CARIERA², cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu. ♦ Etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.

MARIRE, mariri, s. f. 1. Actiunea de a (se) mari¹ si rezultatul ei; marit. ♦ (Fiz.) Operatie de copiere fotografica prin proiectie, in scopul obtinerii unor pozitive mai mari decat negativele copiate. ♦ Loc de frunte intr-o anumita ierarhie (sociala); rang, demnitate; (concr.) persoana care ocupa o functie inalta in ierarhia sociala; fruntas, demnitar. ♦ Glorie, stralucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tarie. 2. (Inv.) Marie (1). – V. mari¹.

RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, pozitie, situatie, treapta, (inv.) stepena. (~ul cel mai inalt in ierarhia sociala.) 4. v. ierarhie. 5. v. conditie. 6. v. functie. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)

NOTABILITATE ~ati f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite

CARIERA² s.f. 1. Profesiune, ocupatie. 2. Pozitie in ierarhia sociala si profesionala, in societate; situatie buna. [Pron. -ri-e-. / < fr. carriere, cf. it. carriera – drum de care].

CARIERA² s. f. 1. profesiune, ocupatie. ◊ pozitie in ierarhia sociala si profesionala, in societate; situatie buna. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitatie in teren descoperit. (< fr. carriere)

BOIERIE, boierii, s. f. (In oranduirea feudala) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; functia detinuta de un boier. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Pozitie inalta in ierarhia sociala; putere sau avere pe care a da aceasta pozitie. – Din boier + suf. -ie.

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

STRAT s. 1. brazda, razor, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.) 2. patura, (rar) pala. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. panza. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, patura, treapta. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 10. (TEHN.) batator, scaun, trup. (~ la melita.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbeaza cu 24 de zile inainte de rusalii.)

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

PAVLICHIAN, -A, pavlichieni, -e, s. m. si f. Participant la miscarea sociala antifeudala din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasa, a luptat impotriva inegalitatii sociale, cerand suprimarea ierarhiei bisericesti, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavlicean, -a s. m. si f.] – Din sl. pavlikijaninu.

ASCENSIUNE s.f. 1. Miscare de jos in sus a unui mobil. 2. Urcare, suire (pe un munte); inaltare (cu balonul). ♦ (Fig.) Crestere, dezvoltare. V. progres. ♦ Ridicare, promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. ascension, lat. ascensio].

RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoana sau de o institutie intr-o ierarhie. ♦ Treapta, situatie sociala. 2. Clasificare a navelor potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. [< fr. rang].

ASCENSIUNE s. f. 1. miscare de jos in sus a unui mobil. 2. urcare, suire (pe un munte); inaltare (cu balonul). 3. (fig.) crestere, dezvoltare. ◊ promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. ◊ proces de cucerire a puterii de catre o organizatie politica. (< fr. ascension, lat. ascensio)

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ◊ treapta, situatie sociala. ◊ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (mat.) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. ♦ (lingv.) ~ de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etc. in ordinea frecventei, organizata descendent. (< fr. rang)

SCARA s. 1. (inv.) scala. (Se suie pe ~.) 2. v. treapta. 3. peron. (Trasura a tras la ~.) 4. (TEHN.) scara rulanta = escalator. 5. (TEHN.) (reg.) scaun, ursoaie. (~ la cosul morii.) 6. scala. (~ unui aparat de radio.) 7. (MUZ.) (inv.) scala. 8. ierarhie, nivel, rang, stare, strat, treapta. (~ sociala.) 9. (BOT.) scara-doamnei (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-domnului; scara-domnului (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-doamnei.

CIN ~uri n. inv. Treapta intr-o ierarhie (administrativa, diplomatica sau militara); stare sociala; rang. /<sl. cinu

ierarhie s. nivel, rang, scara, stare, strat, treapta. (~ sociala.)

PLEBE s. f. 1. (In Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat. 2. (In evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; p. ext. multime, gloata. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din fr. plebe, lat. plebs, -bis.

TREAPTA trepte f. 1) Fiecare dintre suprafetele plane inguste, pe care se sprijina piciorul la urcarea sau la coborarea pe o scara. 2) fig. Loc in ierarhia unor functii sau in sistemul de organizare a societatii. 3) fig. Etapa in dezvoltarea unui proces. 4) fig. Categorie sau clasa sociala. [G.-D. treptei] /<lat. traiecta