FLENDUROS, -OASA, flendurosi, -oase, adj. Imbracat in haine rupte; zdrentaros. – Fleandura + suf. -os.

TERFOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (mai ales despre haine) Care este prefacut in terfe; zdrentaros; flenduros. 2) (despre persoane) Care este imbracat in terfe; cu haine rupte; zdrentaros; ferfenitos; flenduros; rufos. ◊ Placinta ~oasa placinta din mai multe foi suprapuse. /tearfa + suf. ~os

cotarza, cotarze, s.f. (reg.) haine rupte, cotarsa, raza.

flentoi, flentoi, s.m. (reg.) om imbracat in flente (haine rupte, zdrentaroase).

razar, razari, s.m. (reg.) 1. negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. barbat imbracat in haine rupte, zdrenturos.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

SFASIAT adj. 1. sfartecat, (inv. si reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfartecat, (inv. si reg.) sparcuit. (~ de sabii.) 3. ferfenitit, hartanit, rupt, zdrentaros, zdrentuit, (pop. si fam.) ferfenitos. (O carte ~.) 4. gaurit, rupt, uzat, zdrentaros, zdrentuit, (pop.) zdrentos. (Un cersetor cu hainele ~.) 5. rupt, spintecat, (inv.) spart. (Dupa bataie avea hainele ~.) 6. zdrentuit, (reg.) peticit. (Cearsaf ~.)

corcoata, corcoate, s.f. (reg.) 1. haina rupta si invechita; buleandra, zdreanta. 2. femeie de moravuri usoare, fleoarta.

halipa s.f. (reg.) strai rupt, haina zdrenturoasa.

neder, nederi, s.m. (reg.) 1. om natang, om zapacit, nebun. 2. om imbracat prost, cu hainele rupte, in dezordine. 3. barbat tanar, flacau (care chiuie la hora). 4. barbat voinic, puternic, vanjos.

petileaga s.f. (reg.) haina rupta, zdrentuita.

pitarca, pitarci, s.f. (reg.) 1. numele a doua specii de ciuperci inrudite cu manatarca, dintre care una este comestibila, iar cealalta otravitoare. 2. (in forma: chitoarca) haina rupta; zdreanta, fleandura.

raza, raze, s.f. (reg.) carpa, petic; lucru prost, rabla; haina rupta, uzata.

sufertita, sufertite, s.f. (reg.) haina rupta, zdreanta.

tarbaca, tarbaci, s.f. (inv. si reg.) 1. instrument de chinuit cainii. 2. prajina de strans fanul; parghie. 3. masa tabacarului. 4. haina rupta. 5. bucluc, cearta. 6. ospat.

MELEANDRA, melendre, s. f. (Reg.) haina rupta, zdrentuita; p. ext. zdreanta. [Pr.: -lean-]

BULEANDRA, bulendre, s. f. (Pop. si fam.) haina veche, rupta, ponosita; fleandura. ♦ (La pl.) Lucruri vechi si fara valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorala. – Et. nec.

prohab, prohaburi, s.n. (reg.) 1. slitul, deschizatura din fata a pantalonilor barbatesti; despicatura in dreptul taliei, a rochiei sau a fustei. 2. haina, rufa rupta; zdreanta. 3. incretitura de fusta. 4. fiecare din cele doua clape care astupa pe dinauntru deschizaturile dinainte ale cioarecilor (ca sa nu se vada camasa). 5. motiv ornamental in cojocarie format din mai multe motive de broderie. 6. taietura mare de cutit. 7. prapad.

tuleandra, tulendre, s.f. (reg.) tol, haina veche, rupta, buleandra.

BULEANDRA, bulendre, s. f. (Pop.) 1. haina veche, rupta, ponosita. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de putina valoare.

COTREANTA, cotrente, s. f. (Reg.) haina veche si rupta; zdreanta. – Din magh. kotronez.

ZDRENTUIT adj. 1. v. sfasiat. 2. gaurit, jerpelit, hartanit, rupt, sfasiat, uzat, zdrentaros, (pop.) zdrentos. (Un cersetor cu haine ~.) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrentaros, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 4. v. zdrentaros. 5. ferfenitit, hartanit, rupt, sfasiat, zdrentaros, (pop. si fam.) ferfenitos. (O carte ~.)

A TESE tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere

cotreanta, cotrente, s.f. (reg.) 1. haina veche si rupta; zdreanta, fleandura, buleandra. 2. (fig.) om molatic; femeie d********a, otreapa.

ZDRENTAROS adj. 1. v. zdrentuit. 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrentuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~oase.) 3. flenduros, rupt, zdrentuit, (pop.) zdrentos, (reg.) cotrentos, (Mold., Bucov. si Transilv.) felegos, (prin Transilv.) ranticos. (Om ~.) 4. ferfenitit, hartanit, rupt, sfasiat, zdren-tuit, (pop. si fam.) ferfenitos. (O carte ~oasa.)

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de panza; haina, rufa sau panza veche, rupta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa in bucatele mici. [Var.: treanta s. f.] – Cf. sl. sudranu.

SPINTECAT adj. 1. despicat. (Cu pantecele ~.) 2. crapat, despicat, spart, taiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfasiat, (inv.) spart. (Cu hainele ~.)

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de imbracaminte; haina, rufa sau panza veche, rupta; treanta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa. – Comp. v. sl. sudranu „rupt” (< sudrati).

picnit, picnita, adj. (reg.; despre haine, materiale textile etc.) tocit, ros; rupt, gaurit.

ZDREANTA zdrente f. 1) Fasie rupta dintr-o bucata de panza sau dintr-o haina uzata. 2) Obiect de imbracaminte vechi si rupt; ruptura. 3) fig. fam. Om de nimic; puslama; secatura. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subtire, care se toarna in supa ce fierbe, capatand forma unor fasii. [G.-D. zdrentei] /cf. sl. sudranu

DARVALA, darvale, s. f. (Pop.) Munca grea si istovitoare; corvoada. ◊ Loc. adj. De darvala = a) (despre oameni) care indeplineste muncile fizice cele mai grele, mai neplacute; b) (despre haine, imbracaminte) care se poarta la lucru, care poate fi rupt, murdarit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A ramane de darvala = a ramane pe drumuri, a nu mai avea posibilitati de trai. A face (pe cineva) de darvala = a ocari, a batjocori, a face de doua parale. – Et. nec.

ZDRENTAROS, -OASA, zdrentarosi, -oase, adj. (Despre imbracaminte) Prefacut in zdrente; rupt, zdrentuit; zdrentos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) imbracat in zdrente, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrenturos, -oasa, stremturos, -oasa, strenturos, -oasa, trentaros, -oasa adj.] – Zdreanta + suf. -aros.

rupt adj. 1. v. frant. 2. v. plesnit. 3. v. zdrentuit. 4. v. sfasiat. 5. v. zdrentaros. 6. sfasiat, spintecat, (inv.) spart. (Dupa bataie avea hainele ~.) 7. v. zdrentaros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frant. (Os ~; mana ~.) 10. v. extenuat.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.