AFIPT, afipte, s. n. (Inv.) Afis. – Din afige (iesit din uz „a afisa” < lat., dupa infipt).

BRATEA, bratele, s. f. (Reg.) Bratara (1). – Refacut din pl. bratale (iesit din uz < bratara).

CENTRAL, -A, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se afla (aproximativ) in centru, in mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupa o pozitie principala, care constituie un nucleu in jurul caruia se grupeaza elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijeaza de la un centru. II. S. f. 1. Institutie, unitate economica care coordoneaza si controleaza activitatea si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de activitate. ♦ (Si in sintagma centrala industriala) = (iesit din uz) unitate industriala caracteristica sistemului economic centralizat, care reunea intreprinderi cu profil similar, institute de cercetare si proiectare si care coordona intreaga lor activitate. 2. Instalatie sau ansamblu de instalatii tehnice in care se produce, in mod centralizat, energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica centralizata etc. 3. Statie unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Din fr. central, lat. centralis.

JUDE, juzi, s. m. 1. (In vechea organizare a tarilor romanesti) Demnitar cu atributii judecatoresti si administrative; stapan de rumani. ♦ Principe, cneaz. 2. (In vechea organizare a Tarii Romanesti) Taran devenit liber dupa rascumpararea din rumanie. 3. Carmuitor si judecator al mai multor salase de tigani. 4. (Inv.) Judecator (1). 5. (Reg.; iesit din uz) Primar. [Var.: (2) judec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis.

MATROZ, matrozi, s. m. Marinar; p. restr. (iesit din uz) soldat in serviciul marinei militare, soldat de marina. – Din germ. Matrose, rus. matros.

ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.

COMPLET¹, completuri, s. n. (Frantuzism iesit din uz) Bal popular; local de dans (in cartierele periferice ale unui oras). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populara, cu complet²).

FOITA, foite, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subtire de hartie. ◊ Foita de tigara = bucata mica de hartie speciala, foarte subtire, de forma dreptunghiulara, in care se inveleste tutunul pentru a face o tigara. ♦ (La pl.; fam., iesit din uz) Carti de joc; p. ext. joc de carti. ♦ Foaie subtire de hartie rosie, care se folosea in loc de fard. ♦ Foaie subtire de metal. 2. Frunzulita. 3. (Biol.; in sintagma) Foite embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul si mezodermul) ale embrionului in stare de gastrula. – Foaie + suf. -ita.

PARTIAR adj. (Jur.; astazi iesit din uz; in sintagma) Colon partiar = persoana care lua in arenda o bucata de pamant si impartea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. partiarius [colonus].

ASTEREALA, astereli, s. f. Captuseala de scanduri asezata pe un schelet de lemn, pentru a sustine invelitoarea unui acoperis, o bolta de beton in timpul turnarii etc. – Astari (iesit din uz, „a captusi cu scanduri” < astar, inv., „panza ordinara” < tc.) + suf. -eala.

PERIMAT, -A, perimati, -te, adj. (Despre idei, conceptii, teorii) Care nu mai este actual; invechit, demodat, iesit din uz. ♦ (Jur.; despre procese, recursuri) Stins, anulat prin depasirea termenului legal. – V. perima.

PLAGIOSTOM, plagiostomi, s. m. (Iht.; iesit din uz) Selacian. [Pr.: -gi-os-] – Din fr. plagiostomes.

ORGANIZATIE, organizatii, s. f. 1. Asociatie de oameni cu conceptii sau preocupari comune, uniti conform unui regulament sau unui statut, in vederea depunerii unei activitati organizate. ◊ Organizatie de baza = (iesit din uz) unitate organizatorica fundamentala a Partidului Comunist Roman si a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel putin trei membri. 2. Mod de organizare, oranduire, aranjare; randuiala, alcatuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizatiĩa.

TOVARAS, -A, tovarasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana considerata in raport cu alta, de care este legata prin viata sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeasi cauza. ◊ Tovaras (sau tovarasa) de viata = sot (sau sotie). 2. Termen folosit intre comunisti cand se adreseaza unul altuia sau cand vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinte, de obicei animal, care insoteste pe cineva (in mod constant); fiinta credincioasa cuiva. 4. Asociat, partas (intr-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., iesit din uz) Educatoare, invatatoare sau diriginta in scoala generala. – Din ucr. tovarys, rus. tovarisci.

TRAVALIU, travalii, s. n. 1. (Tehn.; iesit din uz) Lucru mecanic. ♦ Lucru, munca. 2. Totalitatea fenomenelor produse in perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si expulzarea fatului. – Din it. travaglio. Cf. fr. travail.

RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (Jur.; iesit din uz) Pedeapsa privativa de libertate prevazuta pentru anumite infractiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. reclusion.

REGIONAL, -A, regionali, -e, adj. Care apartine unei regiuni dintr-o tara, privitor la o regiune; facut in cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; iesit din uz) Unitate organizatorica a unei organizatii politice, economice etc.. corespunzatoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. regional.

COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supravegheaza indeplinirea corecta a serviciului de garda, pastrarea ordinii si a disciplinei intr-o localitate, intr-o unitate militara, intr-o statie de cale ferata etc. ♦ Local in care isi are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (iesit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).

SOCOTITOR, -OARE, socotitori, -oare, s. m. si f. Calculator; (iesit din uz) contabil (intr-o Cooperativa Agricola de Productie). – Socoti + suf. -tor.

ARENDA s. (iesit din uz) posesiune, (inv. si reg.) naimeala, oranda, simbrie. (A luat mosia in ~.)

AVERTISMENT s. (JUR.) (iesit din uz) prevenire. (I-a dat un ~.)

AZIL s. 1. (iesit din uz) ospiciu. (~ de batrani.) 2. v. adapost.

BOBINA s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu ata.) 2. (FIZ.) (iesit din uz) self. 3. (FIZ.) bobina cu reactanta = reactor.

CALEASCA s. (iesit din uz) echipaj, (pop.) radvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butca. (Calatorea intr-o ~.)

CAMERIST s. (iesit din uz) odaias. (~ul ingrijea camerele dintr-o institutie.)

CLOSET s. toaleta, vece, (iesit din uz) cabinet, (pop.) latrina, privata, (reg.) umblatoare, (Transilv.) buda, (inv.) baie, iesitoare, retirada, (turcism inv.) cheneaf.

COMUN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (iesit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obisnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal, neinsemnat, obisnuit, sarac. (Viata pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.)

COOPERATIVIZA vb. (iesit din uz) a (se) colectiviza.

COOPERATIVIZARE s. (iesit din uz) colectivizare.

DEPUTAT s. (POL.) (prin Transilv., iesit din uz) ablegat.

DOAMNA s. 1. cucoana, madam, (pop.) jupaneasa, (iesit din uz) dama, (grecism inv.) chera, (italienism inv.) signora. (O ~ mai in varsta.) 2. (IST.) (pop.) vodeasa, voduleasa, voievodeasa. (~ Tana, sotia domnitorului Moldovei.)

ECOLOGIE s. (iesit din uz) bionomie.

FELCER s. 1. (MED.) agent sanitar. 2. (MED. VET.) (iesit din uz) subchirurg.

FUNCTIONAR s. slujbas, (iesit din uz) amploiat, (inv.) madular. (~ la o intreprindere.)

FUNDAS s. (SPORT) aparator, stoper, (iesit din uz) bec. (~ la fotbal.)

FUNDATIE s. 1. baza, fundament, temelie, (rar) substructie, (prin Munt.) arca, (inv.) radacina, temei. (~ unei constructii.) 2. asezamant, (iesit din uz) stabiliment, (inv.) asezare, tocmeata. (O ~ culturala.)

GARDIAN s. 1. paznic, pazitor, (iesit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (~ de intreprindere.) 2. v. temnicer. 3. v. sergent.

GLACIAR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (iesit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (iesit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

HIDROAVION s. (AV.) (iesit din uz) hidroaeroplan.

IMPIEGAT s. (iesit din uz) amploiat.

INTREPRINDERE s. firma, obiectiv, unitate, (iesit din uz) stabiliment. (~ economica.)

LUCRU s. 1. obiect, (inv.) materie, unealta. (Fiinte si ~uri.) 2. munca, treaba, (rar) lucrare, (reg.) mestesug, (inv.) deala, laboare. (A facut un ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 3. v. activitate. 4. v. fapta. 5. v. problema. 6. v. chestiune. 7. v. intamplare. 8. (FIZ.) lucru mecanic = (iesit din uz) travaliu.

MEDITATOR s. preparator, (iesit din uz) repetitor. (Si-a luat un ~ la fizica.)

NEUTRU adj., s. 1. adj. (inv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Pozitie ~ fata de ...) 3. s., adj. (GRAM.) (iesit din uz) ambigen, (inv.) eterogen. (Genul ~.)

OBIECTIVITATE s. impartialitate, nepartinire, (rar) nepartialitate, (iesit din uz) obiectivism. (A dat dovada de ~.)

ODAIAS s. (iesit din uz) camerist. (~ul ingrijea camerele dintr-o institutie.)

PAVAJ s. caldaram, (iesit din uz) pavea, (inv.) pod, (latinism inv.) paviment. (Caruta mergea pe ~.)

PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (iesit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (iesit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

PRIMA s. 1. (in sistemul de retribuire) premiu. 2. prima de asigurare = (iesit din uz) rata de asigurare, (inv.) premiu.

PROCLITIC adj. (GRAM.) (iesit din uz) prepozitiv. (Articol ~.)

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (iesit din uz) seches-tratie, (pop.) zalogire. (~ unui bun, pana la rezolvarea litigiului.) 2. v. confiscare.

SIDEF s. (iesit din uz) nacru, (inv.) pinin. (Nasturi de ~.)

SLUJBAS s. 1. angajat, salariat, (inv. si pop.) naimit, (pop. si fam.) simbrias, (inv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. functionar, (iesit din uz) amploiat, (inv.) madular. (~ la o banca.) 3. (la pl.) angajati (pl.), personal, salariati (pl.). (Au fost convocati toti ~ii institutiei.)

TELEGRAMA s. (iesit din uz) depesa, (reg.) telegraf, (Maram. si Transilv.) surgan.

TRASURA s. I. 1. birja, (reg.) drosca, (Transilv., Ban. si Maram.) cocie, (iesit din uz, prin Munt.) muscal, (inv.) fiacru. (A luat o ~ pana la gara.) 2. trasura inchisa = cupeu, (inv. si pop.) careta. II. trasura de unire v. liniuta de unire.

VAGON s. vagon de dormit = patvagon, vagon-lit, (englezism iesit din uz) sleeping-car; vagon-lit = patvagon, vagon de dormit, (englezism iesit din uz) sleeping-car.

ARHAIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de trecutul (foarte) indepartat; care este dintr-o epoca (foarte) indepartata. 2) (despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Care era folosit intr-o epoca indepartata; iesit din uzul curent; invechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaique

ARHAIZANT ~ta (~ti, ~te) (despre cuvinte, stil) Care are aspect arhaic; iesit din uz. /<fr. archaisant

ORCHESTRION ~oane n. 1) Instrument muzical mecanic (azi aproape iesit din uz) care imita sonoritatea unei orchestre simfonice. 2) Mica orga portativa. [Sil. -tri-on] /<fr. orchestrion, germ. Orchestrion

PREISTORIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de preistorie; propriu preistoriei. Animal ~. 2) fig. Care este foarte vechi; iesit din uz; demodat; desuet; perimat. Vehicul ~. /<fr. prehistorique

VETUST ~sta (~sti, ~ste) rar (despre obiecte, cladiri, instalatii etc.) Care a iesit din uz sau din moda; invechit; perimat; vechi; demodat. Cuvant ~. /<lat. vetustus, it. vetusto, fr. vetuste

APELABIL adj. (iesit din uz) In privinta caruia se poate face apel. [Cf. fr. appelable].

ORGANIZATIE s.f. 1. Asociatie, institutie sociala care reuneste oameni cu preocupari si uneori cu conceptii comune, constituita pe baza unui regulament, a unui statut etc. in vederea depunerii unei activitati organizate si realizarii unor scopuri comune. ◊ Organizatie de baza = (iesit din uz) unitate organizatorica fundamentala a Partidului Comunist Roman sau a Uniunii Tineretului Comunist alcatuita din cel putin trei membri. 2. Oranduire, organizare, ordine, randuiala. [Gen. -iei, var. organizatiune s.f. / cf. fr. organisation, rus. organizatiia, germ. Organisation].

ARHAIC, -A adj. Stravechi, foarte vechi, dintr-o epoca foarte indepartata. ◊ Perioada arhaica (si s.n.) = prima perioada (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit in limba contemporana; invechit; iesit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaique, cf. gr. archaios – vechi].

BRIGADIER, -A s.m. si f. 1. Lucrator, muncitor dintr-o brigada (1) [in DN] de munca. 2. Tehnician care conduce o brigada in cadrul administratiei silvice. 3. (Mil.; iesit din uz) Comandant al unei brigazi; general de brigada. ♦ (Inv.) Caporal de artilerie. [Pron. -di-er, pl. -ri, -re. / < fr. brigadier, rus. brigadir].

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].

anocato adv. – Cu burta in sus; pe dos, invers. Ngr. ἄνω ϰάτω sau ἀνάϰατο (Galdi 148). Sec. XVIII, astazi iesit din uz.

balamut (balamuti), adj. – 1. Inselator, trisor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Inv., aproape iesit din uz.

balgiu (-ii), s. m. – In vechime, negustor sau functionar turc care cumpara mierea si ceara pentru sultan. Tc. balci (Seineanu, III, 11; Lokotsch 201). In prezent iesit din uz. – Der. balgi-basa, s. m. (sef de balgii), din tc. balci basi; balgi-baslic, s. n. (contributie in miere si ceara), din tc. balci baslik. Cuvinte introduse in sec. XVII, astazi nefolosite.

balic (balaci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balic, s. n. (conserva sarata de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balicdis, s. n. (fanon de balena, inv.) din tc. balik disi „dinte de peste” (Hasdeu 2376; DAR), introdus in sec. XVIII, iesit din uz.

basc (-ca), adj. – Din Tara Bascilor. Fr. basque. – Der. basca, s. f. (bereta). S-a spus inainte si basca (‹ fr. basque) pentru „fusta lunga”; cuvintul a iesit din uz o data cu moda. Acelasi lucru se poate spune despre baschina, din fr. basquine.

coraca – 1. Scarlatina. – 2. Angina. Ngr. ϰόραϰας „corb” (Tiktin). Termen inv. de medicina, iesit din uz.

TRAVALIU s.n. 1. (Tehn.; iesit din uz) Lucru mecanic. ♦ (Rar) Munca, lucru. 2. (Med.) Momentul nasterii. [Pron. -liu. / < it. travaglio, cf. fr. travail].

ARHAIC, -A I. adj. stravechi, dintr-o epoca indepartata. ◊ (despre cuvinte, expresii) invechit; iesit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioada a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaique, gr. arkhaikos)

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

via (viez, vis), vb. – A trai. – Mr. vie. Lat. vῑvere (Tiktin; Candrea; lipseste in REW 9411), cf. it. vivere, prov., cat. viure, fr. vivre, sp. vivir, port. viver. Inv., aproape iesit din uz; totusi se aude uneori; de ex. in Munt. Conjug. inv. era viu, vie, in loc de viez, vieaza. A fost inlocuit de trai, poate din cauza omofoniei partiale cu a veni (Puscariu, Lr., 207). Cf. viu. – Der. vietnic, adj. (locuitor, statator), cu suf. sl. -nic, gresit -tnic, cum apare in multe cuvinte sl., cf. cirstnic, platnic etc. (dup[ Tiktin, prin analogie cu sl. ziteliniku).

zacherlina s. f. – Insecticid. Origine necunoscuta. Se folosea pina la 1900; azi iesit din uz. Poate in legatura cu germ. Zuckerlein „bomboana”.

ACADEMIC, -A, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. ♢ Titlu academic = diploma obtinuta intr-o scoala de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; iesit din uz) Membru al Academiei Romane. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. academique (lat. lit. academicus).

AFIPT, afipte, s. n. (Pop.) Afis, anunt. – Din afige (iesit din uz; dupa infipt).

APELPISIT, -A, apelpisiti, -te, adj. (Inv.) Deznadajduit; scos din sarite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (iesit din uz).

ARHAIC, -A, arhaici, -e, adj. Care apartine sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epoca arhaica. ♦ (Despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Care nu mai este folosit in limba contemporana, iesit din uz; invechit. – Fr. archaique (< gr.).

ARIPAT, -A, aripati, -te, adj. 1. Inaripat. ♦ (Despre fructe si seminte) Prevazut cu doua frunzisoare in forma de aripi. 2. (Rar, despre pasari) Impuscat in aripa. – Part. lui aripa (iesit din uz).

ASTEREALA, astereli, s. f. Captuseala de scanduri asezate pe un schelet de lemn, pentru a sustine un strat de material (invelitoarea unui acoperis, o bolta de beton in timpul turnarii etc). – Din astari (iesit din uz) + suf. -eala.

BASADI, basadesc, vb. IV Intranz. (Reg.) A vorbi. – Din besada (iesit din uz, < v. sl. beseda).

BOIERNAS, boiernasi, s. m. Boier de rang mai mic. [Var.: boierinas s. m.] – Din boiarin (iesit din uz) + suf. -as.

BRATEA, bratele, s. f. (Reg.) Bratara (1). – Refacut din pl. bratale (iesit din uz).

ACTIVIST, -A, activisti, -ste, s. m. si f. (iesit din uz) Membru al unei organizatii de partid sau de masa, care se consacra (exclusiv) muncii in acea organizatie. ◊ Activist cultural = activist care lucra in domeniul vietii culturale. – Din rus. aktivist.

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din fr. adjudant.

AGREGAT², agregati, s. m. (iesit din uz, in sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care functioneaza pe langa o catedra condusa de alt profesor. – Din fr. agrege.

AGROMINIM s. n. (iesit din uz) Totalitatea lucrarilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate in mod obligatoriu, in scopul cresterii productiei agricole. – Din rus. agrominimum.

AUTOHEMOTERAPIE, autohemoterapii, s. f. (Med.) Hemoterapie iesita din uz, efectuata cu sangele pacientului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autohemotherapie.

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. Formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

CAMERIER, camerieri, s. m. (iesit din uz) Om de serviciu care avea grija de camera de culcare si de imbracamintea stapanului; fecior, valet. [Pr.: -ri-er] – Din fr. camerier.

CAMERIST, cameristi, s. m. (iesit din uz) Om de serviciu care ingrijea camerele dintr-o institutie; odaias. – Din camerista (derivat regresiv).

CAMERISTA, cameriste, s. f. 1. (iesit din uz) Femeie care se afla in serviciul personal al unei doamne. 2. Femeie de serviciu care face curatenie in camerele unui hotel, motel etc. – Din fr. cameriste.

CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor, elevilor etc. ♦ (iesit din uz) incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se puteau cumpara diferite alimente si obiecte. – Din fr. cantine.

CEAPIST, -A, ceapisti, -ste, adj., s. m. si f. (iesit din uz) (Membru) al unei cooperative agricole de productie. – C[ooperativa] A[gricola] de P[roductie] + suf. -ist.

CEHOSLOVAC, -A, cehoslovaci, -ce, s. m. si f., adj. (iesit din uz) 1. S. m. si f. Locuitor al Cehoslovaciei. 2. Adj. Care apartinea Cehoslovaciei sau locuitorilor ei. privitor la Cehoslovacia sau la locuitorii ei. – Din Cehoslovacia (derivat regresiv). Cf. fr. tchecoslovaque.

CENTRALISM s. n. Sistem de organizare administrativa, economica sau politica, potrivit caruia institutiile locale se afla (in orice problema) in subordinea institutiilor centrale si lucreaza dupa dispozitiile acestora. ♦ (iesit din uz) Centralism democratic = principiu de baza propriu organizarii si activitatii partidelor comuniste si muncitoresti, care sustinea imbinarea centralismului cu democratia, conducerea centralizata cu participarea membrilor colectivitatii. – Din fr. centralisme. Cf. rus. tentralizm.

CODISM s. n. (iesit din uz) Tendinta de negare a importantei teoriei revolutionare si a rolului conducator al partidului comunist in lupta pentru instaurarea dictaturii proletariatului. – Coada + suf. -ism. (dupa rus. hvostizm).

GAGIST, -A, gagisti, -ste, s. m. si f. (iesit din uz) Actor angajat temporar (si cu leafa). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafa intr-o fanfara militara. – Din fr. gagiste.

GARSON, garsoni, s. m. (iesit din uz) Barbat sau tanar care servea intr-un restaurant. – Din fr. garcon.

GAZETA, gazete, s. f. Publicatie periodica avand, de obicei, aparitie zilnica, care contine stiri, informatii politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (iesit din uz) Gazeta de perete = panou, vitrina etc., plasate de obicei in cadrul unei intreprinderi, institutii sau organizatii, unde se afisau articole (si desene, fotografii) referitoare la activitatea unitatii respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

GOSPODARIE, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa¹. ♦ Unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (iesit din uz) Unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. Gospodarie comunala. – Gospodar + suf. -ie.

GOSTAT, gostaturi, s. n. (iesit din uz) Gospodarie (agricola) de stat. – Go[spodarie agricola de] stat.

GUARD, guarzi, s. m. (iesit din uz) Soldat sau, p. ext., ofiter, agent insarcinat cu paza. – Din it. guardia.

HALTEROFILIE s. f. (iesit din uz) Sportul ridicarii halterelor. – Din fr. halterophilie.

IMPIEGAT, -A, impiegati, -te, s. m. si f. 1. Persoana care organizeaza si controleaza miscarea trenurilor intr-o gara. 2. (iesit din uz) Functionar de stat de grad inferior. [Var.: impiegat, -a, impiegati, -te s. m. si f.] – Din it. impiegato.

INGREDIENTA, ingrediente, s. f. (iesit din uz) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -enta.

INCASATOR, -OARE, incasatori, -oare, s. m. si f. Persoana care (deplasandu-se pe teren) se ocupa cu primirea banilor datorati de public unei intreprinderi. ♦ (iesit din uz) Persoana care taxa calatorii unui autobuz, unui tramvai etc. – Incasa + suf. -tor.

INTRECERE, intreceri, s. f. Actiunea de a (se) intrece si rezultatul ei; concurs, competitie, emulatie. ◊ (iesit din uz) Intrecere socialista = miscare cu caracter de masa specifica oranduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la intrecere = a se intrece. ◊ Expr. (iesit din uz) A fi in intrecere = a fi angajat intr-o intrecere socialista. – V. intrece.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

TAL, tali, s. m. (iesit din uz) Chelner care incasa costul consumatiei intr-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.

USIER, usieri, s. m. (iesit din uz) Om de serviciu la unele institutii publice (care statea la usa). [Pr.: -si-er] – Usa + suf. -ier (dupa fr. huissier).

uz, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; intrebuintare, folosire; folosinta. ◊ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau iesit) din uz = care nu (se) mai foloseste. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. uzanta, obicei. 4. (Inv.) Comportare, maniera. – Din lat. usus, it. uso.

MATRICOL, -A, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru in care se inscriu, intr-o institutie, numele persoanelor a caror evidenta este necesara; (in special) registru folosit in scoli, in care se inscriu numele, datele personale si situatia scolara a elevilor. ♦ Numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. 2. S. f. (iesit din uz) Bucata dreptunghiulara de panza sau de stofa pe care se indica scoala la care invata un elev (si numarul sub care era inscris aici) si pe care acesta o purta prinsa pe brat sau pe piept. 3. Adj. De matricola; matricular. [Var.: matricul, -a s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

MATURITATE s. f. Stare de deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); calitatea de a fi matur; p. ext. perioada din viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplina a unui organ sau a unui organism intreg. ♦ Stare de deplina dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu inaintat de experienta, de insusire a cunostintelor; seriozitate, profunzime (determinata de varsta, de experienta). ◊ (iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturite, lat. maturitas, -atis.

MAXIMAL, -A, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim² (1). ◊ Pret maximal = pret a carui depasire este interzisa de lege. 2. S. n. (iesit din uz) Tabel care continea preturile fixate de stat pentru marfurile micilor producatori. – Din fr. maximal.

OBIECTIVISM s. n. 1. Atitudine de falsa obiectivitate, de pretinsa nepartinire, de renuntare la orice luare de pozitie, la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor sociale. 2. (iesit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĩektivizm.

OBIECTIVIST, -A, obiectivisti, -ste, adj. 1. Care apartine obiectivismului (1), privitor la obiectivism, care manifesta obiectivism. 2. (iesit din uz) Obiectiv (I 2). – Obiectiv + suf. -ist. Cf. germ. Objektivist.

PRAVALIE, pravalii, s. f. Local in care se vand diferite marfuri; magazin. ◊ (iesit din uz) Baiat de pravalie = tanar care invata negustoria servind intr-un magazin. – Et. nec.

REGULAMENT, regulamente, s. n. Totalitatea instructiunilor, normelor si regulilor care stabilesc si asigura ordinea si bunul mers al unei organizatii, al unei institutii, al unei intreprinderi etc., reglement. ◊ (iesit din uz) Regulament de ordine interioara = regulament prin care se stabilesc, in cadrul un ei organizatii socialiste, dispozitii privitoare la disciplina muncii si in general, la raporturile dintre aceasta organizatie si angajatii sai. ♦ Norme elaborate de puterea executiva pentru aplicarea si completarea dispozitiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor dupa care se joaca un joc, un sport etc. [Pl. si: (inv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.

TREBUINTA, trebuinte, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuinta = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Imi face trebuinta (sau am trebuinta de...) = imi este necesar, imi trebuie... ♦ Interes. 2. (iesit din uz) Treaba, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -inta.

AMPLOIAT, -A, amploiati, -te, s. m. si f. (iesit din uz) Functionar. [Pr.: -plo-iat – Var.: amploaiat, -a s. m. si f.] – Din fr. employe.

PACIFIC, -A, pacifici, -ce, adj. 1. (Inv.) Iubitor de pace, de buna intelegere, de liniste, pasnic; care tinde spre un acord, spre impacare. 2. (iesit din uz; in sintagma) Locomotiva pacific (si substantivat, n.) = locomotiva cu viteza mare, folosita la tractiunea vagoanelor de calatori. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.

PASTRAMAGIU, pastramagii, s. m. 1. (iesit din uz) Persoana care facea sau vindea pastrama. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic si cu apucaturi grosolane. – Pastrama + suf. -agiu.

PATINOR, -OARE, patinori, -oare, s. m. si f. (iesit din uz) Patinator. – Din fr. patineur.

PAUPERTATE s. f. (Livr.) Stare de extrema saracie in care se afla cineva; pauperism. ◊ (iesit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atesta ca o persoana nu poseda bunuri impozabile. [Var.: pauperitate s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

PERIMA, pers. 3 perimeaza, vb. I. Refl. (Despre idei, conceptii, teorii) A inceta sa mai fie actual, sa mai corespunda; a iesi din uz; a se demoda, a se invechi, ♦ (Jur.; despre procese, actiuni etc.) A se stinge (in fata unei instante) din cauza depasirii termenului legal. – Din fr. perimer.

ARHAIZANT, -A, arhaizanti, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multa vreme iesite din uz. Stil arhaizant. [Pr.: -ha-i-] – Din fr. archaisant.

DEXTERITATE, (2) dexteritati, s. f. 1. Abilitate, dibacie, indemanare (fizica). 2. (iesit din uz) Obiect de invatamant (desen, muzica, caligrafie, gimnastica, gospodarie, lucru de mana) avand drept scop sa dezvolte insusirile artistice si indemanarea practica a elevilor. – Din fr. dexterite, lat. dexteritas, -atis.

PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

PIROSCAF, piroscafe, s. n. (iesit din uz) Nava actionata cu aburi. – Din fr. pyroscaphe, it. piroscafo.

POPORAN, -A, poporani, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care apartine poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Inv. si pop.) Popular. II. S. m. si f. 1. (iesit din uz) Persoana care facea parte din grosul populatiei; spec. satean, taran. 2. (Inv. si reg.) Enorias. – Popor + suf. -an.

PRENUMERANT, prenumeranti, s. m. (iesit din uz) Abonat la o publicatie periodica sau la o carte inca netiparita; p. ext. persoana care contribuie la o lista de subscriptie. – Din lat. praenumerans, -ntis.

PROPAGANDIST, -A, propagandisti, -ste, s. m. si f. 1. Persoana care face propaganda; propagator. 2. (iesit din uz) Activist de partid care conducea un cerc de invatamant politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist.

OBER, oberi, s. m. (iesit din uz) Chelner-sef, oberchelner. [Var.: obar s. m.] – Din germ. Ober.

OBERCHELNER, oberchelneri, s. m. (iesit din uz) Chelner-sef; ober. [Var.: obarchelner s. m.] – Ober + chelner.

OBERTAL, obertali, s. m. (iesit din uz) Chelner care facea incasarile de la clienti. – Ober + tal.

COSMOPOLIT, -A, cosmopoliti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apartine cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifesta cosmopolitism. ♦ (iesit din uz) Care era atras de tot ce era strain. 2. Care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari sau tuturor tarilor; universal. ♦ Pestrit, amestecat (prin prezenta mai multor nationalitati si limbi). Oras cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit.

COSMOPOLITISM s. n. 1. Conceptie din epoca sclavagismului grec si roman, care promova ideea „cetateniei universale”. ♦ Conceptie potrivit careia patria e lumea intreaga, iar omul, cetatean al ei. 2. (iesit din uz) Admiratie manifestata fata de tot ce era strain. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm.

OLTEAN, -A, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Olteniei sau este originara de acolo; (la pl.) populatie care locuieste in Oltenia. 2. (iesit din uz) Precupet (originar din Oltenia) care facea comert ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care apartine Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

ODAIAS, odaiasi, s. m. 1. (iesit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectura etc.; camerist. 2. (Inv. si reg.) Om care locuieste afara din sat, intr-o odaie (2). [Pr.: -da-ias] – Odaie + suf. -as.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

CORVETA, corvete, s. f. 1. Nava de razboi de mic tonaj, usor armata si cu mare mobilitate in actiune. 2. (iesit din uz) Corabie de razboi cu trei catarge, mai mica decat fregata si mai mare decat bricul. – Din fr. corvette.

FARADIC adj. (iesit din uz; in sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inductie electromagnetica. – Din fr. faradique, germ. faradisch.

DISERTATIE, disertatii, s. f. Expunere in care se trateaza o problema in mod stiintific si amanuntit. ♦ Spec. (iesit din uz) Lucrare stiintifica sustinuta in public de autor, pentru dobandirea unui grad stiintific. [Var.: dizertatie s. f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertatiia.

FLOTILA, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care actioneaza pe fluvii si pe lacuri, uneori si pe mari, in vecinatatea litoralului; mare unitate militara navala. 2. (iesit din uz; adesea determinat prin „de aviatie”) Unitate in aviatia militara, corespunzand regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile.

LANCASTERIAN, -A, lancasterieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (iesit din uz; in sintagma) Sistem lancasterian = sistem de invatamant bazat pe ajutorul elevilor mai avansati, folositi ca monitori. 2. Adj., s. m. si f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

LECTOR¹, -A, lectori, -e, s. m. si f. 1. Grad in unele institutii de invatamant superior, mai mare decat asistentul si mai mic decat conferentiarul; persoana care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (iesit din uz) Persoana care tinea lectii sau care conducea seminariile in invatamantul politic, in universitatile populare etc. – Din germ. Lektor.

MICIMAN, micimani, s. m. (iesit din uz) Grad de subofiter in marina; persoana care avea acest grad. – Din rus. miciman.

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

CONTRATORPILOR, contratorpiloare, s. n. (iesit din uz) Nava de razboi rapida, care urmareste si distruge torpiloarele; distrugator. – Din fr. contre-torpilleur.

MONITOR², -OARE, monitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. (iesit din uz) Elev sau eleva care mentinea ordinea si disciplina in clasa, in lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la invatatura, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupa de elevi). 2. S. n. Aparat de control al unei instalatii de telecomunicatii, care urmareste imaginea proiectata de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinari) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere si de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Grup de sportivi care se gasesc pe o ambarcatie, un avion, un bob, o motocicleta etc. si care participa la conducerea acestora. 3. Partea fixa sau partea mobila a unui instrument. 4. (iesit din uz) Trasura de lux (impreuna cu caii inhamati la ea). – Din fr. equipage.

ECONOMAT, economate, s. n. (iesit din uz) Magazin de aprovizionare in cadrul unei intreprinderi si institutii, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de prima necesitate pentru salariati si pentru familiile lor. – Din fr. economat.

EXTRACT, extracte, s. n. 1. (iesit din uz) Copie a unui act, scoasa dintr-un registru (de stare civila). 2. Substanta sau amestec de substante chimice preparat prin concentrarea pana la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt.

EMERIT, -A, emeriti, -te, adj. 1. (iesit din uz) Calificativ cuprins in titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins in mod deosebit in activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. emerite, lat. emeritus.

CONTRAEPOLET, contraepoleti, s. m. (iesit din uz) Epolet fara franjuri. [Pr.: -tra-e-]. – Din fr. contre-epaulette.

CODIST, -A, codisti, -ste, s. m. si f. (iesit din uz) Adept al codismului. – Coada + suf. -ist (dupa rus. hvostist).

TAMBUR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol, fixa sau mobila in jurul unui ax, facuta din metal, din lemn etc., cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2. S. n. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit. ♦ Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor. 3. S. m. (iesit din uz) Tobosar. ◊ Compus: tambur-major = subofiter care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intr-o fanfara militara). – Din fr. tambour.

COLECTA, colectez, vb. I. Tranz. 1. A aduna, a strange la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (iesit din uz) A strange in mod organizat de la producatori diferite produse. 3. (Despre abcese sau rani) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTIV, -A, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartine tuturor; comun, obstesc, social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumeste prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un intreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactie. Colectiv de catedra. ♦ P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (iesit din uz) Cooperativa Agricola de Productie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

COLECTIVIST, -A, colectivisti, -ste, s. m. si f. (iesit din uz) Membru al unei Cooperative Agricole de Productie. ◊ (Adjectival) Taran colectivist. – Colectiv + suf. -ist. Cf. fr. collectiviste.

COLECTIVIZA, colectivizez, vb. I. Tranz. (iesit din uz). 1. A trece mijloacele de productie in proprietate colectiva, prin nationalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de productie ale taranimii in cooperative; a cooperativiza. – Din fr. collectiviser.

TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. Peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

TRICTRAC, trictracuri, s. n. (iesit din uz) Jocul de table. – Din fr. trictrac.

RADIOJURNAL, radiojurnale, s. n. (iesit din uz) Emisiune radiofonica cuprinzand cronica evenimentelor importante (ale zilei). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiojournal.

REGALA¹, regale, s. f. (iesit din uz) Pahar de bere mai mic decat tapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal².

REGIMENTAR, -A, regimentari, -e, adj. 1. Care apartine regimentului, privitor la regiment. 2. (iesit din uz, in sintagma) Tren regimentar = convoi de carute sau de camioane care transporta, pe front, munitiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. regimentaire.

REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. (iesit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. si f. Pianist acompaniator al unui cantaret sau al unui instrumentist in repetitii si in recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sala de meditatie intr-un internat. – Din fr. repetiteur, germ. Repetitor.

RETRIBUTIE, retributii, s. f. (iesit din uz) Salariu. – Din fr. retribution.

DEPESA, depese, s. f. (iesit din uz) Instiintare transmisa prin mijloacele cele mai rapide; (in special) telegrama. – Din fr. depeche.

DESUET, -A, desueti, -te, adj. iesit din uz, din moda, necorespunzator spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] – Din fr. desuet, lat. desuetus.

DESUETUDINE s. f. (In expr.) A cadea in desuetudine = a iesi din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obisnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. desuetude, lat. desutudo, -inis.

SECURITATE s. f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta oricarui pericol. ♦ Protectie, aparare. * Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (iesit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcina apararea sistemului social-economic si politic al statului comunist. – Din fr. securite, lat. securitas, -atis.

SPARTACHIADA, spartachiade, s. f. (iesit din uz) Competitie sportiva de amploare care cuprindea mai multe sporturi si care se desfasura in mai multe etape eliminatorii. [Pr.: -chi-a-] – Din rus. spartakiada.

STABILIMENT, stabilimente, s. n. (iesit din uz) Asezamant, institutie comerciala, industriala etc.; p. ext. localul unui astfel de asezamant. – Din it. stabilimento.

CONVOCATOR, -OARE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoaca. 2. (iesit din uz) S. n. Lista cu cei convocati la o actiune si semnaturile lor. – Convoca + suf. -tor.

CRAVATA, cravate, s. f. Accesoriu al imbracamintei (barbatesti), constand dintr-o fasie ingusta de stofa, de matase etc. care se innoada la gat si ale carei capete sunt de obicei lasate sa atarne pe piept. ◊ (iesit din uz) Cravata rosie (sau de pionier) = bucata de tesatura de culoare rosie, de forma triunghiulara pe care o purtau la gat pionierii. – Din fr. cravate.

CIRCULATIE s. 1. deplasare, miscare. (~ sevei in plante.) 2. trafic, (inv.) tract. (O artera cu ~ intensa.) 3. miscare. (Pe strada era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ oamenilor.) 5. uz. (Cuvinte iesite din ~.)

ARHAISM ~e n. Cuvant, expresie, forma fonetica sau gramaticala invechita, iesita din uz. /<fr. archaisme

CIMITIR ~e n. Loc special unde se ingroapa mortii; tintirim. ~ul eroilor. ◊ ~ de masini loc rezervat pentru depozitarea vehiculelor iesite din uz. /<ngr. kimitirion, it. cimitero

DESUETUDINE f. : A cadea in ~ a iesi din uz; a fi parasit; a se invechi. [Sil. -su-e-] /<fr. desuetude, lat. desuetudo, ~inis

A SE INVECHI pers. 3 se ~este intranz. 1) A-si pierde calitatile initiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a iesi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A capata calitati deosebite prin pastrare indelungata. /in + vechi

ARHAIZARE s.f. Actiunea de a arhaiza si rezultatul ei. ♦ Procedeu de folosire a cuvintelor, formelor fonetice sau gramaticale iesite din uzul curent. [< arhaiza].

COLECTIVA s.f. (iesit din uz) Gospodarie agricola colectiva. [< colectiv].

COLECTIVIST, -A s.m. si f. 1. Partizan al colectivismului. 2. (iesit din uz) Membru al unei gospodarii agricole colective. [Cf. fr. collectiviste].

DESUETUDINE s.f. Incetare a respectarii sau a exercitarii unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cadea in desuetudine = a iesi din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. desuetude].

ESCUADA s.f. (iesit din uz) Fractiune dintr-o unitate militara comandata de un caporal sau de un brigadier; caprarie. [Pron. -cu-a-. / < fr. escouade].

MADAMA s.f. (iesit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernanta la copii. [< fr. madame].

PREMIERA s.f. 1. Cea dintai reprezentatie cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film. 2. (iesit din uz) Conducatoare a unui atelier de croitorie, a unei case de mode. [Pron. pre-mi-e-. / < fr. premiere].

SOCIETAR, -A s.m. si f. (iesit din uz) Membru al unei societati literare, muzicale, teatrale. [Pron. -ci-e-. / < fr. societaire].

AGREGAT s.m. (iesit din uz) Profesor agregat = profesor universitar care si-a obtinut titlul prin concurs, dar a ramas totusi dependent de catedra altui profesor. [Dupa fr. agrege].

AGROMINIM s.n. (iesit din uz) Totalitatea lucrarilor agronomice minime fixate pentru a fi aplicate in mod obligatoriu in scopul cresterii productiei agricole. [< rus. agrominimum].

AMPLOIAT, -A s.m. si f. (iesit din uz) Slujbas, functionar de grad inferior. [Pron. -plo-iat, var. amploaiat, -a s.m.f. / < fr. employe].

APEL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc). 2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Indemn; cerere, rugaminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (iesit din uz) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Pl. -luri. / < fr. appel].

APELA vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugaminte; a chema. ♦ (iesit din uz) A se adresa unei instante judecatoresti superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotarari date de o instanta inferioara. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].

APELANT, -A adj., s.m. si f. (iesit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotarari judecatoresti. [Cf. fr. appelant].

APELATIV, -A adj. (iesit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].

ARHAISM s.n. Cuvant, constructie, expresie invechita, iesita din uz. [Pl. -me. / < fr. archaisme].

BRIGADA s.f. 1. Echipa organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ (iesit din uz) Brigada artistica (de agitatie) = echipa artistica de amatori (care, in programe scurte, isi propuneau sa faca agitatie politica in jurul problemelor importante din viata unei colectivitati). 2. Unitate militara compusa din doua sau trei regimente din aceeasi arma. 3. Subunitate silvica formata din mai multe cantoane (2) si supravegheata de un brigadier silvic. [Pl. -gazi, -gade. / < fr. brigade, rus. brigada].

CAMERIER s.m. (iesit din uz) Om de serviciu care ingrijeste dormitorul si imbracamintea stapanului; fecior, valet. [Pron. -ri-er. / cf. fr. camerier, it. cameriere].

CAMERIST s.m. (iesit din uz) Om de serviciu care ingrijeste camerele intr-o institutie; camerier. [Cf. fr. cameriste, it. camerista].

CAMERISTA s.f. (iesit din uz) Femeie care este in serviciul personal al unei doamne. [< fr. cameriste].

CARCERA s.f. Incapere in inchisori, folosita pentru inchiderea unui detinut sub un regim aspru. ♦ (iesit din uz) Incapere (in forma si de marimea unui dulap) unde se inchideau militarii si elevii pedepsiti in cazarmi si in scoli. [< lat. carcer, cf. it. carcere].

CONTENCIOS, -OASA s.n. (iesit din uz) Serviciu al unei institutii publice sau particulare, care se ocupa de problemele juridice ale institutiei respective. // adj. (Jur.) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. [Pron. -ci-os. / < lat. contentiosus, dupa fr. contentieux].

CONTRAEPOLET s.m. (iesit din uz) Epolet fara franjuri. [Cf. fr. contre-epaulette].

ECLEROR s.m. (iesit din uz) Cercetas, soldat trimis inaintea unei unitati sau a unei armate ca sa cerceteze pozitiile si miscarile inamicului; iscoada. [< fr. eclaireur].

IMPIEGAT s.m. Functionar feroviar de la serviciul de miscare a trenurilor dintr-o gara. ♦ (iesit din uz) Slujbas, mic functionar. [Pron. -pie-gat. / < it. impiegato].

LICENTA s.f. 1. (In trecut) Titlu obtinut in urma unui examen special sustinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobandea dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor; examen de licenta; (p. ext.) diploma care atesta acest titlu. 2. Purtare care intrece limitele bunei-cuviinte. 3. (Rar) Invoire, permisiune. ◊ Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale de pronuntare si de scriere corecta a cuvintelor pentru a invinge o dificultate de versificatie. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei inventii. ♦ (iesit din uz) Autorizatie pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri, data de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].

PAUPERTATE s.f. (Liv.) Stare de extrema saracie; pauperism. ♦ (iesit din uz) Certificat de paupertate = certificat de saracie. [Cf. lat. paupertas, it. pauperta].

PERIMA vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se invechi, a se demoda, a iesi din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului in termen legal. [< fr. perimer, cf. lat. perimere – a anula].

PICOLO s.m. 1. (iesit din uz) Ajutor de chelner (intr-un restaurant). 2. Piculina. [Var. picol s.m. / < it. piccolo].

PROPAGANDIST, -A s.m. si f. 1. Persoana care face propaganda. 2. (iesit din uz) Activist de partid care conduce un cerc de studiu in cadrul invatamantului de partid. [Cf. fr. propagandiste, rus. propagandist].

SINDIC s.m. (iesit din uz) Reprezentant al unei institutii, al unei obsti sau al unei corporatii insarcinat cu administrarea treburilor ei. [< fr. syndic, cf. lat. syndicus < gr. syn – cu, dike – proces].

STABILIMENT s.n. (iesit din uz) Asezamant, institutie; (p. ext.) local in care functioneaza o institutie. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].

UNIVERSITATE s.f. Institutie de invatamant superior care cuprinde mai multe facultati. ♦ (iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in sistemul invatamantului de partid. ♦ Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ♦ Cladirea unde este instalata o asemenea institutie. [Cf. fr. universite, lat. universitas].

ARHAISM s. n. cuvant, constructie, expresie invechita, iesita din uz. (< fr. archaisme)

DESUETUDINE s. f. iesire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cadea in ~ = a iesi din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. desuetude, lat. desuetudo)

PERIMA vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se invechi, a se demoda, a iesi din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului in termen legal. (< fr. perimer, lat. perimere)

iasca s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iasca. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eske, aske (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. eche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iesti (DAR), este practic iesita din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), tig. yeska (Wlislocki 92).

ZOOFIT, zoofite, s. n. (iesit din uz) Celenterat. [Pl. si: (m.) zoofiti] – Fr. zoophyte.

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat comandantului unei unitati militare; ofiter facand parte dintr-un stat-major. 2. (iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Fr. adjudant.

ADMINISTRATIE, administratii, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; sectie a unei institutii insarcinata cu administrarea acelei institutii. ◊ (iesit din uz) Administratie financiara = institutie care conducea o circumscriptie financiara, facand incasarile si platile statului. Consiliu de administratie = comitet insarcinat cu conducerea unei societati industriale sau comerciale capitaliste pe actiuni. 2. (Inv.) Diviziune organizatorica in armata, care se ocupa de hrana si imbracamintea trupei. – (1) Fr. administration (lat. lit. administratio, -onis), (2) rus. administratija.

AGHIOTANT, aghiotanti, s. m. (iesit din uz) Ofiter sau subofiter atasat pe langa un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant.

AGREGAT², agregati, s. m. (iesit din uz, in expr.) Profesor agregat = profesor universitar care si-a castigat titlul prin concurs, ramanand totusi dependent de catedra altui profesor. – Dupa fr. agrege.

AMPLOIAT, -A, amploiati, -te, s. m. si f. (iesit din uz) Functionar, impiegat. [Var.: amploaiat, -a s. m. si f.] – Dupa fr. employe.

APELATIV, -A, apelativi, -e, adj. (iesit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus).

ATENEU, atenee, s. n. Numele unei cladiri publice in care au loc manifestatii cultural-artistice. ◊ (iesit din uz) Ateneu popular = camin cultural. – Fr. Athenee (lat. lit. Athenaeum).

BARBARISM, barbarisme, s. n. (iesit din uz) Cuvant de jargon introdus intr-o limba fara a fi necesar. – Fr. barbarisme (lat. lit. barbarismus).

BAIAT, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, chiar despre persoane mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tanar angajat la un stapan sau la un patron. ◊ Baiat de casa = valet, fecior. ♦ (iesit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Din [im] baia.

BERAR, berari, s. m. (iesit din uz) Fabricant sau negustor de bere. – Din bere + suf. -ar.

CALCE² s. f. (iesit din uz) Oxid de calciu. – Lat. lit. calx, calcis.

SANTASE s. f. (iesit din uz) Numele unui joc de carti.

CAMERIER, camerieri, s. m. (iesit din uz) Om de serviciu care se ingrijea de camera de culcare si de imbracamintea stapanului. [Pr.: -ri-er] – Fr. camerier.

CAMERIST, cameristi, s. m. (iesit din uz) Om de serviciu care ingrijea camerele dintr-o institutie; odaias. – Din camerista.

CAMERISTA, cameriste, s. f. (iesit din uz) Femeie care se afla in serviciul personal al stapanei. – Fr. cameriste.

CAPELA¹, capele, s. f. (iesit din uz) Boneta de postav cu cozoroc moale, purtata de militari. – Ngr. kapela (it. cappello).

CARITATE s. f. Atitudine miloasa, plina de generozitate fata de cineva; filantropie. ◊ (iesit din uz) Sora de caritate = sora de ocrotire; infirmiera. – Fr. charite (lat. lit. caritas, -atis).

CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter propriu (geografic, istoric etc.). ♦ Populatia unei astfel de parti a unui oras. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul auxiliar si mijloace de transmisiuni. ♦ (iesit din uz) (Marele) cartier general = locul unde se afla, in timp de razboi, comandantul-sef si statul-major al unei armate. [Pr.: -ti-er] – Fr. quartier.

CASATIE s. f. (iesit din uz, in expr.) Inalta curte de casatie = for judecatoresc suprem, care avea dreptul, sa caseze o sentinta. – Fr. cassation.

NESCHIMBARE s. f. Invariabilitate. ◊ (iesit din uz) Spre neschimbare, formula care se folosea ca apostila pe actele autentificate. – Din ne- + schimbare.

REDUNDANTA s. f. 1. surplus de informatie menit sa asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidela a unei cantitati de informatie. 2. supraabundenta inutila de expresii, cuvinte sau imagini in formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare fata de cel de baza, care sa asigure functionarea unui sistem in cazul cand primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeasi functie a iesit intamplator din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)

ARHAIC, -A, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine sau este caracteristic unor vremuri extrem de indepartate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Foarte vechi, iesit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche era geologica. ♦ (Adjectival) Care apartine arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaique.

uz s. 1. v. folosinta. 2. circulatie. (Cuvinte iesite din ~.) 3. v. datina. 4. v. cutuma. 5. v. uzanta.

uz ~uri n. 1) Aplicare in practica (pentru satisfacerea unor necesitati); intrebuintare; folosire. ◊ Scos (sau iesit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. uzANTA. 3) lingv. Modalitate, consfintita prin traditie, de folosire curenta a unitatilor de limba in vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care apartine altei persoane. /<lat. usus, it. uso