (aor. lui plano).

POPUSTA, popuste, s. f. (Reg.) Franghie verticala care tine carmacele in pozitia lor in timpul pescuitului si care se lasa intotdeauna mai lunga decat adancimea apei. – Din ucr. popusta.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) indoi in sus, a(-si) ridica manecile sau poalele imbracamintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage in sus un obiect sau o parte a lui care atarna sau care s-a lasat in jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

DOMN ~i m. 1) (folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Persoana de s*x masculin; barbat, mai ales de la oras. 2) (in epoca feudala, in tarile romane; folosit si ca titlu pe langa un nume) Conducator absolut al tarii; domnitor; voda; voievod. 3) Forta supranaturala, considerata creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ◊ A lasa pe cineva in plata ~ului a lasa pe cineva sa procedeze dupa bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus

pistos, -oasa, adj. (reg.; despre vase) care lasa sa picure (sa iasa afara din el un lichid).

TASA vb. I. 1. refl. (Despre terenuri, materiale, constructii etc.) A se indesa, a-si cobori nivelul, a se lasa, a se afunda sub povara propriei lor greutati; a se turti. 2. tr. A indesa, a compacta. [P.i. 3 -seaza. / < fr. tasser].

VIEN DIETRO A ME, E lasCIA DIR LE GENTI (lat.) vino dupa mine si lasa lumea sa vorbeasca – Dante, „Purgatoriul”, V, 10.

conducator, -oare s. si adj. (d. conduc). Care conduce. Corp bun sau rau conducator de caldura sau de electricitate, care lasa ori nu lasa caldura ori electricitatea sa treaca pin [!] el.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

IERTA vb. 1. v. absolvi. 2. (BIS.) a dezlega. (Preotul il ~ de pacate.) 3. (reg.) a ingadui, (inv.) a lasa, a sterge, a trece. (A ~ pacatele, faradelegile cuiva.) 4. v. scuza.

CHIMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de chimie; propriu chimiei. Reactie ~ca. 2) Care aplica chimia si metodele ei. Curatatorie ~ca. ◊ Creion ~ creion care, pe umed, lasa urme foarte pronuntate ce se sterg greu. /<fr. chimique

ANTIGONA (in mitologia greaca), una dintre fiicele lui Edip. Reintoarsa la Teba dupa moartea tatalui sau, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele impotriva cetatii, sa fie lasat neinmormintat. Condamnata sa fie inchisa intr-o pestera, si-a pus capat zilelor.

APRECIERE, aprecieri, s. f. Actiunea de a aprecia si rezultatul ei; pretuire, stima; considerare, judecata, analiza. ◊ Expr. A lasa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecatii sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-].

aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).

RABAUD [rabo], Henri (1873-1949), compozitor francez. elev al lui Massenet. Director al Conservatorului din Paris (1920-1941). A lasat 6 opere, intre care Procesiunea nocturna e cea mai cunoscuta.

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si lass="spaced">numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si lass="spaced">Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Inducere in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui. ♦ P. gener. Pacaleala, inselaciune. – Din tc. kacirma

VISATOR, -OARE, visatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care viseaza, care este inclinata spre reverie, spre meditatie; p. ext. (persoana) care este lipsita de simt practic; (persoana) care preconizeaza un ideal si il traieste ca pe o realitate vie, care se lasa condus de utopii. – Visa + suf. -ator.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

STRICNEA ~ele f. reg. Cutit cu o lama speciala, cu care se lasa sa curga sangele animalelor bolnave. /a stricni + suf. ~ea

ALMOHAZI, dinastie berbera (1147-1269), intemeiata in 1121 sau 1122 de Muhammad ibn Tumart. A stapinit in N Africii si S Spaniei. Puterea lor a inceput sa decada dupa batalia de la las Navas de Tolosa (1212).

Alcathous, fiul lui Pelops si al Hippodamiei, despre care se spunea ca ar fi ucis leul din Cithaeron. S-a casatorit cu Evaechme, fiica lui Megareus si, dupa moartea acestuia, a domnit in cetatea Megara. Ulterior, cetatea fiind distrusa de cretani, el i-a inaltat din nou zidurile, cu ajutorul lui Apollo. Se spunea ca zeul si-ar fi lasat cu aceasta ocazie lira sprijinita de o piatra, care de atunci a capatat o proprietate miraculoasa: ori de cite ori era lovita scotea sunete muzicale.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si lass="spaced">Agamemnon).

cotrocesc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc si cotropesc). Vest. Acoper [!], invalesc. Scotocesc: Cu cine ai lasat casa? – Goala, cu usile deschise. Barem sa nu le sparga de vor s´o cotropeasca (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Si -osesc scotocesc (Vc.); cotircesc, invalesc [!] (Gorj), otinjesc (Arg.).

ZAHARel, (2) zaharele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahar (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lasa dus) cu zaharelul = a insela (sau a se lasa inselat), a ademeni (pe cineva sau a se lasa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amagitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahar + suf. -el.

SENTIMENTAL, -A, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprima (sau trezeste) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se refera la sentimente. 2. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Care arata o sensibilitate accentuata, care se lasa usor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

INTRECE vb. 1. v. depasi. 2. a depasi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covarsi, a depasi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depasi, (fig.) a eclipsa. (il ~ prin inteligenta.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a invinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depasi, (pop.) a lasa. (Si-a ~ toti partenerii.) 8. a depasi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se incerca, a se infrunta, a se masura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. in-talni.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

BYRON [bairən], George Gordon, lord (1788-1824), poet romantic englez. Temperament liric, violent si excentric, natura solitara, a avut o existenta aventuroasa. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru si impetuos, dominat de pasiuni tumultoase si mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lasat o opera animata de o rara verva satirica („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Don Juan”, „Manfred”) care a exercitat o puternica influenta asupra romantismului european. In conflict cu societatea engleza a epocii, B. s-a exilat pe continent. Dupa ce a sprijinit miscarea carbonarilor italieni, a luat parte la Razboiul pentru independenta a poporului grec si a murit la Missolonghi.

RESERVATIO MENTALIS (lat.) rezerva mintala – Formula inventata de iezuiti pentru a evita sperjurul. Nevoiti sa jure pe un lucru, ei dadeau in mintea alt inteles juramantului. Concesie formala, dar lasa.

birlog n., pl. oage (vsl. birlogu, brulogu, ascunzatoare [sirb. brlog, cocina, vizuina, gunoi; rus. berloga, birlog], de unde si ung. barlang, pestera [Bern. 1, 120]. Cp. si cu turluc). Vechi. Ingraditura, staul. Azi. Vizuina de urs. Fig. Iron. Casuta, culcus: iaca si birlogu meu! Olt. Loc dosit la munte unde ciobanii, cind se lasa toamna cu turmele la ses, isi ingroapa uneltele si le dezgroapa cind revin primavara (BSG, 1932, 160). V. crov.

INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.

CAMASA ~asi f. 1) Imbracaminte care se poarta pe piele acoperind partea de sus a corpului. ◊ A lua si ~asa de pe cineva a-i lua cuiva totul; a lasa pe cineva fara nimic. Isi da si ~asa de pe el se spune despre cineva foarte darnic. 2) Membrana sau invelis subtire care acopera unele materii sau corpuri. 3) Imbracaminte exterioara sau interioara a unei piese de masina. [G.-D. camasii] /<lat. camisia

PECINGINE ~i f. 1) Boala contagioasa a pielii manifestata prin eruptii, care, uscandu-se, provoaca mancarime si formeaza o crusta, care apoi se cojeste, lasand pete albicioase. ◊ A se intinde (sau a se raspandi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. Rau care capata o amploare din ce in ce mai mare. 3) Petic de pamant cultivat de pe care a pierit vegetatia; loc gol intr-o semanatura. 4) Pata de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis

RABATE vb. III. tr. 1. A roti o figura plana in jurul unei drepte astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planele de proiectie. 2. A lasa in jos; a indoi; a plia. [< fr. rabattre].

RABATA vb. tr. 1. a roti o figura plana in jurul unei drepte astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planele de proiectie. 2. a lasa in jos; a indoi; a plia. (< fr. rabattre)

ROTTWEilER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. Rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.

ACOLISI, acolisesc, vb. IV. Refl. (Inv.) 1. A se lega, a se agata de cineva, a se tine de capul cuiva cu dusmanie. 2. A nu lasa din stapanire ceea ce a cucerit odata. – Din ngr. ekollissa (aor. lui kollo „a (se) lipi”).

MISel, -EA, misei, -ele, adj., s. m. si f. 1. (Om) de nimic, ticalos, nemernic; (om) las, fricos. 2. (Inv.) (Om) de conditie modesta, de rand. 3. (Inv. si reg.) (Om) sarac, nevoias; (om) vrednic de plans. 4. (Inv. si reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus.

Aerope, sotia lui Plisthenes, cu care a avut doi fii: pe Agamemnon si pe Menelaus. Dupa moartea lui Plisthenes s-a casatorit cu Atreus, dar, fiindu-i necredincioasa, deoarece s-a lasat sedusa de Thyestes, fratele regelui, a fost ucisa de catre sotul ei (v. si lass="spaced">Atreus).

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. lass="spaced">Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. si refl. A lasa sau a ramane gol, a(-si) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbraca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

ARMA ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

IZBelISTE f. pop. : De ~ a) lasat la voia intamplarii; parasit de toti; b) fara sprijin; de pripas. In ~ea vantului (sau primejdiilor) intr-un loc batut de vanturi (sau expus primejdiilor). /v. a izbi

plecatel, -ea, plecatica, adj. 1. (inv. si reg.) putin aplecat, putin inclinat intr-o parte, lasat putin in jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat sa suga la alta oaie decat cea care l-a fatat.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) ma tem de danai chiar si cand aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a incercat sa-i convinga pe concetatenii sai sa nu introduca in cetate calul de lemn lasat de ahei pe tarm si in care se aflau Odiseu si luptatorii lui.

2) cirsnic (vest) si crisnic (est) n., pl. e (aceiasi orig. cu cirsnic 1 fiind-ca e in forma de cruce). Ciorpac atirnat care se cufunda in apa si se lasa mai mult timp (pina ce se aduna pestele la mincarea pusa in el). – Si cirstas (Gorj), cristas (Meh.), scirtas (Oltu de jos), pl. e. Si, tirboc, posfat, cirliont, halau si prijinea. V. napatca.

HEI interj. 1. Exclamatie care exprima o chemare sau prin care se atrage cuiva atentia. 2. Exclamatie care exprima: voie buna, satisfactie, placere, admiratie, nerabdare, rezerva, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamatie care lasa sa se inteleaga ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par sau decat le crede cineva. [Var.: he, hehe interj.] – Onomatopee.

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

MARSRUT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfa de lung parcurs care nu ia si nu lasa vagoanele in statii. 3. Metoda de a lucra la mai multe masini prin deservirea lor intr-o ordine prestabilita. [Var. marsruta s.f. / cf. rus. marsrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].

MARSRUT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfa de lung parcurs, care nu ia si nu lasa vagoanele in statii. 3. metoda de a lucra la mai multe masini prin deservirea lor intr-o ordine prestabilita. (< rus. marsrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

MOLIPSI, molipsesc, vb. IV. Refl. si tranz. 1. A (se) imbolnavi prin contaminare; a (se) contamina. 2. Fig. A se lasa influentat de cineva sau a influenta pe cineva (in rau). – Din ngr. molepsa (aor. lui molevo).

NEAGA s. f. sg. (Pop.) Persoana incapatanata, rea, care contrazice mereu si care face totul numai dupa capul ei. ◊ Expr. A sta neaga-rea pe capul cuiva (sau in spinarea cuiva) = a nu lasa in pace pe cineva, a nu-l slabi din ochi. – Et. nec.

STRICNEA, stricnele, s. f. (Reg.) Cutit cu o limba speciala, folosit pentru a lasa sange animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cutit. [Var.: stricneala s. f.] – Stricni¹ + suf. -ea.

PERGAMENT, pergamente, s. n. 1. Piele (de oaie, de vitel etc.) prelucrata special pentru a se putea scrie pe ea, folosita in trecut in loc de hartie. 2. Document, text scris pe pergament (1). 3. Hartie translucida care nu lasa sa patrunda grasimile sau umezeala, folosita mai ales la ambalarea alimentelor; hartie pergaminata. – Din lat. pergamentum.

RESPINGE vb. 1. v. refuza. 2. v. recuza. 3. v. repudia. 4. v. dezaproba. 5. a lasa, (fig.) a tranti. (L-a ~ la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. inv.) a impinge. (il ~ pe inamic din tara.)

IMPAVIDUM FERIENT RUINAE (lat.) daramaturile il vor izbi fara sa-l clinteasca – Horatiu, „Ode”, III, 3, 8. elogiul omului drept si tenace, care nu se lasa abatut de pe drumul sau de nici un pericol.

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A impacheta ceva intr-un material protector, in vederea usurarii manipularii lui si a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor sa devina mai mare decat viteza lui nominala. 3. Refl. (Despre cai) A incepe sa fuga tare (fara a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lasa purtat de manie, de entuziasm, a se avanta intr-o discutie aprinsa; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

CADERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masa.) 2. v. cazatura. 3. v. prabusire. 4. daramare, naruire, picare, prabusire, pravalire, rasturnare. (~ lui la pamant in urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cadere de apa v. cascada. 6. scapare. (~ a ciocanului din mana.) 7. v. lasare. 8. v. disparitie. 9. esec, insucces, nereusita, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.

STRAMB² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu drept) Care nu este drept; inclinat, lasat pe o parte. Perete ~. ◊ Marturie ~a marturie care nu corespunde adevarului. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gura ~a. /<lat. strambus

pisti, pistesc, vb. IV 1. (inv. si reg.; despre lichide) a curge incet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvori, a tisni, a iesi la suprafata. 2. (despre recipiente, terenuri, gauri etc.) a lasa sa picure, sa curga incet sau sa tasneasca un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scapa pe el (ea); (despre pasari) a murdari cu gainat, a se gainata. 4. (reg.) a se misca, a se urni (dintr-un loc).

DOilEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.

ZAHARel, (2) zaharele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahar (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zaharelul = a insela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atragatoare. A se lasa dus cu zaharelul = a se lasa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atragatoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.

VIDEO MelIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) vad pe cele bune si le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Marturisirea Medeii, care, desi intelege rational ce cale trebuie sa urmeze, se lasa impinsa de pasiuni in directia contrara.

bleasc (ea dift.) n., pl. uri (vsl. bliesku, blisku, fulger, sclipire. V. blestesc, listeav). Vest ori nord. Rar. Suflet (de animal). a-ti lasa gura bleasc, a-ti lasa gura apa, a-ti veni mare pofta de o mincare. Adv. Arg. Plin, incarcat, impopotonat: cu pieptu bleasc de medalii.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

DESCHIDERE ~i f. 1) v. A DES-CHIDE si A SE DESCHIDE. 2) Loc liber lasat intr-un perete (in vederea iluminarii, aerisirii etc.). ◊ In ~ in primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 3) tehn. (la uneltele de prindere sau de fixare) Distanta dintre falci. ~ea clestelui. 4): ~ geologica aparitie la suprafata a rocilor din structura geologica a subsolului unei regiuni. 5): Lucrari de ~ totalitate a lucrarilor miniere efectuate in vederea punerii in exploatare a unui zacamint. /v. a (se) deschide

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. lass="spaced">balte.

MAR², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer¹ (1) proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer¹. ♦ Refl. A iesi afara pentru a respira aer¹ proaspat; a se racori. – Din ngr. aeriso (aor. lui aerizo).

DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. Cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.

Cerberus, temutul ciine care strajuia la portile Hadesului. Nascut din gigantul Typhon, el era frate cu hidra din Lerna si cu leul din Nemea. Cerberus era infatisat ca un monstru infricosator, dupa unii cu trei, dupa altii cu o suta de capete. Avea coada de sarpe, iar in jurul gitului i se incolaceau de asemenea serpi. Cerberus avea insarcinarea sa nu-i lase sa intre in Hades decit pe morti si sa nu mai lase pe nimeni sa iasa de acolo. Singurul care a reusit sa-l invinga si sa-l supuna a fost Heracles (v. si lass="spaced">Heracles). Se spunea ca mai tirziu Cerberus a fost vrajit, si el, de cintecul lui Orpheus.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

Demodocus 1. Aed lasat de catre Agamemnon – cind a plecat in razboiul troian – ca s-o indrume si s-o ocroteasca pe Clytaemnestra. N-a putut-o feri insa de dragostea pentru Aegisthus. 2. Aed care a cintat in palatul lui Alcinous, in prezenta lui Odysseus.

PREDA vb. 1. v. inmana. 2. a depune, a inainta, a inmana, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a baga. (I-a ~ intreaga documentatie.) 3. a incredinta, a lasa, (frantuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. depune. 5. (Mil.) a se inchina, a se pleca, a se supune, (inv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.) 6. (inv.) a darui, a trada. (il ~ pe cineva dusmanului.) 7. v. capitula. 8. (Mil.) a inchina. (Au ~ cetatea.) 9. (inv.) a se da. (Hotul s-a ~) 10. (inv.) a paradosi, a propune, a teslimarisi. (A ~ o anumita disciplina.)

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

Endymion, pastor de o rara frumusete care l-a rugat pe Zeus sa-l lase sa doarma vesnic, ca sa ramina pururea tinar. Zeus i-a implinit voia. Vazindu-l dormind, Artemis (Luna) s-a indragostit de frumosul pastor pe care a inceput sa-l viziteze, noapte de noapte, coborind din inaltul cerurilor. Din iubirea lor s-au nascut cincizeci de fete.

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentilor o nava care stationeaza; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

toropala (-le), s. f. – Ciomag, bita. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (maciuca), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu gramada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipani, vb. (a aduce in stare de ameteala, a lasa fara simtire; a cuprinde, a coplesi, a invinge; a strivi, a zdrobi; refl., inv., a se exalta, a-si iesi din fire), probabil de aceeasi origine (dar cf. rus. toropiti „a se zori”, sl. utrupeti „a ameti”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeala, s. f. (moleseala; somnolenta).

NOBel [nobel], Alfred Bernhard (1833-1896), chimist si industrias suedez. Cercetari in domeniul explozivilor. A inventat dinamita (1875) si balistita (1889). – Premiul ~, fiecare dintre cele cinci premii anuale, cele mai prestigioase pe plan international, de valoare egala, instituite ca urmare a testamentului lasat de Alfred Nobel si decernate, incepand din 1901, pentru cele mai insemnate lucrari din domeniile: fizicii, chimiei, fiziologiei si medicinei, literaturii si pentru activitatea de promovare a pacii in lume (care este acordat de parlamentul norvegian). In 1969, Banca Nationala a Suediei a instituit, in memoria lui N., un premiu pentru stiintele economice, de valoare egala cu celelalte.

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

A TRADA ~ez tranz. 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.) A abandona in mod perfid sau las (trecand de partea adversa). ~ Patria. ~ prietenul. 2) fig. (despre facultati fizice sau psihice) A nu mai sluji ca inaite, diminuand ca potenta; a da de sminteala. 3) fig. (persoane) A arata asa cum este in realitate; a da de gol; a destainui; a vadi. L-a tradat privirea. Vocea lui tradeaza neliniste. /<lat. tradere

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele (sau de tesatura de canepa) cu care se strange saua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva, a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, intarindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).

EVACUA, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lasa liber, a goli, a parasi in masa un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua masuri de indepartare, a scoate in chip organizat, dintr-un loc si a duce in altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zona periculoasa populatia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere interna. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. evacuer, lat. evacuare.

ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.

balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.

A COBORI cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORI. 2) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a se apropia de asfintit; a asfinti; a apune; a scapata. 3) fig. (despre intuneric, liniste etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cadea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scadea in intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai scazute; a scadea; a descreste. Presiunea atmosferica coboara. Termometrul ~. 6) A fi de o anumita origine; a-si avea obarsia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din caruta. 2) (forme de relief inalt, scari etc.) A parcurge de sus in jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face sa fie mai putin intens. ◊ ~ ochii (sau privirea) a se uita in jos (de rusine, de sfiala etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blandete. 4) (valori ale unor marimi) A face sa scada. /cf. pogori

Arachne, tinara din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestita pentru maiestria cu care-si tesea pinzele. Sfidind-o cu indeminarea ei pe zeita Athena, patroana tesatoarelor si a torcatoarelor, se spunea ca zeita insasi ar fi coborit din Olympus pentru a-i vedea pinzele. Intre cele doua incepe o intrecere: Athena infatiseaza pe pinzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului si scene care zugravesc pedepsele la care au fost supusi muritorii ce au incercat sa se razvrateasca impotriva ordinii divine. Arachne tese, la rindu-i. minunate pinze pe care sint zugravite scene de iubire dintre zei si muritoare. Infuriata, zeita ii sfisie pinzele. Atunci, de desperare, Arachne se spinzura. Athena n-o lasa insa sa moara ci, cuprinsa in ultima clipa de mila, o transforma intr-un paianjen, sortit de atunci sa-si teasa pinza la infinit.

REDUCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scadea. (S-a ~ ratia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) imputina, a (se) micsora, a scadea, (inv.) a (se) putina. (Numarul lor se ~ continuu.) 7. v. imputina. 8. a (se) imputina, a (se) micsora, a (se) restrange, a scadea, (inv. si reg.) a (se) stramta. (Locurile de pasune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scadea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. incetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (inv. fig.) a ingusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lasa, a micsora, a scadea. (A mai ~ din pret.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scadea, (fig.) a indulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinta.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se margini, a se multumi, a se restrange, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrange, a obliga, a sili. (L-a ~ la tacere.)

coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

PROVOCA vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuti. 3. a chema, a invita, (inv.) a provocarisi. (il ~ la lupta.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a starni. (Injectia i-a ~ o senzatie de inviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a casuna, (inv.) a trage. (A ~ cuiva o suparare.) 6. v. aduce. 7. v. starni. 8. a isca, a naste, a produce, a ridica, a starni. (Expozitia a ~ multe discutii.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) starni. (Vestea a ~ valva.) 11. a lasa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

A DEPUNE depun tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. ~ munca (sau efort, osteneala) a munci cu straduinta. ~ armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. ~ marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere

brinza f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a facut zagirna, torba de pus brinza la scurs, iar pe de alta zbirna, apoi brinza, de unde si ung. brindza, slovac. si rut. bryndza, pol. brendza. Tot asa: rus. dial. paner, brinza, it. „paner”; lat. mantica, desag., sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oala si „un fel de mincare”, sau canura care la inceput insemna „teava”, apoi „firu infasurat pe aceasta teava”. Cp. si cu sfarog si sifon.). O substanta alba consistenta care se scoate din lapte (Cind lasi laptele crud doua zile zile intr’o oala, se formeaza la suprafata smintina. Dupa ce iei smintina cu lingura si ajungi la zer, pui oala sa se’ncalzeasca linga foc, dar nu sa fearba. Astfel, brinza se intareste. Luind oala si rasturnind-o intr’o pinza zeru se scurge, si ramine brinza curata). Fig. Iron. A nu face brinza intr’o afacere, a nu reusi. A strica brinza pe cineva, a te certa, a rupe relatiunile cu el. Nu e nici o brinza de capu lui (ori de el), nu valoreaza nimic. V. cas, urda, telemea.

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitura. – Var. ciomp. Creatie expresiva, probabil identica lui ciup, cu infix nazal, ca in ciut › ciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (bustean decojit; la cai, radacina cozii); ciumpav, adj. (schiop; animal cu coarnele sau urechile taiate), care a fost apropiat uneori de bg. cup(av) „cu urechile taiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csampas „schiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creatie spontana, cu aceeasi intentie expresiva ca in it. ciampa „schiop”, germ. schampeln „a schiopata”; ciupavi, vb. (a taia; a taia urechile; a rani; a vatama; a lasa pe cineva schiop).

besliu m. (turc. besli, calaret din garda vizirului). Vechi. Soldat de cavalerie usoara la Turci. In Moldova calaras Turc ori Tatar care facea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeia si facea parte dintr’un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Tara Romineasca, calaras de elita dintr’un corp de 200 de oameni infiintat de Mihai Viteazu impreuna cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat Turc ori Tatar intretinut de domn ca sa impedece neorinduielile Turcilor in tarile romanesti. Slujitor in general. (Turc ori crestin). Dupa Zavera, soldat turcesc lasat ca jandarm (cite unu cu 10 neferi in fiecare plasa, cite o besleaga cu 50 de neferi in orasele principale si cite o besleaga in Iasi si Bucuresti). Fig. lass="ref" href="/definitie/jefuitor">Jafuitor, pradator.

A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. el vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare

SORT, sorti, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartitie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasa sa decida intamplarea, dand sanse egale tuturor participantilor; zar sau bilet folosit la aceasta operatie. ◊ Expr. A trage la sorti = a) a hotari, prin sorti, o imparteala, un castig etc.; a participa, ca parte interesata, la o alegere prin sorti; b) (In vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru indeplinirea serviciului militar prin sistemul sortilor. A cadea (sau a iesi) la sorti = a fi ales sau desemnat prin sorti. A se alege sortii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situatie. Sorti de izbanda = posibilitati de reusita; sansa. – Refacut din sorti (pl. lui soarta).

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.