DIRECT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ il duce in sat.) 2. adv. ata, drept, neocolit, sfoara, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasa.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicatie, legatura ~.) 4. adv. v. pieptis. 5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. fatis. 7. adv. v. fatis. 8. adj. v. nemijlocit.

INCOTRO² conj. (exprima un raport spatial) Unde. Se duce incotro il duc ochii. /<lat. in + contra+ ubi

PORT-BEBE s. n. (ruc)sac matlasat unde este purtat copilul pe spatele sau pe pieptul celui care il duce. (< fr. porte-bebe)

GANIMEDE (GANYMEDE) 1. (In mitologia greaca) Adolescent de o rara frumusete, print al Troiei. Indragostindu-se de el, Zeus, metamorfozat in vultur, il rapeste si il duce in Olimp, unde va deveni paharnic al zeilor. 2. Unul dintre satelitii planetei Jupiter, cel mai mare din sistemul solar (c. 5 260 km diametru). Descoperit de G. Galilei in 1610.

1) chil n., pl. uri (vgr. hylos, suc, d. heo, vars. V. chim). Fiziol. Suc albicios care iese din alimente in timpu digestiunii si pe care vasele chilifere din intestinu suptire [!] il duc in singe.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

DUelGI, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Inv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).

DUelGIU, duelgii, s. m. (Inv.) Persoana care are mania de a se duela, care se dueleaza cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

ESCORTA s. (MIL.) (astazi rar) straja, (Transilv.) supa. (il duce sub ~.)

duelgi vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. duelgesc, imperf. 3 sg. duelgea; conj. prez. 3 sg. si pl. duelgeasca

duelgiu s. m. (sil. du-el-), art. duelgiul; pl. duelgii, art. duelgiii (sil. -gi-ii)

DUel ~uri n. 1) Lupta desfasurata dupa anumite reguli intre doua persoane inarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici intre doua parti adverse (persoane sau publicatii); polemica. [Sil. du-el] /<fr. duel, lat. duellum

DUelGIU ~i m. inv. Persoana care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. ~giu

VESTE vesti f. Informatie care se aduce la cunostinta cuiva; stire; noutate; mesaj. ◊ Fara de ~ (sau pe neprins de ~) pe neasteptate; deodata. A da de ~ a anunta; a instiinta. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orala neconfirmata; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popa tuns. v. POPA. [G.-D. vestii] /<sl. vesti

DUel s.n. Lupta cu armele intre doua persoane, data in prezenta unor martori fixati dinainte, in vederea lamuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Lupta intre doua persoane, intre doua grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – razboi].

incina, incinez, vb. I (reg.) a paste oile seara, a le duce la iarba pe inserat.

CAROL, numele mai multor regi ai Frantei. Mai importanti: 1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, in 911, sefului normand Rollon, partea de NV a Frantei (ducatul Normandiei) si a alipit Lorena; detronat in urma unei rascoale a marilor feudali. 2. C V cel Intelept (1364-1380). In timpul regentei sale (1365-1364) a avut loc rascoala oraseneasca condusa de Etienne Marcel si Jacqueria (1358) si s-a semnat armistitiul anglo-francez de la Bretigny (1360); incepind din 1369, armata franceza, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape intregul teritoriu ocupat. 3. C. VII (1422-1461). A infaptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finantelor) si a incheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Razboiul de 100 de Ani. 4. C X (1824-1830), exponent al reactiunii feudale din timpul Restauratiei. Detronat de Revolutia din 1830.

NEOGOTIC (‹ fr.) s. n. (Si adj.) Stil in arhitectura si in artele decorative europene, initial in Marea Britanie (H. Walpole, J. Wyatt, A.W.N. Pugin, Th. Rickman), in Franta (E.E. Viollet-le-duc) si in Italia (P. Selvatico, C. Boito), de la sfarsitul sec. 18 si din sec. 19, care consta in reevaluarea goticului si in prelucrarea formala a elementelor lui de decoratie.

BASMA, basmale, s. f. Bucata de panza sau de matase (colorata), folosita de femei pentru a-si inveli capul, spre a lega si a duce in ea ceva, ca batista etc. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata= a scoate (pe cineva) nevinovat. A iesi (sau a scapa) basma curata= a scapa cu bine dintr-o incurcatura. [Var.: (inv.) basma s. f.] – Din tc. basma.

INCUNUNARE, incununari, s. f. Actiunea de a incununa si rezultatul ei; fig. ducere la bun sfarsit, desavarsire. – V. incununa.

FilFIZON, filfizoni, s. m. (Fam. si peior.) Tanar cu pretentii de eleganta si cu preocupari neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cantec revolutionar francez.

ANUME adv., adj. 1. adv. v. adica. 2. adv. dinadins, expres, intentionat, inadins, special. (A procedat ~ in acest sens.) 3. adv. special, (inv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.

DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

DEPLASA vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pasi inapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clatina, a (se) clinti, a (se) misca, a (se) muta, a (se) urni, (inv. si pop.) a (se) sminti, (inv. si reg.) a (se) clati, (Mold. si Transilv.) a (se) vasca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gura.) 7. a misca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gura.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a impinge, a mana. (Vantul ~ departe frunzele cazute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. actiona. 14. v. schimba.

SPECIAL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobisnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (inv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intentionat, inadins. (A procedat ~ in acest sens.)

crosna, crosne, s.f. (reg.) 1. carlig, funie sau curea cu care se prinde un pachet dus in spinare. 2. legatura, sarcina, maldar de lemne sau de vreascuri pe care le poate duce un om in spinare. 3. orice sarcina dusa in spinare (bagaj, traista, ranita, rucsac etc.). 4. umflatura, bolta.

ROCAMBOLESC, -A adj. (Rar) Fantastic, extravagant. [< fr. rocambolesque, cf. Rocambole – erou al lui Ponson du Terrrail].

imbuca (imbuc, imbucat), vb. – 1. A inghiti. – 2. A gusta ceva de mincare. – 3. A infuleca. – 4. A impreuna, a uni, a cupla. – 5. (Inv.) A dispretui. – 6. (Inv.) A saruta, a imbratisa. – Mr. mbuc. Lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. buca (Puscariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la buca, in interiorul limbii rom., pare mai putin probabila, intrucit toate sensurile lui imbuca duc la semantismul lat. „gura”, pe cind in rom. buca inseamna numai „obraz”. – Der. imbucatura, s. f. (inghititura, duminicat; mustiuc; imbinare; colt de strada); imbucaturi, vb. (a viri cuiva imbucaturile in gura).

produce (produc, us), vb. – A (se) face. Fr. produire, adaptat la conjug. lui a duce. – Der. producator, s. m. (persoana care produce); product (var. produs), s. n., dupa fr. produit; productiv, adj., din fr. productif; improductiv (var. neproductiv), adj. (care nu produce); productivitate, s. f., din fr. productivite; reproduce, vb. (a produce din nou).

reduce (reduc, us), vb. – A diminua. Fr. reduire adaptat la conjug. lui a duce.

BASMA, basmale, s. f. 1. Bucata de panza sau de matase (colorata), care se intrebuinteaza de femei pentru a-si inveli capul sau spre a lega si a duce in ea ceva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scapa (pe cineva) de o invinuire. A iesi (sau a scapa) basma curata = a scapa cu bine dintr-o incurcatura. 2. (Reg.) Batista. [Var.: (inv.) basma s. f.] – Tc. basma.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. el se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

ROCAMBOLE, personaj al lui Ponson du Terrail in „Dramele Parisului”; simbol al aventurierului extravagant.

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

2) cos n., pl. uri (vsl. kosi, bg. rus. alb. kos; ung. kas. V. cosar, cosnita). Impletitura de nuiele de dus diferite lucruri, paner: a purta in spate un cos de carbuni, de mere. Continutu unui cos: a minca un cos de mere. Horn (Munt.). Poclit, burduf, acoperemintu de pele [!] al trasurii (Munt.): a trage cosu. Cavitatea in care se arunca grauntele la moara. Tabara tatareasca (Vechi). Cosu peptului [!], toracele. A fi rupt in cos de foame, de sete, a fi foarte flamind, insetat. A arunca la cos (adica „la cosu de hirtii aruncate, de gunoaie”), a nu admite sa se publice (in ziaru sau revista pe care o conduci).

HUIDUIALA, huiduieli, s. f. Actiunea de a huidui si rezultatul ei; huiduitura. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eala.

HUIDUITURA, huiduituri, s. f. Actiunea de a huidui si rezultatul ei; huiduiala. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tura.

INFLUENTA¹, influente, s. f. 1. Actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor; inraurire. ♦ Spec. Actiune pe care o persoana o exercita asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evolutia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucura). 2. (Fiz.; in sintagma) electrizare prin influenta = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; inductie electrostatica. [Var.: influentie, influinta s. f.] – Din fr. influence.

INTOXICA, intoxic, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) introduce in organism substante toxice care duc la otravirea lui; a (se) otravi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste masura; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.

VIITURA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tura.

NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o nava, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-si continua calatoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.

ADESEA adv. adeseori, des, deseori, frecvent. (Se duce ~ pe la el.)

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Sa vina aici, ~ ma duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

CHIP s., adv. 1. s. v. fata. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) inchipuire. (~ul lui imi revine mereu in minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoana. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (inv. si reg.) moda. (Facut dupa ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cica, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus pana la el.)

CATEODATA adv. uneori, (inv.) aorea. (Se duce ~ pe la el.)

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

INTelECTUALISM s.n. 1. Conceptie care afirma capacitatea intelectului, a ratiunii de a cunoaste lumea. V. rationalism. 2. Conceptie care sustine preeminenta inteligentei asupra sentimentelor si vointei. 3. Doctrina care reduce actul moral la cunoasterea binelui, care ar duce la savarsirea lui. [Cf. fr. intellectualisme].

CANGRENA s.f. (Med.) Alterare (ireversibila) a unei parti din tesuturile animale, care se intinde si duce la distrugerea lor. [Var. gangrena s.f. / < it. cangrena, fr. gangrene < gr. gangraina – rana].

ducO s.n. Lac pe baza de nitroceluloza; plastifiant, solvent sau colorant intrebuintat la fabricarea acestui lac. [< Du(pont) co(lor) – nume comercial].

INDIVIDUALIZA vb. I. tr. A scoate in evidenta un individ, un fapt etc., punand in lumina particularitatile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].

APOPLEXIE s. f. 1. pierdere totala a cunostintei, provocata de ruptura unui vas din creier, urmata de hemoragie. 2. boala a plantelor datorata caldurilor excesive, ducand la uscarea lor brusca. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

ducO s. n. 1. lac pe baza de nitroceluloza. 2. plastifiant, solvent sau colorant, la fabricarea acestui lac. (< Du/pont/ co/lor/, n. com.)

ANTONINUS PIUS (TITUS AelIUS HADRIANUS ANTONINUS PIUS), imparat roman (138-161 d. Hr.). Fiul adoptiv al lui Adrian. A dus o politica externa defensiva, de consolidare a frontierelor si de extindere a retelei drumurilor in Imp. Roman.

ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog crestin si scriitor grec nascut in Egipt, la Alexandria. Celebru datorita vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducator al Scolii catihetice din Alexandria. A realizat prima editie critica a „Vechiului Testament”, continand sase versiuni (de unde titlul lucrarii Hexapia) insotite de comentarii. O. a reformulat invatatura crestina in sens platonizant si gnosticizant, folosind in special metoda alegorica; a aparat doctrina preexistentei sufletelor si a propovaduit apocastaza, mantuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit sa renunte la activitatea didactica si sa se stabileasca in Cezarea, unde, in timpul prigonirii crestinilor (250) sub Decius, a fost prins si torturat. Controversele starnite in secolele urmatoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la disparitia unei mari parti a numeroase scrieri, din care s-au pastrat doar fragmente traduse in latina in sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

ZAHARel, (2) zaharele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahar (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lasa dus) cu zaharelul = a insela (sau a se lasa inselat), a ademeni (pe cineva sau a se lasa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amagitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahar + suf. -el.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

MIRONOSITA, mironosite, s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormantul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernica, smerita. ◊ Expr. A face pe mironosita = a-si lua aere de nevinovatie, a simula pietate si modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefacute, care simuleaza nevinovatia, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din fata albe cu pete cafenii si cu cele din spate cenusii-albastrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

PURTARE s. 1. v. carat. 2. folosire, intrebuintare, purtat, uzura. (De atata ~, pantalonii erau rupti.) 3. port. (~ armelor este interzisa.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduita, (rar) purtat, (pop.) port, purtatura, (prin Olt.) sabas, (Olt.) umblet, (inv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzatoare.) 6. atitudine, comportare, tinuta, (inv.) tarz. (O ~ demna, fara repros.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a miscat.) 8. ducere, sustinere. (~ unei campanii de presa.)

DUPA prep. 1) (exprima un raport spatial) In spatele; in urma; dincolo de. A disparut dupa deal. 2) (exprima un raport temporal de posterioritate) Pleaca dupa amiaza. ◊ An dupa an in fiecare an. 3) (exprima un raport modal) Conform cu; in conformitate cu; potrivit cu. A face dupa toate regulile. 4) (exprima un raport final) A plecat dupa material de constructie. 5) (exprima un raport instrumental) L-a recunoscut dupa vorba. 6) (exprima un raport de provenienfa) Ruda dupa mama. 7) (exprima un raport completiv) Se duce in vant dupa el. /<lat. de post

MAG magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) fig. Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) fig. Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu

DUAL s.n. Numar gramatical care arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi speta sau de o pereche de obiecte. [Pron. du-al, pl. -luri, -le. / < lat. dualis, cf. it. duale].

ZAHARel, (2) zaharele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahar (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zaharelul = a insela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atragatoare. A se lasa dus cu zaharelul = a se lasa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atragatoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.

DU SUBLIME AU RIDICULE il N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decat un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci cand, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea infrangere de la Berezina.

Ganymedes, tinar de o frumusete fara seaman, originar din Phrygia. Era fiul lui Tros si frate cu Assaracus, cu Cleopatra si cu ilus. Se spunea ca, orbit de frumusetea lui neobisnuita, parintele zeilor s-ar fi indragostit de el. Odata, pe cind se afla pe munte unde pastea oile tatalui sau, Ganymedes a fost rapit de catre Zeus, care luase infatisarea unui vultur, si dus in Olympus. Acolo el a devenit paharnicul zeilor, luind locul zeitei Hebe care le turnase pina atunci nectarul in cupe.

LEUCOM, leucoame, s. n. Boala de ochi constand in formarea unei pete albe pe cornee si care poate duce la orbire; albeata. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome.

PLECARE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. duca, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (Dupa ~ lui de acolo.) 4. v. start.

SFARSI vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a ispravi, a incheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare inceputa.) 3. v. desavarsi. 4. v. incheia. 5. a ispravi, a incheia, a inchide, a termina. (Sa ~ discutia.) 6. v. conchide. 7. v. iesi. 8. a se incheia, a se termina, (inv. si pop.) a se petrece, (inv. si reg.) a se obarsi. (Toate trec si se ~.) 9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a inceta, a pieri. (Fericirea lui s-a ~.) 13. a se duce, a se incheia, a se termina, a trece. (S-a ~ si vacanta!) 14. v. expira. 15. v. consuma. 16. v. inceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni.

pasol interj. – Du-te, mars. Rus. posel (Scriban).

cobilita f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, iapa; vsl. kobylica. V. cobila. Cp. cu iapa). Sud. Coromisla, paringa de dus greutati pe umar atirnindu-le de amindoua capetele ei. Constelatiunea Casiopeii. Cosas, lacusta mica (numita cobelita in Bucov.).

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

SALA, Marius (n. 1932, Vascau, jud. Bihor), lingvist roman. Acad. (2001). Director al Institutului de Lingvistica din Bucuresti (din 1994). Studii de lingvistica generala si romanica, hispanistica, istoria limbii romane („Contributii la fonetica istorica a limbii romane”, „Phonetique et phonologie du iudeo-espagnol de Bucarest”, „el lexico infigena del espanol americano” in colab., „Le judeo-espagnol”, „Limbile lumii. Mica enciclopedie”, „Enciclopedia limbilor romanice” in colab., „Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice”, in colab., „Introducere in etimologia limbii romane”, „De la latina la romana”, „Limba romana, limba romanica”). Redactor responsabil la „Dictionarul limbii romane”, serie noua si la „Micul dictionar academic”. Scrieri de popularizare. Membru al mai multor comitete internationale academii din strainatate.

DARLOG¹, darlogi, s. m. Cureaua fraului la calul de calarie, cu care se conduce animalul; streang legat de capastru, pe care il tine de mana cel care duce calul de aproape, mergand alaturi de el. – Et. nec.

BADARAU, Dan (1893-1968, n. Iasi), filozof roman de orientare rationalista. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Iasi. Lucrari de logica, gnoseologie si istorie a filozofiei („L’individuel chez Aristote”, „Du jugement comme acte significatif”, „Filozofia lui Dimitrie Cantemir”, „Leibniz”).

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

NESTOR, Ion (1905-1974, n. Focsani), istoric si arheolog roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Contributii privind istoria Comunei primitive si epoca migratiei popoarelor („Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumanien”, „Les donnees archeologiques et le probleme de la formation du peuple roumain”). A efectuat sapaturi arheologice la Sarata-Monteoru, Brateiu, Dridu si Suceava care au scos la iveala materiale importante pentru istoria poporului roman.

RICHelIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. Roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.

darat si (vechi) deret adv. si prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, inapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. Inapoi (numai in unire cu in si din, scris obisnuit ind- si dind-, dar e mai exact separat): care poarta cirma din darat (Vlah. Rom. Pit. 240), la usa din daratu careia raspunde un glas (CL. 1924, 194), cararea din daratu vilei (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vine din darat se duce in darat, sta in daratu casei, in daratu meu. A da in darat (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decadea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a inapoia. A te da in darat (v. refl.), a te da inapoi, a te retrage. – In Trans. si in darapt.

ODETS [oudets], Clifford (1906-1963), dramaturg si scenarist american. Reprezentant al dramei expresioniste americane. Teatru pe teme sociale, criticand sever regimul economic din tara sa ce duce la drame individuale („In asteptarea lui Lefty”, „Paradisul pierdut”, „Pana in ziua mortii”, „Trezeste-te si canta”). Scenarii („Baiat de aur”, „Gustul dulce al succesului”, „Muzica nocturna”).

SUPORTA vb. 1. v. indura. 2. a duce, a indura, a rabda, a suferi. (el a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. ingadui. 6. a suferi, (fig.) a inghiti, a mistui, (inv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. si prin Ban.) a pristui. (~ bine grasimile.)

NEGOCIERE s.f. Actiunea de a negocia si rezultatul ei. ♦ Tratative, discutie, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse in vederea incheierii unor conventii internationale. ♦ Cumparare, vanzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

CONDE [code], familie de nobili francezi, ramura colaterala a familiei Bourbon. Mai importanti: 1. Louis II, print de C., supranumit „Marele Conde” (1621-1686), vestit comandant militar in timpul Razboiului de 30 de Ani (1618-1648), in care a repurtat victoriile de la Rocroi (1643), Freiburg (1644), Nodlingen (1645) si Lens (1648). 2. Louis Joseph, print de C. (1736-1818), comandant al armatei franceze contrarevolutionare a emigrantilor din Koblenz, numita „armata lui Conde”. 3. Louis Antoine Henri de C., duce de d’Enghien (1772-1804), ultimul descendent al familiei Conde. Emigrat in Franta in 1789, implicat in complotul regalistilor, a fost rapit de agentii lui Napoleon Bonaparte de la Baden, judecat si executat la Vincennes.

cioacla f., pl. e (var. din tacla, ca ciuf fata de top 1. De aci si sirb. rut. cakija, ung. csaklya, cirlig. V. cioaca 2, cioclas, cioclu, inciocalez). Odinioara, tirlia cu care se duceau cei morti de holera. Vest. Targa tirita, tirlie, saniuta sau carucior de carat lemne de foc. Cantitatea de lemne carate asa, ca cele duse de tarani in caruta ca sa le vinda: o cioacla de lemne. V. tragla, tirlie.

ORTEGA SAAVEDRA, Daniel (n. 1945), om politic nicaraguan. Lider al Frontului Sandinist de eliberare Nationala. Coordonator al Consiliului de Guvernamant si al Juntei Guvernului de Reconstructie Nationala din Rep. Nicaragua (din 1979), in urma inlaturarii regimului A. Somoza. Presedinte al statului (1984-1990). A promovat reforme de nationalizare si improprietarire a taranilor saraci. Radicalizarea miscarii sandiniste, apropierea de Cuba si el Salvador, ca si relatiile tensionate S.U.A. au dus la alegeri anticipate (febr. 1990), pe care le-a pierdut in favoarea Violetei Chamorro.

INZilI, inzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face sa traiasca mult. 2. Refl. A-si tine zilele cu greu, a o duce de azi pe maine. – In + zile (pl. lui zi).

NEALINIAT, -A, nealiniati, -te, adj. (Despre tari, state, miscari) Care duce o politica de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Ne- + aliniat. Cf. fr. non-aligne.

CAROL, numele a doi regi ai Marii Britanii si Irlandei din dinastia Stuart: C. I (1625-1649), fiul lui Iacob I. Domnind in mod absolutist, si-a atras ostilitatea maselor populare, a burgheziei, a noii nobilimi si a parlamentului, care au dezlantuit Revolutia Burgheza din Anglia; infrint de armata revolutionara condusa de O. Cromwell, a fost prins, judecat si executat. C. II (1660-1685), fiul lui Carol I. A restaurat absolutismul si a dus o politica externa favorabila intereselor Frantei, creindu-si astfel o ostilitate crescinda in Anglia.

RADU DE LA AFUMATI, domn al Tarii Romanesti (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel Mare si ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de catre boieri. A dus o politica antiotomana si a luptat impotriva lui Mehmed beg, Vladislav III si Radu Badica, pretendenti la scaunul domnesc, sprijiniti de Poarta, ca0e i-au intrerupt domnia. La indemnul boierilor Craiovesti, s-a supus Portii. Incercand sa reia politica antiotomana, a fost ucis de boieri la Ramnicu Valcea, domnia fiind incredintata de catre complotisti unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.

VIATA s. 1. fiinta. (Pe cand nu era ~.) 2. (inv. fig.) cap. (Ii era ~ in primejdie.) 3. sange. (Si-a dat ~ pentru patrie.) 4. trai, (inv.) cust, custare. (Au dus o ~ agitata.) 5. trai, vietuire, (pop.) salasluire, (inv.) salasluinta. (~ lui indelungata pe aceste locuri.) 6. v. existenta. 7. v. biografie.

HINDUISM s.n. Religia cea mai raspandita in India, avand la baza principalele dogme brahmaniste si budiste, pe care le combina cu diferite practici magice si superstitii. [Pron. -du-ism. / < fr. hindouisme].

CAROL AUGUST, duce de Saxa-Weimar (1758-1815) si mare duce (1815-1828). A sprijinit dezvoltarea artei si literaturii, acordind protectie lui Goethe, Schiller, Wieland, Herder s.a.

Chelone era o tinara fata care traia intr-o casa retrasa, la marginea unui riu. Vestita fiind si ea, printre alti muritori, de catre Hermes de nunta lui Zeus cu Hera, Chelone a refuzat sa se duca si a preferat sa ramina singura, acasa. Inciudat ca nu i-a ascultat porunca, mesagerul zeilor a transformat-o pe Chelone in broasca testoasa, animal mereu nedespartit de casa lui.

TRAI s. 1. viata, (inv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viata, vietuire, (pop.) salasluire, (inv.) salasluinta. (~ul lui indelungat pe aceste locuri.) 3. existenta, viata, zile (pl.), (inv. si pop.) petrecere, vietuire, (pop. si fam.) veac, (inv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea in liniste.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistenta.

BOLYAI [bɔiɔi], numele a doi matematicieni maghiari din Transilvania: 1. Farkas B. (1775-1856, n. sat Bolya, azi Buia, jud. Sibiu). Preocupat indeosebi de probleme de geometrie si de teoria numerelor. 2. Janos B. (1802-1860, n. Cluj), unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alaturi de Lobacevski si Riemann. Fiul lui B. (1). Cercetind independenta postulatului al cincelea al geometriei lui Euclid (printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela si numai una la acea dreapta), a demonstrat ca poate fi inlocuit cu enuntul printr-un punct exterior unei drepte se pot duce doua paralele, acest nou postulat fiind compatibil cu celelalte postulate („Appendix” 1832).

CHAMBERLAIN [tʃæmbəlein] 1. Joseph C. (1836-1914), om politic si diplomat britanic, Membru al Partidului Liberal Unionist. Ministru al coloniilor (1895-1903), promotor al expansiunii britanice in Africa sub lozica: „Africa engleza de la Suez la Cap”. 2. Sir Joseph Austen C. (1863-1937), om politic conservator. Fiul lui C. (1). Ministru de Externe (1924-1929); a avut un rol important in negocierea Pactului de la Lucarno (1925). Premiul Nobel pentru pace (1925). 3. Arthur Neville (1869-1940), om politic conservator britanic. Fiul lui C. (1). Prim-ministru al guvernului de uniune nationala (1937-1940); a dus o politica de conciliere fata de Germania nazista, fiind unul dintre principalii promotori ai Acordului de la Munchen (sept. 1938).

NASTURel, Petre St. (n. 1923, Paris), istoric roman. Stabilit la Paris in 1975. Contributii in bizantinologie, in domeniul istoriei ecleziastice si a Evului Mediu romanesc. („Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIV^e siecle a 1654”, „Considerations sur l’idee imperiale chez les Roumains”, „Le christianisme roumain a l’epoque des invasions barbares. Considerations et faits nouveaux”).

Hector, celebru erou troian (cunoscut din iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). el este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

FARFARA, farfarale, s. f. (Fam. si peior.) Flecar, palavragiu; persoana care duce vorba de colo-colo, care deformeaza continutul spuselor cuiva si le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

INAPOI adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

BONSAI (cuv. japonez bon „vas” + sai „arbore”) s. m. Arbore pitic, miniaturizat artificial prin cultivarea lui intr-un vas putin adinc, cu putin pamint, ceea ce duce la atrofierea radacinilor, precum si prin taieri, legari si ligaturari ale tulpinilor si ramurilor, astfel ca pomul sa semene cu unul natural.

2) car n., pl. e si (est) a (lat. carrus si carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte intrebuintat de taranii Romani, care injuga la el boi. Continutu unui car: un car de fin. Est. Tintar. Constelatiunea ursei: caru mare si caru mic (cu acest inteles si lat. [in glose], sp. si pg. [V. ursa]). Car de triumf, caru in care intrau solemn in vechea Roma generalii triunfatori [!]. Car funebru, dric, patasca (in stilu inalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet. A avea cu caru, a avea din belsug. A cauta acu in caru cu fin, a cauta un lucru mic intr´o imensitate. V. carulean.

OFFA, rege (757-796) al Merciei. A dus o politica de expansiune in Kent si Sussex, pe care le-a anexat, asigurand Merciei rolul de hegemon intre regatele anglo-saxone. Pentru a-si apara granitele regatului impotriva galezilor, a construit un zid de aparare cu o lungime de 270 km (Zidul lui O.). Din 774 s-a intitulat „rege al intregii Anglii”. A semnat (796) un tratat comercial cu Carol cel Mare. Protector al Bisericii.

ASTIGMATISM s. n. Aberatie a unui sistem optic, care formeaza o imagine intinsa pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei si cristalinului ochiului omenesc, care consta intr-o abatere de la forma sferica, ele avand razele de curbura diferite in doua plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

BOCCEA ~ele f. Legatura facuta dintr-o bucata de panza in care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohca

VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga

ADRIAN (Publius Aelius Hadrianus), imparat roman (117-138 d. Hr.) din dinastia Antoninilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A initiat numeroase reforme administrative, iar pe plan militar a dus o politica defensiva. A codificat legislatia romana.

ZAHARel ~e n. (diminutiv de la zahar): A duce (sau a lua) cu ~ul a insela ademenind cu promisiuni. /zahar + suf. ~el

INFERENTA s.f. Operatie logica de derivare a unui enunt din altul, prin care se admite o judecata (al carei adevar nu este verificat direct) in virtutea unei legaturi a ei cu alte judecati considerate ca adevarate. [< fr. inference, cf. lat. inferre – a duce].

IZOMETRIE s. f. 1. insusirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrica ce duce puncte diferite in puncte diferite si orice segment intr-unul congruent cu el. 3. indentitate metrica a vocilor unei compozitii muzicale. (< fr. isometrie)

LADISLAU DE ANJOU DURAZZO, rege al Neapolelui (1386-1414). Fiul si succesorul lui Carol III de Anjou Durazzo. Profitand de criza Papalitatii (schisma Occidentului), a dus o politica de expansiune (din 1400) in teritoriile Bisericii (a ocupat Roma, Umbria si o parte din Lazio).

FUGUTA, fugute, s. f. Diminutiv al lui fuga¹ ♦ (Adverbial, in forma fuguta) Degraba, fuga! ◊ Expr. A da fuguta = a se duce repede; a fugi. Fuguta-fuguta = foarte repede, repede de tot. – Fuga¹ + suf. -uta.

A FANDA ~ez intranz. (in scrima, gimnastica etc.) A duce un picior inainte indoindu-l la genunchi si lasand toata greutatea corpului pe el (celalalt fiind bine intins). /<fr. fendre

ALEKSANDRU KARAGHEORGHEVIC, cneaz al Serbiei (1842-1858). Fiul lui Karagheorghe. A instaurat in tara un regim oligarhic, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

Britomartis (supranumita si Dictynna) era o nimfa din Creta. Fiind indragita de Minos, ea s-a aruncat in mare ca sa scape de urmarirea lui, dar a fost prinsa intr-o plasa de catre un pescar, care a dus-o in Egina. Acolo a trait retrasa in salbaticia unui munte, pina cind zeii au luat-o in imparatia lor, facind-o nemuritoare.

ROBINSON s.m. Om care duce o viata izolata, in conditii departate de civilizatie. [Cf. Robinson Crusoe – erou al romanului lui Daniel de Foe].

EUROPA (EUROPE) 1. (In mitologia greaca) Fiica lui Agenor, regele Tyrului (in Fenicia). Zeus, transformat in taur, a rapit-o si a dus-o in Creta. Aici E. a nascut pe Minos, Radamante si Sarpedon. 2. Satelit al planetei Jupiter; 3.000 km diametru; descoperit de G. Galilei in 1610.

YOGA s. f. Scoala filozofica indiana care urmareste adancirea cunoasterii eului in scopul eliberarii lui de viata materiala si al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exercitii care duc la stapanirea deplina a organismului uman prin incetinirea la maximum a respiratiei, a batailor inimii si prin realizarea starii de insensibilizare totala. – Din engl., fr. yoga.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarare care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se imbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se infuria. 6. Tranz. Fig. A incepe sa studieze o problema. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.

caltun (caltuni), s. m. – 1. Incaltaminte de panza. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. coltun. It. calzone, pe filiera comerciala, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. caltunar, s. m. (pantofar; la nunta, doua rude ale mirelui care il insotesc la mireasa acasa, ducindu-i darurile); caltunareasa, s. f. (ruda a mirelui, care ii duce darurile); caltunas, s. m. (ciorap de copil; violeta, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; planta asemanatoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; placinta de casa, umpluta cu brinza sau marmelada). Dupa Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge. 2. Tranz. Fig. A duce o actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa anuleze sau sa schimbe o hotarare sau un act. A atacat testamentul. 3. Tranz. A vatama; a distruge. 4. Tranz. Fig. A se apropia cu indrazneala de o problema, incercand s-o patrunda, sa-i gaseasca rezolvarea; a provoca o discutie. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. 5. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. – Fr. attaquer.

CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.

REVALORIZARE s.f. Actiunea de a revaloriza si rezultatul ei. ♦ (Fin.) Ridicarea cursului oficial al banilor in raport cu aurul sau cu valutele straine, ceea ce duce la „scumpirea” monedei respective. [< revaloriza].

CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.

acolo si (pop.) acolu (sud) si acolo (nord) adv. de loc si de directiune (lat. eccu-illo, de unde s' a facut aculo, ca' n Mac., acolo, ca' n nord, si aclo, ca' n Mac. si Banat. Pe urma, dupa vbg. kolie, s' a facut acolo si colo, acolea si colea). In acel loc, in opoz. cu aci, aici, acolea, acilea: stau acolo, ma duc acolo. Se uziteaza si ca termin [!] care mareste ideia de dispret: ia un prost si el acolo! are si el 2-3 franci acolo, si se fuduleste! Intr' acolo (nord), in colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo. – A lucra intr' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra in acest scop, a lucra pentru”.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

comport si -ez, a -a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, is propriu pentru: aceasta functiune nu comporta atitea cheltuieli. V. refl. Ma conduc, ma misc, ma port intr´un oare-care mod: trupele s´au comportat foarte bine. – P. forma in -ez, cp. cu raport-ez.

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

MASA¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SEGMENTARE s.f. Actiunea de a (se) segmenta si rezultatul ei; segmentatie. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe in bucati. ♦ Procesul de fractionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la eleusis, unde infiinteaza Misterele eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

EVACUA, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lasa liber, a goli, a parasi in masa un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua masuri de indepartare, a scoate in chip organizat, dintr-un loc si a duce in altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zona periculoasa populatia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere interna. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. evacuer, lat. evacuare.

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEilLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este intotdeauna cea mai buna – La Fontaine, „Le Loup et l’agneau”.

VALORIFICA, valorific, vb. I. Tranz. A pune in valoare, a face sa primeasca o anumita valoare; a scoate in evidenta valoarea unui lucru; (in special) a folosi in procesul de productie anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hartie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui in bani. – Valoare + suf. -ifica.

ALAMEIN, el ~ localit. in Egipt, la 105 km V de Alexandria. In al doilea razboi mondial, la el A. a fost oprita (1 iul. 1942) ofensiva armatei germano-italiene; punct de plecare a ofensivei britanice (oct.-nov. 1942), care a dus la infringerea fortelor germano-italiene din Africa de Nord.

EMBARRAS DU CHOIX (fr.) greutatea de a alege – In fata mai multor posibilitati e greu sa te decizi pe care dintre ele sa o alegi.

bodaprosti si (mai rar) bogdaprosti interj. (vsl. bg. bogu da prosti, „Dumnezeu sa ierte”, adica „pacatele”. V. prostesc 3). Vorba pin care multumesc cersetorii. Iron. Pui de bodaprosti, copil de cersetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichirita (a te alege c’un nesucces ori c’o ocara): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simti multamit: zi bodaprosti c’ai scapat de el! In vest. -oste.

bunget n., pl. uri si e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Padure foarte deasa, desis: s’a dus pana ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea padurii (Sadov. VR. 1906, 10, 487), in marginea poienii, iesit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihla.

PORUMBel ~i m. Pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

AGITATIE¹ s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste si muncitoresti, constand dintr-o activitate sistematica, orala si scrisa, in scopul intaririi continue a legaturii cu masele, al educarii lor politice si al mobilizarii la lupta pentru construirea societatii socialiste. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis); rus. agitacija.

ROHMER [romer], Eric (pseud. lui Jean-Marie Maurice Scherer) (1920-2010), regizor si critic francez de film. In anii '50 ai sec. 20, ca redactor-sef al revistei „Cahiers du cinema” sustine Noul Val si politica filmului de autor. Filmele sale grupate pe cicluri („Povestiri morale”, „Comedii si proverbe”, „Povestirile celor patru anotimpuri”) constituie un fel de Comedie umana a societatii contemporane franceze („Noaptea mea cu Maud”, „Pauline la plaja”, „Raza verde”, „Poveste de primavara”).

AGARBICEANU, 1. Ion. I. (1882-1963, n. Cenade, jud. Alba), prozator roman. Preot unit. Acad. (1955). Povestiri, nuvele („Doua iubiri”, „Fefeleaga”, „Popa Man”, „Trasurica verde”) si romane („Arhanghelii”, „Faraonii”, „Legea trupului”, „Strigoiul”, „Sectarii”) remarcabile prin autenticitatea surprinderii vietii taranesti traditionale si prin acuitatea revelarii problemelor sociale, in care configureaza tipuri si conflicte caracteristice mediului ardelean. Memorialistica („Amintiri”, „Licean... odinioara”). 2. Ion I. A. (1907-1971, n. Bucium, jud. Alba), fizician roman. Fiul lui A. (1). M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Contributii in spectroscopie, polarizarea luminii, fluorescenta, optica fizica. Conducatorul cercetarilor care au dus la realizarea primului laser romanesc (1962).

HAST DU DIE SORGE NIE GEKANNT? (germ.) n-ai cunoscut grija niciodata? – Goethe, „Faust”, II, 5. Grija, infatisata sub chipul unei batrane, ii arata lui Faust ca este ominprezenta, nimeni neputandu-se feri de ea.

PESCHES, peschesuri, s. n. 1. (Inv., pop. si fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva pesches (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dusmanului. 2. Spec. Dar anual, in bani sau in natura, pe care domnii tarilor romane il ofereau Portii Otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii tarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peschis s. n.] – Din tc. peskes.

DESCINDERE, descinderi, s. f. Actiunea de a descinde si rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmarire penala la locul savarsirii infractiunii, pentru a face constatari si a strange probe de natura a duce la lamurirea pricinii. – V. descinde.

RASPUNS (lat. responsum) s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) Stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (TelEC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. Sin.: reactie imuna.

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

comedie f. (fr. comedie, d. lat. comoedia, care vine d. vgr. komodia, compus din komos, ospat, si ode, cintare, oda). Piesa teatrala vesela care reprezenta [!] si ridiculizeaza defectele, vitiile [!], starile sociale, institutiunile politice s.a. Teatru in care se joaca asta: a te duce la comedie. Fig. Lucru inscenat, inselaciune: i-au jucat comedia! Secret de comedie, secret pe care vrei sa-l ascunzi, desi toata lumea il stie. V. tragedie.

seca (-c, at), vb. – A secera, a taia. Lat. secāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atit datorita omonimiei cit si sensului destul de asemanator; este posibil sa-l mai gasim in expresii ca „ma seaca la ficat, la stomac”. – Der. secatui, vb. (a defrisa, a despaduri), contaminare a lui secatui „a epuiza” cu a seca „a taia”; secatura, s. f. (runc, teren defrisat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du defrichement en Roumanie, in Actes IV Congres Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s. n., din fr. secateur; secanta, s. f., din fr. secante; sector, s. n., din fr. secteur; secti(un)e, s. f., din fr. section; sectiona, vb., din fr. sectionner.

LEPRA ~e f. 1) Boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si Marea Neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al Marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.

CARAGEA, familie de boieri de origine greaca, stabilita in Tara Romaneasca in sec. 17. Mai importanti: 1. Nicolae C., mare dragoman al Portii Otomane (1769-1774), domn al Tarii Romanesti (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Portii Otomane, domn al Tarii Romanesti (1812-1818); a dus o politica fiscala excesiva si a reglementat renta feudala in defavoarea taranimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). In timpul domniei sale a bintuit o epidemie de ciuma („ciuma lui Caragea”).

REGNAULT [reno], elias (1801-1868), publicist si istoric francez. Legaturi cu revolutionarii romani pasoptisti exilati in Occident. Pe baza informatiilor extrase din lucrarile lui N. Balcescu, Al. Papiu-ilarian, I. Ghica si I. Heliade, a scris „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes”, precum si „Mysteres diplomatiques aux bords du Danube”.

CONCilIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o impacare a unor divergente; care duce spre intelegere intre parti opuse. ♦ (In politica) Care, in fata unor divergente de ordin principial, cauta o solutie de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Impaciuitorist. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator.

COLONIALISM s.n. Politica de exploatare economica, nationala etc. pe care o duce un stat colonialist pentru a-si extinde sau exploata mai mult coloniile sale; (p. ext.) politica de subjugare dusa de un stat intr-o tara supusa influentei lui economice. [Cf. fr. colonialisme, rus. kolonializm].

apropii, a -a v. tr. (lat. appropiare). Eu apropii, tu apropii). duc mai aproape: a apropia masa de parete [!]. Fig. (Vechi). Ma apropii (in timp): apropie opt ani de cind domneste. Fac sa semene: aceste calitati te apropie de el. V. refl. Armata, razboiu, ziua se apropie.

araduce (-c, -us), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemana. – Var. raduce. Lat. redūcere „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcere, dupa Tiktin 86; Puscariu 105 (lipseste in DAR). Este cuvint vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format in sec. XIX pe baza lat.

REducERE s.f. Actiunea de a reduce si rezultatul ei. ♦ Micsorare (a preturilor). ♦ (Med.) Reductie (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probeaza corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevarului unei legi prin demonstrarea faptului ca acceptarea tezei contradictorii duce la consecinte absurde. [< reduce].

ROTTWEilER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. Rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

CALUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

NEAGOE BASARAB, domn al Tarii Romanesti (1512-1521). Descendent din boierii Craiovesti, domnia sa a marcat apogeul puterii acestei familii. Pe plan intern, a dus o politica de intarire a autoritatii centrale. S-a aflat in bune relatii cu Ungaria, Polonia si Venetia, bucurandu-se in acelasi timp de increderea turcilor. Preocupat de dezvoltarea culturii, in timpul lui s-a tiparit la Targoviste „Evangheliarul” (1512), au fost reconstruite manastirile Snagov, Tismana, Cozia, biserica vechii mitropolii din Targoviste si s-a construit biserica din Scheii Brasovului si biserica manastirii Curtea de Arges. Autor al Invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, opera de mare valoare literara si istorica, reprezentativa pentru umanismul sud-est european.

AGITATIE s.f. 1. Miscare prelungita (in sensuri diferite); clatinare, fluturare. 2. Stare de neliniste, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor si de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reactionare, retrograde, si obiective imediate, exprimate si difuzate cu ajutorul unor variate forme de influentare politica. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii in unele probleme de actualitate. [Var. agitatiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitatiia, fr. agitation].

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

INDIVIDUALIZARE, individualizari, s. f. Actiunea de a individualiza si rezultatul ei. ♦ Adaptarea si aplicarea unei conceptii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ Intruchipare a ideii artistice in imagini concrete, individuale; intruchipare a unei tendinte, a unei relatii (sociale) etc. in figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] V. individualiza.

SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.

INDIVIDUALIZARE s.f. Actiunea de individualiza si rezultatul ei. ♦ Adaptarea si aplicarea unei conceptii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ (Arte) Intruchipare a ideii artistice in imagini senzorial-concrete, individuale; intruchipare a unei tendinte, esente, relatii generale in figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza].

AMEDEO, numele mai multor conti si duci de Savoia. Mai importanti: 1. A. VI (supranumit Contele verde) (1343-1383). A condus o expeditie cruciata antiotomana in Pen. Balcanica in 1366 si a intrat in conflict si cu Dobrotici. 2. A. de Savoia, rege al Spaniei (1870-1873). Fiul lui Victor Emmanuel II, regele Italiei. Silit sa abdice din cauza dezordinii iscate de al treilea razboi carlist.

DIRECT, -A adj. 1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) In care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].

clasa f., pl. e (fr. classe, lat. classis, trupa convocata, clasa de cetateni, flota, d. calare, a chema. V. calende). Ordinea in care asezi persoanele sau lucrurile dupa conditiunea lor: clasa de sus, de jos a societatii. Rang, impotanta: savant de prima clasa. Rang, despartitura, diviziune: clasa mamiferelor. Contingent militar: clasa anului 1872. Serie de elevi supt [!] acelasi profesor: clasa turbulenta. Sala in care stau elevii: ma duc in clasa. A avea clasa, a trebui sa te duci in clasa la ora cuvenita (ca elev ori ca profesor): azi stau acasa, ca n´am clasa. A tinea clasa, a tinea, a face lectiune cu elevii. A se tinea clasa, a se tinea lectiune: Duminica [!] nu se tine clasa. – In Mold. si clas n., pl. uri (rus. klass). V. categorie, ordin, orta, tagma.

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

INTRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. Intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... Luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ Intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter

Creusa 1. Fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. Fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. Fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.

duluta s. f. – (In expresia a fugi duluta) A fugi iute. Origine necunoscuta. Dupa Seineanu, Chien, 258 si Puscariu, Dimin., 77, de la dulau „ciine”. Pascu, Beitrage, 40, pleaca de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluta. In sfirsit, Scriban il considera un vocativ, de la un nume Duluta care nu apare. Stabilirea unui etimon este si mai dificila daca se are in vedere ca nu se cunoaste valoarea exacta a cuvintului. Ar putea fi o der. umoristica de la du-l (cf. ia-l si du-l), cu suf. dim. -uta.

cobila (cobile), s. f. – 1. (Inv.) Iapa. – 2. Suport cu care se transporta plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pirghie. – 5. Tarus, pripon. – Var. cobila (Mold.). Sl. kobyla „iapa” (Miklosich, Slaw. elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 si 71; Cancel 10). – Der. cobilita, s. f. (pirghie, bucata de lemn pentru a duce doua galeti o data; lacusta, Locusta viridissima; libelula, Libellula depressa; constelatia Lebedei), care poate proveni si direct din bg., sb. kobilica „iapa; cobilita”. Probabil de la sensul de „tarus, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvint pe care Scriban il leaga, nejustificat, de gogleaza.

REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEEN [revu istorik de sud-est oropeen], revista aparuta la Bucuresti (1914-1946). Intemeiata si condusa pana in 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole si studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise in cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.

paos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apa si miere, care se duce la inmormintare impreuna cu un colac si o luminare; cu vinul se stropeste mortul; colacul si luminarea se dau de pomana. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsa „sfirsit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauza, s. f. (odihna), din fr. pause.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).

ALEKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.

ROHAN [roã], familie nobiliara franceza. Mai important: Henric II, duce de R., print de Leon (1579-1638), militar, sef al partidului hughenot (din 1611). Silit de Richelieu sa semneze Pacea de la Ales (1629), se retrage la Venetia, dar este rechemat (1635) si comanda o campanie victorioasa impotriva Habsburgilor in Lombardia si ii invinge pe spanioli la Valtelinna (1635); el si-a aflat moarte in lupta de la Rheinfelden in timpul Razboiului de 30 de Ani.

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

MANCARE, (2,3) mancari, s. f. 1. Actiunea de a manca si rezultatul ei. ◊ Pofta de mancare = apetit. De mancare sau de-ale mancarii = hrana, alimente. ◊ Loc. adj. De mancare = comestibil. 2. (Abstract) Pranz; cina, masa. 3. (Concr.) Ceea ce se mananca; hrana, aliment. ◊ Expr. A strica mancarea degeaba = a trai degeaba, fara a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce intr-o mancare si intr-o bautura = a petrece, a chefui intruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i alta mancare (de peste) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Soi, fel. [Pl. si: (3) mancaruri] – V. manca.

INSelA vb. 1. a ademeni, a amagi, a incanta, a minti, a momi, a pacali, a prosti, a purta, a trisa, (livr.) a iluziona, (inv. si reg.) a juca, a planisi, a poticari, a prilesti, a sminti, a smomi, a sutili, (reg.) a sugui, (Transilv. si Ban.) a celui, (Munt.) a maglisi, (Transilv.) a tasca, (inv.) a aromi, a blazni, a gambosi, a maguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a f*****i, a smecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a incalta, a pingeli, a pingelui, a parli, a potcovi, a praji, (Mold. fig.) a boi, (inv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trada, (inv.) a vicleni, (fam. fig.) a incornora. (Si-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a gresi. (S-a ~ in privinta lui.)

NESTORIAN, -A, nestorieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care apartine nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care sustinea ca trebuie sa se distinga in Isus Christos doua persoane, asa cum se disting doua naturi (umana si divina); doctrina condamnata de biserica crestina bizantina in 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urma, concentrandu-se in Persia si supravietuind pana in prezent indeosebi in Asia Mica. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 pana in 431, cand a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovaduit doctrina dupa care natura umana si cea divina a lui Isus sunt una si aceeasi ca actiune, dar diferite ca persoana, doctrina care s-a raspandit ulterior in Asia) [si MW]

tirna (-ne), s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

RIDICAT², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.

FRICA, (rar) frici, s. f. Stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj, teama, infricosare. ◊ Loc. adj. Fara frica = neinfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frica = cu teama, temandu-se. Fara (nici o) frica = cu curaj. Nici de frica = nicidecum, deloc, o data cu capul. ◊ Expr. A baga (cuiva) frica in oase = a infricosa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teama de cineva sau de ceva; b) a-i fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau. A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intr-o continua stare de neliniste, de teama. A sti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frica de el. – Cf. gr. phrikē.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

coromisla (coromasle), s. f. – 1. Cobilita cu care se duc doua galeti in acelasi timp. – 2. La caruta, orcic. – 3. Constelatia Casiopea. – 4. (Trans.) Fata vioaie si dezinvolta. Origine incerta. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvintul nu este insa sl., apare numai in aceste doua limbi, si dupa Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmezis „de-a latul, piezis”, ipoteza care de asemenea pare improbabila. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropisnita „insecta daunatoare” cu salamizdra „salamandra”; semantismul nu este insa clar pentru celelalte acceptii.

REGNARD, Jean-Francois (1655-1709), memorialist si autor dramatic francez. A avut o tinerete aventuroasa: a fost luat captiv de corsari, care l-au dus in Algeria (1678-1679), de unde, dupa ce a fost eliberat, a plecat intr-o calatorie in Laponia. Insemnarile sale din aceasta calatorie constituie partea cea mai interesanta a operei sale. A scris deopotriva pentru teatrul francez si pentru cel italian („Cartoforul”, „Distratul”, „Nebuniile amorului”, „Legatarul universal”), fiind unul dintre cei care l-au transformat pe Arlecchino dintr-un personaj comic sa badaran intr-un valet spiritual si indemanatic. A deschis drumul comediei lui Marivaux.

PROPAGA vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ in spatiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) imprastia, a (se) intinde, a (se) lati, v. raspandi. 4. a circula, a se extinde, a se imprastia, a se intinde, a se lati, a se raspandi, a se transmite, (inv.) a se raschira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gura in gura.) 5. v. propovadui. 6. (BIS.) a predica, a propovadui, a raspandi, (inv.) a binevesti, a marturisi, a povesti, a spune. (A ~ in lume crestinismul.) 7. a imprastia, a raspandi, (livr.) a disemina, (fig.) a semana. (~ discordia intre ei.)

balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.

ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

REGIONALISM (‹ fr.) s. n. 1. Miscare sau doctrina care pornind de la existenta unor entitati regionale in unele provincii ale unei tari duc la o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natura lexicala (cuvinte, de ex. mold. curechi „varza”) si fonetica (variante ale cuvintelor existente in limba comuna, de exemplu pronuntarea banateana frace pentru frate); exista insa si r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) si sintactice (constructii). R. sunt folosite pentru culoarea locala in limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.

FAMilIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

TRECE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (il ~ naduselile, fiorii.)