TELAL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Inv.) Persoana care facea strigarile la un mezat. – Din tc. tellal.

TELALITA, telalite, s. f. Femeie care face comert ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -ita.

TELELOAICA, teleloaice, s. f. (Inv.) Sotia telalului; vanzatoare ambulanta (de haine vechi). – Telal + suf. -oaica.

TELAL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. si Ban.) razar. (~ de haine vechi.)

PETICAR ~i m. Persoana care umbla prin sate adunand petice (haine vechi) in schimbul unor marfuri marunte (sineala, vopsele etc.); terfar. /petic + suf. ~ar

TELAL ~i m. inv. 1) Vanzator ambulant de haine vechi. 2) Persoana care anunta preturile la mezat. /<turc. tellal

peticar¹, peticari, s.m. (inv.) 1. persoana care aduna petice, carpe, zdrente; negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. cizmar care pune petice la incaltaminte; carpaci.

razar, razari, s.m. (reg.) 1. negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. barbat imbracat in haine rupte, zdrenturos.

petec (petece), s. n. – 1. Bucata, fisie de material, cirpa, zdreanta. – 2. Plasture, astupatura. – 3. Slabiciune, defect predominant. – Var. petica, petic. Mr. peatic, megl. petic. Origine necunoscuta. Pare cuvint identic calabr. pettica „fisie de piele”, care este trimis la gr. πιττάϰιον › lat. pittacium „bucata de piele”, cf. pitac, it. petecchia, sp. petequia, (Corominas, III, 713), ca si sp. pedazo, cat., prov. pedac, fr. piece (Puscariu 1287; REW 6547); dar der. e dificila (Philippide, Principii, 18), a vrut s-o explice pornind de la vb. a peteci, iar Byck-Graur 19 pornind de pl.; dar, pe linga ca nu par convingatoare, aceste explicatii trec sub tacere problema accentului. Alte explicatii nu sint nicidecum suficiente: din gr. πίττα „bitumen”, ca pata (Candrea, Conv. lit., XXXVIII (1904), 874); dintr-un prerom. *paltika, cf. alb. petke „mic” (Philippide, II, 726; K. Treimer, Beitrage zur alb. Sprachgeschichte, p. 350; Capidan, Raporturile, 545). Lat. *picticus? Der. peticar (var. petecar), s. m. (adunator de petice; telal; cizmar care pune petice); peticarie (var. petecarie), s. f. (multime de petice, de haine vechi); petici (var. peteci), vb. (a cirpi; a rupe, a zdrentui); peticos (var. petecos), adj. (plin de petice); (im)petecat (var. (im)peticat, (im)petecit), adj. (cirpit, plin de petice); peticut, s. n. (petic; Munt., covor fin); peticari (var. petecari), vb. (a petici).

telal (-li), s. m. – 1. Crainic. – 2. Vinzator ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Seineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-basa, s. m. (inv., seful telalilor), din tc. telal-basi; telalita (var. telelita, teleloaica), s. f. (vinzatoare ambulanta de haine vechi); telalic, s. n. (imdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.

BULEANDRA, bulendre, s. f. (Pop. si fam.) haina veche, rupta, ponosita; fleandura. ♦ (La pl.) Lucruri vechi si fara valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorala. – Et. nec.

TOALA, toale, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Obiect de rufarie sau de imbracaminte; spec. haina veche, uzata. – Cf. tol².

COTREANTA, cotrente, s. f. (Reg.) haina veche si rupta; zdreanta. – Din magh. kotronez.

PURTAT adj. folosit, uzat, vechi. (haine ~.)

BOARFA ~e f. pop. 1) haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.

BULEANDRA bulendre f. pop. 1) haina veche si zdrentuita; tearfa. 2) la pl. Obiecte de uz personal, in special de imbracaminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie d********a; t***a; taratura; p*********a. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.

GIOARSA ~e f. fam. haina veche si uzata. /<ucr., bulg. cereslo.

HOANDRA ~e f. pop. peior. 1) haina veche si zdrentuita; tearfa; buleandra; zdreanta; boarfa; carpa. 2) fig. Femeie neingrijita, imbracata mizerabil. /Orig. nec.

TEARFA terfe f. pop. 1) haina veche si zdrentuita; buleandra. 2) la pl. depr. Obiecte de imbracaminte. 3) fig. v. T***A. /Orig. nec.

TOALA ~e f. 1) Obiect de imbracaminte; haina; strai. 2) peior. haina veche, ponosita. 3) v. TOL². /v. tol

vechi veche (vechi) 1) (in opozitie cu nou) Care este facut demult; care este in intrebuintare de mult timp. Oras ~. haina veche. Cuvant ~. ◊ Vorba veche vorba din batrani; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuti. Grau ~. Cartofi ~. ◊ Vin ~ vin avand calitati deose-bite, datorita pastrarii indelungate. 3) (despre alimente, medicamente etc.) Care si-a pierdut proprietatile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multa vreme. Prieten ~. Colaborator ~. ◊ Lumea veche a) lume care a existat in antichitate; b) oranduire sociala perimata. 5) ( mai ales despre specialisti) Care are experienta bogata intr-un domeniu de activitate; care activeaza de multa vreme. Medic ~. 6) Care vine din vechime; ramas din batrani; batranesc. Idee veche. Metode ~. /<lat. veclus

cotreanta, cotrente, s.f. (reg.) 1. haina veche si rupta; zdreanta, fleandura, buleandra. 2. (fig.) om molatic; femeie d********a, otreapa.

sulfa, sulfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haina veche, deformata sau de calitate inferioara. 2. haina de croiala oraseneasca. 3. femeie care are o tinuta neingrijita, neglijenta. 4. persoana care se imbraca in haine orasenesti. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri usoare; femeie intriganta. 7. (in expr.) a latra ca o sulfa = a fi guraliv.

toloaba, toloabe, s.f. (reg.) 1. haina veche, uzata. 2. femeie depravata.

tuleandra, tulendre, s.f. (reg.) tol, haina veche, rupta, buleandra.

dulama (dulame), s. f. – 1. haina veche purtata de boieri si apoi de burghezie. – 2. (Olt.) haina lunga de postav alb. – Mr. duluma, megl. dulma. Tc. dolama (Seineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb. dolama, mag. dolmany, pol., rus. dolman. Din aceste ultime cuvinte provine dubletul dolman, s. n., cf. fr. dolman, sp. dorman.

BOARFA, boarfe, s. f. Rufa sau haina (veche, uzata, zdrentuita).

BULEANDRA, bulendre, s. f. (Pop.) 1. haina veche, rupta, ponosita. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de putina valoare.

mototolitura, mototolituri, s.f. (reg.) obiect mototolit; (la pl.) haine, obiecte vechi.

scorteturi s.n. pl. (reg.) 1. covoare, scoarte. 2. haine, lucruri vechi, uzate.

TUNICA s.f. 1. Camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca facand parte dintr-o uniforma. 3. (Anat.) Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].

TUNICA s. f. 1. camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca de uniforma. 3. (anat.) membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ◊ membrana care acopera corpul unor animale marine. ◊ invelis membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)

LEANCA, lenci, s. f. (Reg.) haina saracacioasa, veche, zdrentuita. – Ucr. ljanka „camasa din panza de in”.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de panza; haina, rufa sau panza veche, rupta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa in bucatele mici. [Var.: treanta s. f.] – Cf. sl. sudranu.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de imbracaminte; haina, rufa sau panza veche, rupta; treanta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa. – Comp. v. sl. sudranu „rupt” (< sudrati).

vechiTURA, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau invechit, uzat; spec. haina uzata, zdreanta. 2. (Rar) vechie (1); uzura. – vechi + suf. -tura.

ZDREANTA zdrente f. 1) Fasie rupta dintr-o bucata de panza sau dintr-o haina uzata. 2) Obiect de imbracaminte vechi si rupt; ruptura. 3) fig. fam. Om de nimic; puslama; secatura. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subtire, care se toarna in supa ce fierbe, capatand forma unor fasii. [G.-D. zdrentei] /cf. sl. sudranu

SIRMA s.f. (Ant.) Mantie mare folosita in tragedia greaca de cei care aveau roluri de zei. ♦ haina lunga cu trena la vechii greci. [< fr., gr. syrma].

hainaUT [eno] (HENEGOUWEN) [ha:nəkouə], regiune istorica la V de Masivul Ardeni (Belgia de S si N Frantei), strabatuta de fl. Escaut (cu afl. sau haine), afl. dr. al Meusei. vechi expl. de huila (Borinage si Charleroi). Ind. metalurgica, chimica, a sticlei, textila si alim. Culturi de grau si sfecla de zahar. Comitatul H. a fost intemeiat in sec. 9. Prin Tratatul de la Delft (1428), a intrat in stapanirea ducilor de Burgundia, iar in 1477 (definitiv in 1482), in cea a Habsburgilor, devenind una dintre cele 17 provincii ale Tarilor de Jos. Conform prevederilor Pacii de la Nijmegen (1678), partea meridionala a fost alipita Frantei; in 1830, restul terit. a fost inclus in Belgia.

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, invechire, uzare, (inv.) degradatie. (~ mobilei.) 2. de-gradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseala. (~ hainelor.) 3. dara-panare, degradare, macinare, paraginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deterio-rare, (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.) 5. fortare, spargere, violare. (~ unei incuietori.) 6. distrugere, nimicire, prapadire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, imputire, inacrire. (~ mancarii.) 8. alterare, descompunere, rancezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptanaturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ sto-macului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o incapere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decadere, depravare, p********e, viciere, (inv.) degradatie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

PURPURA¹ s. f. 1. materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. culoarea rosu-inchis. ♦ ~ retiniana = rodopsina. 3. stofa scumpa plusata vopsita cu purpura (1). ◊ haina regeasca, imperiala din astfel de stofa; hlamida. ◊ (fig.) demnitatea de imparat sau de consul in Roma antica; (mai tarziu) demnitatea regala, demnitatea de c******l. (< lat., fr. purpura)

PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (Culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a c**********r. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].

vechi adj. 1. trecut. (Din timpurile ~.) 2. v. antic. 3. v. arhaic. 4. v. batranesc. 5. arhaic, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 6. v. batran. 7. folosit, purtat, uzat. (haine ~.) 8. v. uscat. 9. v. invechit. 10. v. arhicunoscut.

BINIS, binisuri, s. n. haina boiereasca lunga de ceremonie, cu manecile largi si despicate, stransa pe bust si larga in poale, captusita cu blana si devenita cu timpul imbracaminte a vechilor lautari. [Var.: (inv. si reg.) benis s. n.] – Din tc. binis.

CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (Cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.

ateia (-i, -at), vb. – (Banat) A imbraca de sarbatoare, a gati, a dichisi. Origine necunoscuta. Dupa o parere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, si Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvint identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteza pe drept cuvint combatuta de DAR, cf. REW 2604. Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o forma refacuta pe baza lui desteia, si aceasta de la lat. *destilāre (cf. impotriva acestei pareri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se refera, la etimonul tei, putin probabil. – Der. ateietura, s. f. (haine de duminica, podoabe).