CATUSNICA s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mi-tei, iarba-vantului, iarba-f******a, minta-matei.

iarba-vantului s. v. catusnica, deditel, iarba-cainelui, iarba-campului, obsiga, pir-de-telina, pir gros, secarea, stelita, verigel.

OBSIGA s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secarea, iarba-ovazului, iarba-vantului.

SECAREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iar-ba-ovazului, iarba-vantului.

STELITA s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) galatence (pl.), rusca, scanteiute (pl.), stelisoara, varsatoare, flori-cojocaresti (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vantului, ochiul-boului, ruja-de-toamna, ruja-vanata.

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) craielici, floarea-untului, iarba-untului, iar-ba-vantului, sageata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) sageata-lui-Dumnezeu.

FASAIT s. n. Faptul de a fasai; zgomot produs de frunzele miscate de vant, de iarba taiata de coasa, de hartia rasfoita, de miscarea unei tesaturi de matase; fasaitura. [Var.: fasiit s. n.] – V. fasai.

PIEDICUTA s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) bradisor, (reg.) bunceag, bunget, cornatel, cornisor, piedica, barba-ursului, branca-ursului, braul-vantului, brausorul-vantului, crucea-paman-tului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, muschi-de-pamant, parul-porcului, talpa-ursului.

SCAI s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scaiete, (reg.) palamida, sita-zanelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scaiete, (reg.) arici, capatanoasa, maciuca-ciobanului. 3. (Cirsium vulgare) (reg.) crapusnic, ghimpe, scaiete. 4. scai-albastru (Eryngium planum) = scai-vanat, (reg.) maracini (pl.), samca, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-muceda, spinul-vantului, spin-vanat, sipul-vantului; scai-galben (Centaurea solstitialis) = (reg.) palamida, vadana, zglavoc-galben; scai-ghimpos (Centaurea calcitrapa) = ghimpe, scaiete, (reg.) vadana, pasul-dropiei, scai-marunt, scaiul-d******i, scai-vornicesc; scaiul-d******i (Eryngium campestre) = (reg.) amarea, indracita, rostogol, scaius, sperioasa, spin, tavalici, buruiana-muceda, caruta-d******i, iarba-magarului, scaiul-vantului, spinta-d******i, sporiul-casei; scai-vanat (Eryngium planum) = scai-albastru, (reg.) maracini (pl.), samca, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-muceda, spinul-vantului, spin-vanat, sipul-vantului.

LEMN s. (BOT.) lemn-cainesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) malin, malinita, lemnul-cainelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioranglav, iarba-dulce, radacina-dulce; lemn-raios (Evonymus verrucosa) = salba-raioasa, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcam-galben, (reg.) bobitel, drob, grozama-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnus, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricarita, iarba-sfanta, lemn-sfant, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vantului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.

pologit, pologita, adj. (reg.) 1. (despre iarba, holde, tulpini de plante etc.) doborat, culcat la pamant (de ploaie, vant); (despre plante, maluri; in forma: pologat) cu inclinatie mica. 2. (in forma: pologat) plin, incarcat, imbelsugat.

SAGEATA s. 1. (reg.) rapezitor, (inv.) sahaidac. (O~ pornita din arc.) 2. (reg.) sulita. (~ pe mormantul unui tanar.) 3. (CONSTR.) (reg.) sulita. (~ pe coama caselor taranesti.) 4. v. aripa. 5. (TEHN.) (reg.) colur. (~ la aripa morii de vant.) 6. (TEHN.) fofeaza, (Mold.) col. (~ la moara de vant.) 7. (GEOGR.) sageata litorala v. cordon litoral. 8. (BOT.) sageata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-sagetii.

A SE CULCA ma culc intranz. 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relatii s*****e (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare

A SE PATULI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din patul

A SE POLOGI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant, luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau ploii); a se patuli; a se poligni; a se culca. /Din polog

plavie, plavii, s.f. (reg.) 1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada. 2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta. 3. padure doborata de vant; palanca. 4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost. 5. limba de foc; plavina. 6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.