CALC, calcuri, s. n. 1. (In sintagma) hartie de calc = Hartie translucida obtinuta prin macinarea fina a pastei de hartie, folosita la executarea desenelor in tus, pentru a fi apoi copiate pe hartie heliografica (ozalid). 2. Copia pe hartie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care consta in atribuirea de sensuri noi, dupa model strain, cuvintelor existente in limba ori in formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte straine; decalc (2). – Din fr. calque.

CALC, calcuri, s. n. 1. (In expr.) hartie de calc = hartie transparenta pentru copiat. ♦ Copia unei schite sau a unui desen, luata pe hartie de calc. 2. Traducerea din alta limba a elementelor de formare a unui cuvant sau a unei expresii; adaugarea la un cuvant a unui sens nou, dupa modelul unui cuvant strain; imprumut semantic. – Fr. calque (< it.).

CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

HELIOGRAFIC, -A, heliografici, -ce, adj. Referitor la heliografie. ◊ Hartie heliografica = hartie speciala, sensibila la actiunea luminii, pe care se copiaza la heliograf desene facute pe hartie de calc. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographique.

OLEATA, oleate, s. f. Desen executat pe hartie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren si cadrul sectiunii topografice la care se refera. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

OZALID s. n. Hartie acoperita cu o substanta sensibila la actiunea luminii, folosita pentru multiplicarea heliografica a desenelor executate pe hartie de calc. – Din fr. ozalid.

CALC s. decalc. (Copia pe hartie de calc a unui desen se numeste ~.)

CALCHIERE s. decalcare. (~ unui desen pe hartie de calc.)

DEcalcaRE s. calchiere. (~ unui desen pe hartie de calc.)

HELIOGRAF ~e n. Aparat pentru reproducerea pe o hartie fotosensibila a desenelor executate pe o hartie de calc, precum si pentru fotografierea Soarelui. [Sil. -li-o-graf] /<fr. heliographe

OZALID n. Hartie fotosensibila intrebuintata la reproducerea heliografica a desenelor tehnice, executate pe hartie de calc. /<fr. ozalid

CALCHIA vb. I. tr. 1. A copia (o schita, un desen etc.) pe hartie de calc. 2. (Lingv.) A forma un cuvant sau o expresie printr-un calc lingvistic; a adauga un sens nou unui cuvant sub influenta unui cuvant strain. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, var. calca vb. I. / < fr. calquer, cf. it. calcare].

CIANOTIPIE s.f. Procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice executate pe hartie de calc. [Pron. ci-a-, gen. -iei. / cf. germ. Zyanotypie].

HELIOGRAF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseste razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. heliographe].

HELIOGRAFIC, -A adj. Referitor la heliografie. ◊ Hartie heliografica = hartie speciala, acoperita pe o fata cu un strat sensibil la actiunea luminii, pe care se copiaza la heliograf (1) [in DN] desene facute pe hartie de calc. [Cf. fr. heliographique].

OLEATA s.f. Desen executat pe hartie de calc, care contine, pe langa detaliile terenului, cadrul sectiunii topografice in care se incadreaza desenul. [Pron. -le-a-. / cf. engl. oiled (paper)].

OZALID s.n. Hartie acoperita cu un strat fotosensibil, folosita la reproducerea heliografica a desenelor de pe hartie de calc. [< germ. Ozalid(papier), fr. (papier) ozalid].

CALCHIA vb. tr. 1. a copia pe hartie de calc. 2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc (2); a adauga un sens nou unui cuvant sub influenta unui cuvant strain; decalca (2). (dupa fr. calquer)

CIANOTIPIE s. f. procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice pe hartie de calc, obtinand o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. (< germ. Zyanotypie)

HELIOGRAF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. aparat pentru masurarea puterii calorice a Soarelui. 3. aparat telegrafic care foloseste razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea Soarelui. (< fr. heliographe)

HELIOGRAFIC, -A adj. referitor la heliografie. ♦ hartie ~a = hartie speciala, acoperita pe o fata cu un strat sensibil la actiunea luminii, pe care se copiaza la heliograf (1) desene facute pe hartie de calc. (< fr. heliographique)

OLEATA s. f. desen executat pe hartie de calc, care contine, pe langa detaliile terenului, cadrul sectiunii topografice in care se incadreaza desenul. (dupa engl. oiled /paper/)

OZALID s. n. hartie fotosensibila, folosita la reproducerea heliografica a desenelor de pe hartie de calc. (< fr. ozalid)

CALC s.n. 1. Copie a unei schite, a unui desen facut pe hartie speciala. ◊ hartie de calc = hartie transparenta de copiat. 2. (Lingv.) Traducere dintr-o limba intr-alta limba a elementelor de formare a unui cuvant compus sau a unei expresii; preluarea de catre un cuvant a sensului sau a sensurilor unui cuvant strain; imprumut semantic. [< fr. calque, cf. it. calco].

calcHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schita cu ajutorul hartiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii noi ori a imbogati un cuvant sau o expresie cu un sens nou cu ajutorul unui calc (3). [Pr.: -chi-a] – Din fr. calquer.

A calcHIA ~ez tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a decalca. 2) lingv. (cuvinte, sensuri, expresii etc.) A forma prin calc lingvistic; a decalca. [Sil. -chi-a] /<fr. calquer

A DEcalcA decalc tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. decalquer

calcHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schita cu ajutorul hartiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii transpunand din alta limba elementele de formare; a imbogati un cuvant cu un sens nou, dupa modelul unui cuvant strain. [Pr.: -chi-a] – Dupa fr. calquer.

calc ~uri n. 1): hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque

DEcalc, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ hartie obtinuta prin decalcare. 2. (Lingv.) calc (2). – Din fr. decalque.

calc s. n. 1. copie a unei schite, a unui desen, pe hartie speciala. ♦ hartie de ~ = hartie transparenta de copiat. 2. (lingv.) traducerea dintr-o limba straina a elementelor de formare a unui cuvant, a unei expresii; preluare de catre un cuvant a sensului (sensurilor) unui cuvant strain; decalc (2). (< fr. calque)

IMPRIMANT, -A I. adj. care imprima, serveste la imprimat. II. s. f. 1. element al unui ordinator sau calculator care permite iesirea rezultatelor imprimate. 2. hartie continua introdusa in imprimanta calculatorului pentru scrierea rezultatelor si mesajelor sistemului de calcul. (< fr. imprimante)

REGISTRU s.n. 1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade. 4. Intinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. 5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].

REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

PROBA s.f. 1. Incercare; (examen de) verificare. ♦ Metoda prin care se constata justetea unui calcul. ♦ Intrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material; mostra, esantion. ♦ (Fot.) Copie pozitiva pe hartie. 3. Dovada, marturie. [< lat. proba].

PROBA s. f. 1. incercare; (examen de) verificare. ◊ metoda prin care se constata justetea unui calcul. ◊ (sport) intrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material. 3. (fot.) copie pozitiva pe hartie. 4. confirmare, dovada, marturie. (< lat. proba, germ. Porbe)

A TIPARI ~esc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hartie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, carti, stiri, decizii etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pamantul, zapada, iarba etc.) A calca lasand urme prin apasare. 4) (materiale, suprafete etc.) A bate usor pentru a da o anumita forma. /Din tipar

IMPRIMANTA (‹ fr.) s. f. (INFORM.) Echipament de iesire utilizat pentru tiparirea informatiei furnizate de un sistem de calcul intr-o forma direct interpretabila de catre utilizator (litere, cifre, semne de punctuatie etc.). In functie de tehnica de tiparire utilizata, i. pot fi: cu tambur, matriceala, cu jet de cerneala, cu laser. ♦ Hartia folosita pentru aceasta tiparire.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).