Rezultate din textul definițiilor
iarlic (-curi), s. n. – Ordin dat de hanul tatarilor. Tat. (tc.) yarlik (Seineanu, III, 66), cf. rus. jarlyk. Sec. XVIII, inv.
OCEAKOV, oras in SE Ucrainei, port pe tarmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). Conserve de peste. Cetate construita in 1492 de hanul tatar Mengli-Ghirai in apropiere de limanul Niprului,, numita Kara-Kermen; cucerita de turci, care i-au schimbat numele in O., a devenit o importanta baza navala turceasca in Marea Neagra. Cucerita de rusi in dec. 1788. Prin Pacea de la Iasi (1791) a intrat in componenta Rusiei; in 1991 a revenit Ucrainei.
han1, hani, s. m. Titlu purtat, in evul mediu, de conducatorii mongoli si preluat de suveranii multor tari din Orient; persoana care avea acest titlu; han-tatar. – Din tc. han.
han-tatar, han-tatari, s. m. han1 (al tatarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tatar = de demult, stravechi. ♦ D****l, naiba. – han1 + tatar.
han s. (IST.) han-tatar.
han-tatar s. v. han.
han-tatar s. m., pl. han-tatari
BAHCISARAI, oras in Ucraina (C.S.I.), in Crimeea; 15,9 mii loc. (1979). Ciment. Uleiuri eterice. A fost intemeiat in 1502 de catre hanul Mengli-Ghirei; resedinta hanilor tatari din Crimeea pina in 1783.
BAHCISARAI, oras in Ucraina (C.S.I.), in Crimeea; 15,9 mii loc. (1979). Ciment. Uleiuri eterice. A fost intemeiat in 1502 de catre hanul Mengli-Ghirei; resedinta hanilor tatari din Crimeea pina in 1783.
BATU (?-1256), han tatar, nepot al lui Genghis-han. A condus numeroase expeditii impotriva cnezatelor rusesti, ca si marea invazie in Polonia, Ungaria, Dalmatia si tinuturile romanesti (1236-1242). Intemeietor al statului Hoarda de aur.
