EXTAZ, extaze, s. n. 1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etc., care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare. 2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din fr. extase.

PARANOIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifesta prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei, prin halucinatii etc.; boala care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.

OBSESIE, obsesii, s. f. Tulburare a vointei care se manifesta prin idei fixe, prin dorinta irezistibila de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al actiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul constiintei, staruitor si anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (inv.) obsesiune s. f.] – Din fr. obsession.

MANIE ~i f. 1) Stare patologica caracterizata prin diverse tulburari mintale (exaltare euforica, instabilitate, incoerenta de idei si de activitate motrice). 2) Tulburare a spiritului, manifestata prin prezenta unei idei fixe. 3) Obisnuinta exagerata si obsedanta; purtare ciudata. /<ngr. mania, fr. manie

POSEDAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A POSEDA. 3) si substantival (despre persoane) Care sufera de tulburari ale sistemului nervos (manifestate prin frica, idei fixe, manii etc.). /v. a poseda

EXTAZ s.n. 1. Stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea aprofundata a unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♦ Stare nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii. 2. Admiratie netarmurita; adoratie. [Pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis – incantare].

MONOIDEISM s.n. Tendinta atentiei de a concentra intreaga activitate psihica asupra unei singure idei. ♦ Permanentizarea in constiinta a unui singur gand, a unei idei fixe. [Pron. -no-i-de-ism. / < fr. monoideisme].

MANIE s.f. 1. Stare psihica bolnavicioasa manifestata prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie, preocupare exclusiva pentru ceva; ciudatenie, toana. [Gen. -iei. / cf. fr. manie, lat. mania, gr. mania – furie].

PARANOIA s.f. (Med.) Boala mintala manifestata prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, susceptibilitate si orgoliu exagerat, halucinatii etc. [Pron. -no-ia, gen. -iei. / < fr. paranoia, cf. gr. paranoia – nebunie].

EXTAZ s. n. 1. stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ◊ afectiune nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii. 2. admiratie profunda, incantare. (< fr. extase, gr. ekstasis)

MONOIDEISM s. n. predominare a unei idei fixe. (< fr. monoideisme)

idee, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

MANIAC, -A, maniaci, -ce, adj., s. m. si f. (Persoana) care sufera de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixa sau care manifesta o preocupare exagerata pentru ceva, avand adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.

MANIE, manii, s. f. 1. Boala mintala manifestata prin euforie, stare de e*******e psihomotorie, logoree, halucinatii, incoerenta a gandirii etc.; p. ext. idee fixa care preocupa pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerata pentru ceva; deprindere bizara. V. capriciu, toana. – Din ngr. mania, fr. manie.

MAROTA, marote, s. f. Preocupare excesiva (uneori obsedanta) pentru un anumit lucru, idee fixa; p. ext. obiect al unei astfel de preocupari. – Din fr. marotte.

PERSECUTIE, persecutii, s. f. Urmarire nedreapta si perseverenta a cuiva, cu intentia de a-i provoca un rau, un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistenta; persecutare. ◊ Mania persecutiei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. – Din fr. persecution.

PSIHOZA, psihoze, s. f. Boala mintala caracterizata prin tulburari ale comportamentului, gandirii sau afectivitatii bolnavului si de care acesta nu este constient. ♦ Stare de spirit bolnavicioasa, caracterizata printr-o surescitare obsedanta si contagioasa, creata de cauze exterioare; obsesie, idee fixa. – Din fr. psychose.

FIX, -A, ficsi, -xe, adj. l.(Adesea adverbial) Care nu-si schimba locul sau pozitia; nemiscat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se afla atasat. Surub fix. ♦ Care ramane oprit asupra unui anumit punct. Privire fixa. ♦ Care nu se schimba, nu variaza; stabil. Pret fix. ◊ idee fixa = idee care preocupa permanent pe cineva, care il impiedica sa se gandeasca la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

MONOMANIE, monomanii, s. f. Stare patologica in care bolnavul este obsedat de un singur gand; idee fixa. – Din fr. monomanie.

fixATIE s. v. idee fixa.

idee s. 1. (FILOZ.) noema. 2. notiune. 3. conceptie. 4. v. parere. 5. consideratie, considerent, constatare, observare, observatie, opinie, parere, reflectie, reflexie, remarca. (Cateva idei asupra ...) 6. v. intentie. 7. (MED.) idee fixa = manie, monomanie, obsesie, psihoza.

MANIE s. v. idee fixa.

MONOMANIE s. v. idee fixa.

OBSESIE s. v. idee fixa.

PSIHOZA s. v. idee fixa.

idee ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

MAROTA ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios in varf, impodobit cu zorzoane. 2) rar Slabiciune mare pentru ceva; idee fixa; manie. /<fr. marotte

MONOMANIE ~i f. Manie a unui singur gand; idee fixa. /<fr. monomanie

PERSECUTIE ~i f. v. A PERSECUTA. ◊ Mania ~ei anomalie psihica a unor persoane obsedate de ideea fixa ca sunt mereu persecutate. [G.-D. persecutiei] /<fr. persecution, lat. persecutio, ~onis

MONOMAN, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de monomanie; (persoana) stapanit(a) de o idee fixa; monomaniac. [< fr. monomane].

PERSECUTIE s.f. Urmarire a cuiva pentru a-i face un rau pe nedrept; prigoana, persecutare. ◊ Mania persecutiei = idee fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. [Var. persecutiune s.f. / cf. fr. persecution, lat. persecutio].

idee s.f. 1. Forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. Gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. Conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ Gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].

IPOHONDRIE s.f. Teama exagerata de a nu contracta o boala; obsesie, idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].

OBSESIE s.f. 1. Imagine, idee care urmareste pe cineva neincetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintala provocata de o idee fixa (teama, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio – asediu].

fixATIE s. f. 1. (med.) operatie prin care un tesut este taiat in vederea examenului microscopic. 2. (fam.) idee fixa. (< fr. fixation)

MAROTA s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentand un cap caraghios impodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixa. (< fr. marotte)

OBSESIE s. f. 1. imagine, idee care urmareste pe cineva neintrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihica provocata de o idee fixa. (< fr. obsession)

PERSECUTIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. (< fr. persecution, lat. persecutio)

PSIHOZA s. f. 1. boala psihica manifestata prin grave tulburari ale comportamentului, gandirii si afectivitatii, de care bolnavul nu este constient. 2. obsesie, idee fixa. (< fr. psychose)

JANET [ʒane], Pierre (1859-1947), psiholog si neurolog francez. Prof. univ. la Paris. Promotor al psihologiei experimentale; contributii in studiul isteriei si psihasteniei, in care a folosit hipnoza („Nevrozele si ideile fixe”, „Medicatiile psihologice”, „De la angoasa la extaz”).

PARANOIA s. f. boala psihica manifestata prin lipsa de logica in gandire, idei delirante fixe, susceptibilitate si orgoliu exagerat, neincredere, falsitate a judecatii. (< fr. paranoia, gr. paranoia, nebunie)

EXPRESIE s. f. 1. imbinare de cuvinte, constructie sintactica prin care se exprima o idee, un sentiment. ♦ grup (fix) de cuvinte care exprima (figurat) o idee. 2. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. 3. infatisare a fetei reflectand o stare sufleteasca. 4. formula care exprima raporturi matematice. (< fr. expression, lat. expressio)

A INCULCA inculc rar (idei, conceptii, principii etc.) A fixa in memoria cuiva prin repetare permanenta. /<fr. inculquer, lat. inculcare

EXPRESIE s.f. 1. Imbinare de cuvinte, constructie sintactica cu ajutorul careia se exprima o comunicare, ceea ce doresti sa spui; exprimare. ♦ Imbinare (fixa) de cuvinte care exprima (figurat) o idee. 2. Manifestare, infatisare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Infatisare a fetei, reflectand o stare sufleteasca. 3. Formula care exprima raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio].

A SE INRADACINA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre plante) A s*****i radacini (adanci); a se fixa in pamant cu ajutorul radacinilor. 2) fig. (despre obiceiuri, idei) A prinde radacini; a intra adanc in uz; a deveni obisnuit; a se incetateni; a se statornici; a se impamanteni; a se consimti. /in + radacina

FIX, -A adj. 1. (si adv.) care nu se poate misca sau muta; neclintit, nemiscat. 2. neschimbat, care nu se schimba, nu variaza. ♦ idee ~a = ideea care preocupa permanent pe cineva; obsesie, fixatie. 3. care nu se descompune. ◊ care se elimina greu. 4. precis, exact. (< fr. fixe, lat. fixus)

idee s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fi informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idee, lat., gr. idea)

SONET s.n. Poezie lirica cu forma fixa, alcatuita din 14 versuri endecasilabice grupate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera, ultimul vers cuprinzand ideea dezvoltata in poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].

BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.

HIPERBOLA s. f. 1. figura de stil, constand in folosirea unor expresii si imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea si a impresiona mai puternic. 2. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan, a caror diferenta a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. (< fr. hyperbole)

VID, -A, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spatiu) Care nu contine nimic; care nu contine aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice ganduri, de orice idei. 2. S. n. Spatiu lipsit de orice corp material sau in care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. In vid = a) in gol; b) cu privirea fixa, fara tinta; c) zadarnic, fara rezultat, in van. ♦ Fig. Pierdere ireparabila. – Din fr. vide.

DISTANTA, distantez, vb. I. 1. Tranz. A lasa o anumita distanta intre doua sau mai multe fiinte sau lucruri; a rari. 2. Refl. A se departa (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lasa in urma, la o distanta (tot mai) apreciabila (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (in mod sensibil) de cineva in idei, in conceptii etc.; a intrece, a depasi pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informatii) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a con-semna. ~ un numar de telefon. 2) (elevi, studenti etc.) A aprecia cu o nota. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice conventionale. 4) (idei, afirmatii etc.) A prevedea cu un semn pentru a retine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidentia. 5) A scoate in evidenta (pentru a atrage atentia); a reliefa; a evidentia. /<fr. noter, lat. notare

ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].