PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Inv.) A face o apreciere asupra unui lucru inainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre²- + judeca (dupa fr. prejuger).

PREJUDECATA, prejudecati, s. f. Parere, idee preconceputa (si adesea eronata) pe care si-o face cineva asupra unui lucru, adoptata, de obicei, fara cunoasterea directa a faptelor; prejudet, prejudiciu. – Pre¹- + judecata (dupa fr. prejuge).

PREJUDECATA s.f. Parere, idee preconceputa asupra unui lucru sau a unei probleme. [Dupa fr. prejuge].

PREJUDECATA s. f. parere, idee preconceputa; preconceptie. (dupa fr. prejuge)

preconceput, -A, preconceputi, -te, adj. (Despre idei sau pareri) Admis, adoptat dinainte, fara o cercetare sau o experimentare prealabila. – Pre¹- + conceput.

preconceput, -A adj. (despre idei, pareri etc.) adoptat fara o cercetare sau experimentare prealabila. (dupa fr. preconsu)

preconceput ~ta (~ti, ~te) (despre idei, pareri etc.) Care este adoptat fara o cercetare sau o analiza prealabila. /pre- + conceput

preconceput, -A adj. (Despre conceptii, idei) Adoptat fara o cercetare prealabila, primit inaintea oricarei cercetari sau experiente. [Cf. lat. praeconceptus, fr. preconcu].

APOLOGETICA s. f. 1. Sistem preconceput de aparare sau justificare neintemeiata a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principala a teologiei, care are ca scop justificarea religiei crestine. – Fr. apologetique.

APOLOGETIC, -A I. adj. care contine o apologie. II. s. f. 1. ramura a teologiei care are ca scop apararea crestinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiaza neintemeiat o persoana, o idee, un sistem etc. (< fr. apologetique)

APOLOGETICA s.f. 1. Ramura a teologiei care are ca scop justificarea religiei crestine si care se ocupa cu respingerea atacurilor indreptate impotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apara, se justifica sau se infrumuseteaza in mod neintemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologetique, it. apologetica].