cataveica, cataveici, s.f. (reg.) 1. haina taraneasca purtata de femei, care are la guler si piepti suvite din piele de vulpe; scurteica. 2. femeie sireata. 3. mistrie mica.

carsinca s.f. (reg.) haina taraneasca.

sida s.f. (reg.) haina taraneasca pentru femei.

tundra, tundre, s.f. (reg.) 1. haina taraneasca larga si lunga de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorala.

ABA², abale, s. f. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. – Din tc. aba.

CATAVEICA, cataveici, s. f. haina taraneasca scurta (imblanita), cu maneci largi, purtata de femei; scurteica. – Din ucr. kacavejka.

TUNDRA, tundre, s. f. (Reg.) haina taraneasca, larga si lunga pana la genunchi, facuta din dimie si tivita pe margini si pe la cusaturi cu gaitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii; suba. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.

DIMIE s. f. Tesatura groasa de lana (alba), folosita la confectionarea hainelor taranesti; aba, panura. – Din tc. dimi.

SIAC, siace, s. n. Postav aspru de lana de culoare inchisa, tesut de obicei in casa, din care se fac haine taranesti si rase calugaresti. [Pl. si: siacuri. – Var.: (reg.) seiac s. n.] – Din tc. sayak.

LAIBAR, laibare, s. n. 1. haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie, stransa pe corp si de obicei fara maneci; laibarac. 2. Manta lunga si larga pe care o purtau odinioara boierii. – Din sas. leibel.

MANECAR, manecare, s. n. 1. haina taraneasca scurta, de stofa, de blana sau de panza, cu sau fara maneci. 2. Pernita sau scandura imbracata in panza, pe care se calca manecile unei haine. – Maneca + suf. -ar.

DULAMA, dulame, s. f. 1. haina taraneasca lunga (si imblanita), facuta din postav gros. ♦ Haina lunga purtata in trecut de negustori, preoti etc. 2. Haina de ceremonie purtata de domni si de boieri, facuta din stofa scumpa, adesea impodobita cu blana si cu paftale. – Din tc. dolama.

SUMAN, sumane, s. n. 1. haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. Tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.

ABA s. dimie, panura, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (haina taraneasca de ~.)

CATAVEICA ~ci f. haina taraneasca (imblanita) scurta pana la talie, cu maneci lungi, purtata, mai ales, de femei; scurteica. /<ucr. kacavejka

COJOC ~oace n. haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ◊ A-si teme ~ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kozuhu

LAIBAR ~e n. haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie si, de obicei, fara maneci. [Sil. lai-] /<sas. leibel

MINTEAN ~ene n. 1) haina taraneasca de dimie (impodobita cu gaitane), purtata de barbati. 2) inv. Pieptar sau tunica de stofa colorata, purtata de arnauti. /<turc. mintan

PANURA ~i f. 1) Tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula

SCURTEICA ~ci f. haina taraneasca scurta (cataveica. [Sil. -tei-] /scurta + suf. ~eica

TUNDRA ~e f. reg. haina taraneasca lunga, facuta dintr-o tesatura groasa de casa (impodobita cu gaitane). /Orig. nec.

COTA² s.f. (Liv.) 1. Fusta taraneasca. 2. haina larga purtata de preotii catolici. [< fr. cotte].

bucmea s.f. (inv.) gaitanas, snur cusut ca chenar, ornament la haine taranesti.

sulfar, sulfari, s.m. (reg.) nume depreciativ dat de tarani persoanelor care se imbraca in haine taranesti.

ABA², abale, s. f. Tesatura groasa de lana (alba), din care se fac haine taranesti; dimie; p. ext. haina facuta din aceasta tesatura. – Tc. aba.

ABA², (2) abale, s.f. 1. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

CATAVEICA, cataveici, s. f. haina taraneasca (imblanita) cu maneci largi si lunga pana sub talie, purtata de femei; scurteica. – Ucr. kacavejka.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.]

FERMENEA ~ele f. inv. 1) haina scurta (imblanita), brodata cu fir sau cu matase, purtata de boieri peste antereu. 2) haina scurta, taraneasca, captusita cu blana de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene

CULME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen

ZEGHE ~i f. inv. 1) haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

strecatoare, strecatori, s.f. 1. (inv. si pop.) strecuratoare. 2. (reg.) lingura mare gaurita, facuta din metal, cu care se strecoara zerul de urda. 3. (reg.) panza rara pentru prins peste. 4. (inv. si reg.) tesatura taraneasca rara, din care se confectioneaza haine; haina femeiasca confectionata dintr-o asemenea tesatura; catrinta; fota.

CULME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, a unui munte sau a unui deal; varf, culmis. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta intrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele taranesti, fixata orizontal de grinzi, de care se atarna haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.

podlada s.f. (reg.) mobila taraneasca folosita ca lavita, si ca lada de pastrat haine, lenjerie etc.

HORA¹, hore, s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).

HORA, hore (hori), s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.