BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

VALORIFICA, valorific, vb. I. Tranz. A pune in valoare, a face sa primeasca o anumita valoare; a scoate in evidenta valoarea unui lucru; (in special) a folosi in procesul de productie anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hartie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui in bani. – Valoare + suf. -ifica.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunta, a exprima, a lansa o parere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunta. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune in circulatie o bancnota, o hartie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiatii etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. – Din lat. emittere. Cf. fr. emettre.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

EFECT s. 1. v. consecinta. 2. actiune, influenta, inraurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hartie de valoare.

HARTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. si Bucov.) papir. (O coala de hartie.) 2. hartie pergaminata v. pergament. 3. hartie-carbon v. indigo. 4. v. bancnota. 5. hartie-moneda v. bancnota. 6. (FIN.) hartie de valoare = efect. 7. v. act. 8. act, document, legitimatie. (Rog prezentati hartiile!)

BILET ~e n. 1) Bucata mica de hartie sau de carton imprimat, care, fiind procurat contra unei plati, atesta dreptul de a beneficia de ceva. ~ de teatru. ~ de loterie. ◊ ~ de voie hartie prin care unui militar i se permite de a iesi in oras. ~ de banca hartie de valoare, emisa de o banca. 2) Scrisoare scurta. /<fr. billet

WARANT ~e n. Recipisa eliberata celui care depune marfuri in docuri sau in antrepozite si care poate fi folosita ca hartie de valoare. /<engl., fr. warrant

valorifica vb.tr. a pune in valoare ceva; a scoate in relief valoarea unui inscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care raspund noilor cerinte ale epocii. ♦ a utiliza in productie materii prime, materiale de o anumita valoare. ♦ a schimba un obiect, o hartie de valoare in bani. (< valoare + -ifica)

pecetluinta, pecetluinte, s.f. (inv.) hartie de valoare, ban de tezaur.

NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata incheierea unei conventii economice, politice, culturale etc. 2. (In capitalism) A trafica efecte publice; a converti in bani o hartie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. negocier, cf. lat. negotiari].

obligatiune (hartie de valoare) (o-bli-, -ti-u-) s. f., g.-d. art. obligatiunii; pl. obligatiuni

ACTIUNE s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta. ◊ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ◊ ceea ce arata un verb. 2. totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica. 3. efect, influenta. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati comerciale si care da detinatorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

NEGOCIA vb. tr. 1. a trata incheierea unei conventii; a discuta pentru a ajunge la o intelegere. ◊ a mijloci o afacere, o casatorie. 2. a vinde si a cumpara efecte publice; a converti o hartie de valoare in bani. (< fr. negocier)

OBLIGATIE s. f. 1. datorie; angajament, indatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obliga ori este obligat sa plateasca o suma sau sa (nu) faca un anumit lucru. 3. (in forma obligatiune) hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor fata de institutia emitenta. (< fr. obligation, lat. obligatio)

WARANT s. n. recipisa, titlu de proprietate asupra marfurilor, eliberat de antrepozitul in care acestea sunt depuse, servind ca hartie de valoare, transmisibila si negociabila, si la obtinerea de credit in conditii de gaj. (< fr., engl. warrant)

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

AGIO, agiuri, s. n. Diferenta cu care pretul (cursul) unui semn monetar sau al unei hartii de valoare depaseste valoarea nominala a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculatii cu semne monetare sau hartii de valoare. [Pr.: -gi-o] – Din it. aggio, fr. agio.

AGIOTAJ, agiotaje, s. n. Specula cu semne monetare sau cu hartii de valoare in vederea obtinerii unui castig. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. agiotage.

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu pe baza caruia se elibereaza o marfa, un bun etc. 2. hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie financiara recunoscuta de stat. ◊ Bon de tezaur = obligatie emisa de stat pentru sumele imprumutate pe termen scurt si pentru care statul plateste dobanda. – Din fr. bon.

BURSA², burse, s. f. Institutie unde se negociaza hartii de valoare si valute straine sau unde se desfasoara tranzactii de marfuri. ◊ Expr. A juca la bursa = a cumpara si a revinde efecte de bursa², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcarii sau scaderii pretului lor. ♦ Bursa neagra = comert clandestin. Bursa muncii = institutie care inregistreaza cererile de lucru si mijloceste angajarile. – Din fr. bourse.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

CASIER, -A, casieri, -e, s. m. si f. Persoana care are in sarcina sa casa de bani, distribuirea si incasarea banilor si pastrarea hartiilor de valoare intr-o intreprindere sau intr-o institutie. [Pr.: -si-er] – Din it. cassiere.

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

GHIOS, ghiosuri, s. n. Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la impodobirea unor obiecte de sticla sau de metal. ♦ Desen complex format din linii apropiate si incrucisate dispuse geometric, folosit pentru realizarea fondului unor hartii cu valoare nominala. [Var.: ghilos s. n.] – Din fr. guillochis.

HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

DEPUNATOR, -OARE, depunatori, -oare, s. m. si f. Persoana care depune spre pastrare o suma de bani, hartii de valoare etc. – Depune + suf. -ator.

PORTOFOLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Functie de ministru. ♦ Ministru fara portofoliu = persoana care are functia de ministru intr-un guvern, fara a fi titularul unui minister. 2. (Inv.) Mapa, dosar etc. in care se pastreaza acte, hartii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comert, valori bancare etc. aflate la dispozitia cuiva. 5. Totalitatea lucrarilor manuscrise aflate in evidenta unei edituri, in scopul tiparirii lor. – Dupa it. portafoglio.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ Punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.

EMITENT, -A, emitenti, -te, adj. Care emite hartii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.

EMITERE s. 1. elaborare, enuntare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronuntare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hartii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)

SCHIMBA vb. 1. v. inlocui. 2. a preschimba. (A ~ bani, hartii de valoare.) 3. a inlocui, (inv. si pop.) a muta, (frantuzism inv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. primeni. 5. v. muta. 6. v. devia. 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul s-a ~ pe ultima silaba.) 8. a muta, (inv. si reg.) a stramuta. (Sa-ti ~ gandurile cu privire la ...) 9. v. impartasi. 10. v. metamorfoza. 11. v. modifica. 12. a (se) preface, a (se) transforma, (inv.) a (se) pravali. (~ marea in uscat.) 13. v. reforma. 14. v. transforma. 15. v. transforma. 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. v. face. 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (inv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ in suspine.) 19. v. fluctua.

ACTIUNE ~i f. 1) Desfasurare a unei activitati. A trece la ~. ~ armata. 2) Exercitare a unei forte asupra cuiva sau ceva. 3) Desfasurare a evenimentelor intr-o opera literara. ~ea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimata de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o ~. 6) hartie de valoare care adevereste participarea detinatorului la capitalul unei societati si in virtutea careia primeste dividende. [G.-D. actiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. action, lat. actio, ~onis

BANCNOTA ~e f. hartie de valoare cu acoperire in aur, emisa de catre stat si folosita ca mijloc de plata; bilet de banca. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote

BON ~uri n. 1) Document care da detinatorului dreptul sa primeasca suma indicata pe el sau sa procure anumite lucruri. 2) Nota (de plata) cu care se achita sau se ridica marfa intr-un magazin. 3) fin. hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ◊ ~ de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon

BURSA² ~e f. 1) Reuniune periodica a unor persoane pentru a negocia hartii de valoare si valute straine sau pentru a incheia tranzactii de marfuri. 2) Institutie unde au loc asemenea reuniuni. ◊ ~ neagra comert clandestin. ~a muncii institutie care inregistreaza somerii si mijloceste angajarea lor la lucru. [G.-D. bursei] /<fr. bourse

CASA² ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat intr-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Incapere intr-o institutie unde se fac incasarile si platile; casierie. 4) Suma de bani in numerar de care dispune casieria unei intreprinderi, organizatii etc. ◊ A face ~a a face bilantul incasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse

A COTA ~ez 1. tranz. 1) A insemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursa al actiunilor, titlurilor de creanta etc.) A stabili pornind de la valoarea reala si de la valoarea de piata. 3) fig. (persoane) A trata cu consideratie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a pretui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hartii de valoare, actiuni etc.) A avea o anumita valoare la bursa. /<fr. coter

CUPON ~oane n. 1) Bon al unei hartii de valoare care se decupeaza si care serveste pentru a incasa dividende la scadenta. 2) Parte detasabila a unei chitante, a unui bilet, care da detinatorului anumite drepturi. 3) Bucata, ramasa dintr-un val de stofa sau din oricare alt material. /<fr. coupon

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

DEPONENT² ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care a depus sau depune spre pastrare bani sau hartii de valoare; depunator. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis

A SE DEPRECIA pers. 3 se ~za intranz. (despre monede, hartii de valoare) A-si reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. deprecier

DEPUNATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care a depus sau care depune bani sau hartii de valoare la pastrare; deponent. /a depune + suf. ~tor

A DEPUNE depun tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. ~ munca (sau efort, osteneala) a munci cu straduinta. ~ armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. ~ marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere

A SE DEVALORIZA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre monede, hartii de valoare) A-si reduce valoarea; a se deprecia; a se demonetiza. /<fr. devaloriser

DEVIZE f. pl. Hartii de valoare emise intr-o tara, acceptate ca mijloc de plata in relatiile internationale (sau de transfer a capitalurilor in alta tara). /<fr. devises

EFECT ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; rezultat; urmare; consecinta. ◊ A-si face ~ul a provoca urmarile scontate. 2) Impresie puternica produsa (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hartii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus

EMISIUNE ~i f. 1) v. A EMITE. 2) Producere a unei radiatii (electromagnetice, acustice etc.) in mediul inconjurator. 3) Program transmis prin radio sau prin televiziune. 4) Punere in circulatie (de catre stat sau de catre o banca etc.) a banilor, a hartiilor de valoare, sau a unor serii de marci postale. [G.-D. emisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. emission, lat. emissio, ~onis

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

EMITENT ~ta (~ti, ~te) Care emite (bancnote, hartii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis

FILIGRAN ~e n. 1) Dantela constand dintr-o retea de fire de aur, de argint sau de sticla, care se aplica pe un obiect in calitate de ornament. 2) Obiect lucrat in forma unei astfel de dantele. 3) Marca transparenta, imprimata pe hartia de scris sau pe hartiile de valoare. /<fr. filigrane

GHILOS ~uri n. 1) Ornament gravat, constand din linii fine intretaiate. 2) Desen complex folosit la obtinerea fondului unor hartii de valoare (bancnote, cecuri etc.). /<fr. guillochis

hartie ~i f. 1) la sing. Produs industrial fabricat din celuloza in forma de foi subtiri, destinat pentru scris, desenat, impachetat etc. ◊ A ramane pe ~ a ramane nerealizat. 2) pop. Document sau act cu caracter oficial. A venit o ~ de la minister. 3) inv. Comunicare scrisa si expediata cuiva; scrisoare. 4) Bilet de banca; bancnota. ~ de valoare. [Sil. hartiei] /<sl. chartija

IMPRUMUT ~uri n. 1) v. A IMPRUMUTA. ◊ ~ de stat atragere in bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea si repartizarea unor hartii de valoare (obligatii). De ~ a) care este imprumutat; b) care nu se potriveste bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a imprumuta. 2) Bun material sau suma de bani luate pentru a fi restituite. A inapoia ~ul. 3) Element de limba, de cultura, de arta integrat in alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. im-pru-] /<lat. in promutuum

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre parti oficiale interesate) A duce tratative in vederea unor conventii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, casatorii etc.) A sustine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hartii de valoare etc.) A transmite prin operatii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. negocier

OBLIGATIE ~i f. 1) Sarcina obligatorie; angajament; datorie. 2) Act juridic care obliga o persoana la o anumita actiune. 3) hartie de valoare care se emite cu ocazia unui imprumut de stat. [G.-D. obligatiei; Sil. -bli-, -ti-e] /<fr. obligation, lat. obligatio, ~onis

PORTOFOLIU ~i n. 1) inv. v. PORTOFEL. 2) Functie de sef; post de conducere. ◊ ~ editorial totalitate a manuscriselor de care dispune o editura si pe care urmeaza sa le publice. 3) fin. Totalitate a hartiilor de valoare care se afla intr-o banca. /<it. portafoglio

SEIF ~uri n. 1) Dulap sau lada speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente, obiecte de pret; casa. 2) Incapere, special amenajata, in care se afla asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe

BOOM s.n. 1. Ridicare rapida si mare a valorilor pe piata; lovitura economica de rasunet, reusita (mai ales economica). 2. Inviorare brusca a activitatii economice in tarile capitaliste, creata si intretinuta prin intensificarea speculatiilor la bursa, prin umflarea preturilor marfurilor si a cursului hartiilor de valoare. ◊ Boom militar = avant artificial al productiei, provocat de militarizarea economiei si de uriasele cheltuieli militare facute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Actiune ofensiva. [Pron. bum, scris si bum. / < americ. boom].

DISAGIO s.n. 1. Diferenta cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depaseste cursul pe piata al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica si viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].

EMISIUNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune in circulatie; producerea de catre un organ, de catre un corp, de catre un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiatii etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere in circulatie a banilor, a hartiilor de valoare de catre un stat, de catre o banca etc. ♦ Marca postala sau serie de mai multe marci pusa oficial in circulatie. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. emission, it. emissione, lat. emissio].

EMITENT, -A adj. Care emite (hartii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens].

OBLIGATIUNE s.f. 1. V. obligatie. 2. hartie de valoare purtatoare de dobanda fixa, care se negociaza pe piata capitalului fictiv si care este folosita de stat sau de institutii publice pentru a-si procura mijloace banesti. 3. hartie de valoare purtatoare de dobanda fixa sau premiata folosita de institutiile creditoare pentru a-si procura mijloace banesti din disponibilitatile populatiei. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation].

POOL s.n. Intelegere temporara intre intreprinderi privind stabilirea unor preturi comune, a folosirii in comun a unor patente sau a influentarii cursului hartiilor de valoare. [Pron. pul. / < engl.. pool – asociatie].

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

BON s.n. 1. Dovada, inscris (cu caracter provizoriu) care autorizeaza pe detinator sa primeasca ceva. ♦ Nota de plata cu care se achita marfa la casa unui magazin. 2. hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie bancara. [< fr. bon].

CASA s.f. 1. Dulap, lada de otel in care se tin bani, hartii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin intr-un local. ♦ Ghiseu, incapere unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, intr-o institutie. ♦ Suma de bani care se afla in casieria unei intreprinderi, a unei institutii. ◊ A face casa = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata in plus (sau in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. [< it. cassa].

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, facuta la o catedra de invatamant superior sau forma unui ciclu de lectii sau prelegeri; (p. ext.) ora sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reuneste un ciclu de lectii sau de prelegeri. II. Pret al unitatii banesti dintr-o tara, exprimat in unitatile banesti din celelalte tari; pret variabil, stabilit la bursa, pentru valuta, hartii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].

DEPONENT, -A s.m. si f. Depunator de bani, de hartii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].

EMITE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunta, a exprima, a spune (o parere, o teorie). 2. A elabora, a pune in vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune in circulatie (bancnote, hartii de valoare etc.). 3. A produce, a imprastia, a raspandi radiatii, unde electromagnetice etc. [P.i. emit. / < lat. emittere, cf. fr. emettre].

METALOGRAVURA s.f. Procedeu de gravare cu dalta a cliseelor de metal pentru imprimarea hartiilor de valoare nominala. ♦ Cliseu astfel obtinut. [< fr. metallogravure].

AGIO s. n. diferenta in plus pe care o poate inregistra cursul pietei al unei monede sau al unei hartii de valoare peste valoarea nominala. (< it. aggio, fr., engl. agio)

AL PARI loc. adv. concordanta intre valoarea nominala si cea reala a diferitelor hartii de valoare cu care se tranzactioneaza pe piata. (< it. al pari, la paritate)

CASA s. f. 1. dulap, lada de otel in care se tin bani, bijuterii, hartii de valoare etc. 2. loc unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin. ◊ ghiseu unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, institutie etc. ◊ suma de bani in casieria unei intreprinderi sau institutii. ♦ a face a = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenta rezultata in plus (in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de ~ = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ ~ de bagaje = birou in incinta unei (auto)gari, unde se pot depune temporar, spre pastrare, bagajele calatorilor. (< it. cassa, germ. Kasse)

COTA vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor straine, al hartiilor de valoare si al pretului marfurilor la bursa. ◊ a introduce efecte la bursa. 3. (fig.) a aprecia, a pretui, a evalua. 4. a inscrie pe un desen tehnic, prin linii de cota si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)

CURS² s. n. 1. pret variabil, stabilit la bursa, cu care se cumpara si se vand valutele si hartiile de valoare. 2. pret al unitatii monetare dintr-o tara, exprimat in unitatile banesti ale altei tari. ♦ in ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere. (< lat. cursus, fr. cours)

DEPONENT², -A s. m. f. depunator de bani, de hartii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)

DEVIZE s. n. pl. mijloace de plata utilizate in decontarile internationale, prin documente de plata (trate, cecuri etc.) si hartii de valoare emise in valuta straina. (< fr. devises)

DISAGIO s. n. diferenta dintre valoarea nominala si pretul (cursul) pietei a unei monede sau hartii de valoare; pierdere rezultata din asemenea diferenta. (< it. disaggio)

EMISIUNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune in circulatie; producere de catre un organ, de catre un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiatii etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere in circulatie a unor hartii de valoare, monede, medalii, marci si efecte postale de catre un stat, o banca etc. ◊ marca postala sau serie de mai multe marci puse oficial in circulatie. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. emission, lat. emissio)

EMITE vb. tr. 1. a lansa, a enunta, a exprima (o parere, o teorie). 2. a elabora, a pune in vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune in circulatie (bancnote, hartii de valoare etc.). 3. a produce, a raspandi radiatii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, dupa fr. emettre)

EMITENT, -A adj. care emite (hartii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)

GHIOS s. n. ornament gravat, in linii intretaiate, drepte sau ondulate, in bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frante, spirale etc., care formeaza fondul unor hartii cu valoare nominala. (< fr. guillochis)

ORIGAMI s. f. arta-joc a imaginatiei japoneze, preluata si adaptata si la noi in cadrul invatamantului de cultura generala, constand in punerea in valoare a hartiei prin plierea si taierea acesteia pentru a obtine diferite forme geometrice. (< jap. origami)

POOL PUL/ s. n. 1. uniune monopolista pentru fixarea preturilor, folosirea in comun a unor patente sau influentarea cursului hartiilor de valoare. 2. ~ metabolic = depozit comun de substante intermediare in metabolism; cantitatea totala disponibila a substantelor de un anumit fel. (< engl. pool)

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ Operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

AGIO, agiuri, s. n. Suma cu care cursul unui semn monetar sau al unei hartii de valoare depaseste valoarea nominala a acestora. ♦ (In oranduirea capitalista) Supraprofit rezultat din speculatii cu semne monetare sau hartii de valoare. – It. aggio (fr. agio).

BANCNOTA, bancnote, s. f. hartie de valoare, cu acoperire in aur, emisa de o banca (in schimbul cambiilor) si folosita ca mijloc de plata. – Germ. Banknote (fr. bank-note).

BON, bonuri, s. n. 1. Dovada provizorie care confera detinatorului dreptul de a ridica o marfa, un obiect incredintat spre pastrare sau alte valori. ♦ Nota pe baza careia cumparatorul achita si ridica marfa intr-un magazin. 2. (In oranduirea capitalista) hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie financiara recunoscuta de stat. ◊ Bon de tezaur = obligatie emisa de Ministerul Finantelor, reprezentand un imprumut pe termen scurt, cu dobanda. – Fr. bon.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

CASIER, -A, casieri, -e, s. m. si f. Persoana care are in seama casa de bani, distribuirea si incasarea banilor si a hartiilor de valoare intr-o intreprindere sau o institutie. [Pr.: -si-er] – It. cassiere.

DEALER (cuv. engl.) [di:lə] s. m. Intermediar al operatiunilor comerciale si de schimb (persoana fizica sau juridica) cu rol garant al tranzactiilor cu hartii de valoare. D. cumpara aceste valori din propriul sau disponibil, vanzandu-le apoi clientilor, profitul sau pierderile revenindu-i si reprezentand diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare. D. ca persoana fizica, firma specializata, banca poate activa si ca broker.

CARBOAVA, carboave, s. f. Veche moneda ruseasca de argint sau bacnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti); carboanta. – Din rus. karbovet.

FIDUCIAR, -A, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictiva, conventionala. ◊ Moneda fiduciara = moneda de hartie avand o valoare conventionala si servind ca mijloc de schimb doar in interiorul unei tari. Circulatie fiduciara = circulatie a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

CARBOAVA ~e f. Veche unitate monetara ruseasca (de argint sau de hartie), echivalenta in valoare cu o rubla. /<rus. karbovet

FIDUCIAR, -A adj. Cu valoare fictiva, bazat pe incredere. ◊ Moneda fiduciara = bani de hartie cu o valoare conventionala si cu putere circulatorie numai in interiorul unei tari; circulatie fiduciara = circulatie a monedei fiduciare. // s.m. Legatar care trebuie sa restituie un bun in virtutea unui fideicomis. [Pron. -ci-ar. / < fr. fiduciaire, lat. fiduciarius, cf. fiducia – incredere].

FIDUCIAR, -A I. adj. cu valoare fictiva, conventionala. ♦ moneda ~ = moneda de hartie cu o valoare conventionala si cu putere circulatorie numai in interiorul unei tari; circulatie ~a = circulatie a monedei fiduciare. II. s. m. legatar care trebuie sa restituie un bun in virtutea unui fideicomis. (< fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)

CARBOAVA, carboave, s. f. Veche moneda ruseasca de argint sau bancnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti). – Rus karbovec.

SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau lada de fier in care se pastreaza, de obicei intr-o institutie bancara, bani, hartii si obiecte de valoare; casa de bani. ♦ Incapere speciala, bine asigurata (la arhive sau la biblioteci publice), in care se pastreaza manuscrise, documente si alte obiecte de valoare. [Var.: safe, safeu, sef s. n.] – Din engl. safe.

NOMINAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nume; propriu numelor. ◊ valoare ~a a) valoare indicata pe o hartie de banca; b) valoare calculata in bani. 2) Care figureaza doar cu numele, in mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau functie de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ si un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

CUPURA [CU-PU-] s. f. 1. taietura; (parte dintr-un) articol, anunt etc., taiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hartie, cu imprimare speciala, emis ca bancnota, bani de hartie si titluri de valoare (actiuni si obligatiuni). (< fr. coupure)

COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A insemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul actiunilor, titlurilor de creanta etc. (la bursa). ♦ A introduce efecte la bursa. ♦ Intranz. (Despre titluri, actiuni, hartii) A avea o anumita valoare, un anumit curs la bursa. 3. Fig. A aprecia, a pretui, a evalua, a considera. 4. A inscrie, pe un desen tehnic, prin linii si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

SEIF s.n. Casa de bani. ♦ Incapere bine asigurata folosita pentru pastrarea banilor, a hartiilor si a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].

SEIF s. n. casa de bani. ◊ incapere bine asigurata, pentru pastrarea banilor, a hartiilor si a obiectelor de valoare. (< engl. safe)

HARTOAGA, hartoage, s. f. (Depr.) hartie scrisa, document, act (vechi sau fara valoare). [Var.: hartog s. n.] – Din hartie.

NUMERAR s. n. valoare baneasca in monede sau in hartie-moneda, care poate servi direct pentru plata; bani lichizi, bani gheata. – Din fr. numeraire, lat. numerarius.

NOMINAL, -A, nominali, -e, adj. 1. Care contine nume, care indica un nume, de nume; dupa nume; pe nume. ◊ valoare nominala = valoare indicata pe o actiune, pe o hartie-moneda (care uneori nu corespunde cu valoarea reala; valoare oficiala. Putere (sau valoare) nominala = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figureaza (numai) cu numele; care este de forma. ♦ Care este calculat in bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care tine de categoria numelui, care se adauga la nume, care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = declinare. Predicat nominal = predicat alcatuit dintr-un nume predicativ si un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

HARTOAGA ~ge f. peior. hartie scrisa (document, act etc.), lipsita de valoare. Un teanc de ~ge. [G.-D. hartoagei] /hartie + suf. ~oaga

TIMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serveste ca dovada pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizatii; (p. ext.) stampila cu care se imprima unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. Taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) platita in numerar unei administratii publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un sunet de aceeasi inaltime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se intelege coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. [< fr. timbre, cf. it. timbro].

TIMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale sau pe scrisori si care reprezinta un impozit sau o taxa; taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) si care este platita direct unei administratii publice. ◊ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care intareste valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tiparit ocazional si folosit in locul timbrelor obisnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru incasarea unor taxe fiscale. ♦ Stampila aplicata de oficiile postale, care indica locul si data plecarii sau a sosirii unei scrisori. 2. Insusire a sunetului muzical datorita careia se deosebesc intre ele sunetele de aceeasi inaltime si intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifica a unui sunet care permite ca el sa fie distins de alt sunet, independent de inaltimea, intensitatea si durata lui. 3. (Inv.) Clopot, clopotel. – Din fr. timbre.

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

INTRARE ~ari f. 1) Loc special pe unde se intra (intr-o cladire, localitate etc.). 2) Parte de la inceput a unei activitati. 3) Data a inregistrarii hartiilor oficiale venite de undeva la o institutie, intreprindere etc. 4) cont. valoare care se inregistreaza la venitul unei intreprinderi sau institutii. 5) Moment de interventie a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executarii unei bucati muzicale. [G.-D. intrarii] /v. a intra

FORTAT, -A adj. 1. facut, impus cu forta, silit, nefiresc. ♦ curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducand la obligatia legala de a primi ca hartie-moneda neconvertibila in aur; mars ~ = mars in care trupele executa in 2⁴ de ore o deplasare mai mare decat in mersul normal; aterizare ~a = aterizare impusa de imprejurari nefavorabile. 2. facut prin violenta, printr-un efort deosebit. 3. (despre inchizatori, usi) deschis, spart cu forta. 4. (despre ras, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forta)

MACULATURA s. f. 1. hartie veche, deseuri de tipografie si de legatorie, pentru ambalaj sau ca materie prima pentru fabricarea cartonului. ◊ hartie prost tiparita, patata, care se rebuteaza. 2. (fig.) literatura, scriere fara valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature)

MACULATURA s. f. 1. hartie patata sau stricata in timpul imprimarii tipografice; p. ext. hartie scrisa sau tiparita care si-a pierdut importanta. ♦ hartie (de calitate inferioara) fabricata special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsita de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

CUPIU, cupiuri, s. n. Bilet de hartie cu imprimare speciala (emis ca moneda sau ca ban cu anumita valoare nominala). – Et. nec.

FORTAT, -A adj. 1. Facut, impus prin forta. ◊ Curs fortat (al unei valori) = curs impus, ducand la obligatia legala de a primi ca plata hartie-moneda neconvertibila in aur; mars fortat = mars in care trupele executa in 24 de ore o deplasare mai mare decat in mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Facut prin violenta, printr-un efort deosebit. 4. (Despre inchizatori, usi) Deschis, spart cu forta. [< forta, cf. it. forzato].

A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

REVALORIZA vb. I. tr. A aduce la valoarea initiala; (rar) a revalorifica. ♦ (Fin.) A ridica cursul oficial al banilor de hartie in raport cu aurul sau cu valuta straina. [P.i. -zez. / < fr. revaloriser].

TIMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipeste pe anumite acte oficiale, dovada pentru plata unor impozite, taxe sau cotizatii; imprimat aplicat pe scrisori reprezentand taxa de transport. ◊ stampila care se aplica pe scrisori purtand locul si data plecarii sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. (med.) bucatica de hartie, plastic etc. care se lipeste pe piele, suport pentru o substanta cu rol terapeutic. 3. taxa reprezentand valoarea unui timbru (I, 1) platita in numerar unei administratii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un alt sunet produs in conditii de durata, inaltime si intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. (< fr. timbre, it. timbro)

MONEDA, monede, s. f. Ban de metal (rar de hartie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mica); maruntis. ◊ Expr. A bate (sau a taia, a face) moneda = a emite bani de metal. A bate moneda (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plati (cuiva) cu aceeasi moneda = a raspunde (cuiva) printr-o comportare similara. (Fam.) Asta e moneda platita, se spune despre o intamplare neplacuta survenita in viata cuiva ca o pedeapsa pentru fapta sau faptele rele facute; fapta si rasplata. [Pl. si: monezi. – Var.: moneta s. f.] – Din ngr. monedha.

TABEL ~e n. 1) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informatii, prezentate intr-o anumita ordine; tabla. 2) Lista de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate intr-un anumit mod (pentru a usura folosirea lor). 3) Material didactic constand dintr-o coala de hartie pe care este desenata o ilu-stratie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

MACULATURA f. 1) Deseu de hartie obtinut din operatiile de imprimare tipografica. 2) hartie scrisa sau tiparita, care si-a pierdut importanta, folosita in calitate de materie prima la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsita de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

MACULATURA s.f. hartie veche, deseuri de tipografie si de legatorie folosite pentru ambalaj sau ca materie prima pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatura de proasta calitate, scriere fara valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.