chebar, chebare, s.n. (reg., inv.) haina scurta.

durut durute, s.n. (reg.) haina scurta; mintean, surtuc.

frij s.n. (reg., inv.) haina scurta cu maneci purtata iarna de femeile batrane; camizol.

poramnita, poramnite, s.f. (inv.) haina scurta purtata peste umeri.

scurtaturica, scurtaturici, s.f. (reg.) haina scurta mica; scurtatura mica; scurta mica; clinisor.

taig s.n. (reg.) 1. tesatura rezistenta. 2. buleandra, zdreanta. 3. haina scurta, uzata.

BAIBARAC, baibarace, s. n. (Reg.) haina scurta pana la brau, purtata odinioara la tara. – Din ucr. baĩbarak.

CANADIANA, canadiene, s. f. haina scurta (cu gluga), confectionata dintr-o tesatura deasa, de obicei impermeabila; vindiac. [Pr.: -di-a-] – Din fr. canadienne.

HANORAC, hanorace, s. n. haina scurta confectionata din panza deasa, de obicei impermeabila, si prevazuta cu gluga, folosita in anumite competitii sportive sau in excursii. – Din fr. anorak.

VENGHERCA, vengherci, s. f. (inv. si reg.) haina scurta de postav imblanita (impodobita cu sireturi sau cu brandenburguri). [Var.: vingherca s. f.] – Din rus. vengherka.

VINDIAC, vindiacuri, s. n. haina scurta special confectionata pentru a apara de vant; canadiana. [Acc. si vindiac] – Din germ. Windjacke.

PUFOAICA, pufoaice, s. f. haina scurta vatuita si matlasata. – Din rus. fufaika (apropiat de puf²).

FERMENEA, fermenele, s. f. haina scurta facuta din stofa brodata cu fir sau cu matase, uneori captusita cu blana, pe care o purtau odinioara boierii peste anteriu; scurteica imblanita cu blana de oaie, purtata de tarani. – Din tc. fermene.

MINDIR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umpluta cu paie. 2. Plapuma; cuvertura. 3. haina scurta de iarna, in portul popular, cu maneci, vatuita si trasa la masina. – Din tc. minder.

SPENTER, spentere, s. n. (Inv. si reg.) 1. haina scurta (ca o vesta). 2. Surtuc fara pulpane, purtat de unii tarani. – Din germ. Spenzer.

BURNUZ ~uri n. 1) Manta de lana, cu gluga, purtata de arabi. 2) pop. haina scurta de obicei imblanita, purtata, mai ales, de femeile de la tara; scurteica; cataveica. /<turc. burnuz, fr. burnous

CANADIANA ~ene f. 1) Femeie care face parte din populatia de baza a Canadei sau este originara din Canada. 2) haina scurta confectionata dintr-un material impermeabil si folosita pe timp de vant. [G.-D. canadienei; Sil. -di-a-] /<fr. canadienne

DULAMA e f. 1) haina scurta, imblanita si impodobita cu garnituri din metale scumpe, purtata in trecut de domni si de boieri la diferite ceremonii. 2) Haina lunga, de obicei imblanita, purtata in trecut de tarani. /

FERMENEA ~ele f. inv. 1) haina scurta (imblanita), brodata cu fir sau cu matase, purtata de boieri peste antereu. 2) haina scurta, taraneasca, captusita cu blana de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene

HANORAC ~ce n. haina scurta din panza deasa (impermeabila), cu gluga, folosita in anumite competitii sportive sau in excursii. /<fr. anorak

MANECAR ~e n. haina scurta (de stofa, de blana sau de panza), cu sau fara maneci, purtata de tarani. /maneca + suf. ~ar

SPENTER ~e n. inv. haina scurta, uneori fara maneci, purtata, mai ales, de barbati. /<germ. Spenzer

VINDIAC s.m. haina scurta speciala confectionata pentru a apara de vant; hanorac. [Pl. -curi. / < germ. Windjacke].

cataveica (cataveici), s. f. – haina scurta imblanita, purtata de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se foloseste numai in Mold.

fermenea (fermenele), s. f. – haina scurta de catifea, cu mineci lungi, folosita in trecut de boieri, iar astazi de tarani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Seineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene.

vengherca (-ci), s. f. – haina scurta imblanita. Rus. vengerka, pol. węgierka „(mintean) unguresc” (Tiktin), cf. boanghen.

BAIBARAC, baibarace, s. n. (Reg.) haina scurta purtata de tarani. – Ucr. baibarak.

RECAL, recale, s. n. (Reg.) haina scurta (barbateasca) de postav; vesta. – Magh. rekli.

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. haina femeiasca scurta pana deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans national spaniol, care se danseaza cu acompaniament de chitara si castaniete; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. bolero, sp. bolero.

CATAVEICA, cataveici, s. f. haina taraneasca scurta (imblanita), cu maneci largi, purtata de femei; scurteica. – Din ucr. kacavejka.

CEPCHEN, cepchene, s. n. (Inv.) haina boiereasca scurta, cu manecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. cepken.

MANECAR, manecare, s. n. 1. haina taraneasca scurta, de stofa, de blana sau de panza, cu sau fara maneci. 2. Pernita sau scandura imbracata in panza, pe care se calca manecile unei haine. – Maneca + suf. -ar.

MINTEAN, mintene, s. n. haina barbateasca scurta, cu sau fara maneci, din dimie, de obicei impodobita cu gaitane, folosita in portul popular. ♦ Pieptar sau tunica de stofa colorata, purtata in trecut de arnauti sau de alte categorii de ostasi. – Din tc. mintan.

DOLMAN, dolmane, s. n. haina ofitereasca scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri. ♦ haina barbateasca groasa, captusita cu blana. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

CONTAS ~e n. inv. 1) haina lunga de iarna, imblanita cu piei scumpe, purtata in trecut de boieri. 2) haina barbateasca scurta, de obicei imblanita, purtata in trecut de tarani. /<bulg. kontos, pol. kontusz

DOLMAN ~e n. 1) haina militara scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri, purtata de ofiteri. 2) haina barbateasca captusita cu blana. /<fr. dolman, germ. Dolman

JACHETA ~e f. haina (femeiasca) scurta, cu maneci, incheiata in fata, care este purtata peste rochie, bluza, camasa etc. si acopera partea superioara a corpului. /<fr. jaquette

SCURTEICA ~ci f. haina taraneasca scurta (cataveica. [Sil. -tei-] /scurta + suf. ~eica

hangherca, hangherci, s.f. (reg., inv.) haina barbateasca scurta, de postav, imblanita; vingherca.

sprent s.m. (inv. si reg.) haina barbateasca scurta, pana la brau, croita pe talie.

CEPCHEN s. n. (Inv.) haina boiereasca scurta, cu manecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. cepken.

CAMIZOL, camizole, s. n. (Inv.) haina de casa scurta, cu maneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole.

MANTELA, mantele, s. f. (Inv.) 1. haina lunga, mai scurta decat mantaua, purtata de femei peste rochie; mantila. 2. Mantie. – Var. mantel, din it. mantello. Cf. rus. mantel.

CATAVEICA ~ci f. haina taraneasca (imblanita) scurta pana la talie, cu maneci lungi, purtata, mai ales, de femei; scurteica. /<ucr. kacavejka

BOLERO s.n. 1. haina fara maneci, scurta pana aproape de talie si deschisa in fata, purtata de femei peste bluza. 2. Dans national spaniol cu ritm moderat, care se danseaza cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. si bolero, var. bolerou s.n., pl. -ouri. / < fr. bolero, sp. bolero].

CANADIANA s.f. haina de vant, scurta, facuta dintr-un material impermeabil. [Pron. -di-a-. / < fr. canadienne].

DOLMAN s.n. haina groasa si scurta (impodobita cu brandenburguri) purtata mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].

CANADIANA s. f. 1. haina de vant scurta, impermeabila; vindiac. 2. ambarcatie usoara, canoe, la indienii nord- americani. (< fr. canadienne)

DOLMAN s. n. haina groasa si scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri, purtata de ofiteri. ◊ haina barbateasca captusita cu blana. (< fr. dolman, germ. Dolman)

CAMIZOL, camizole, s. n. (Inv.) haina de casa scurta, cu maneci, pe care o purtau femeile. – Fr. camisole.

LAIBAR, laibare, s. n. 1. haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie, stransa pe corp si de obicei fara maneci; laibarac. 2. Manta lunga si larga pe care o purtau odinioara boierii. – Din sas. leibel.

LAIBAR ~e n. haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie si, de obicei, fara maneci. [Sil. lai-] /<sas. leibel

FRAC s.n. haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. [< fr. frac].

salop, salopuri si saloape, s.n. (inv.) haina de dama, relativ scurta, imblanita sau vatuita, cu sau fara maneci, purtata in trecut.

FRAC s. n. haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. (< fr. frac)

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. haina femeiasca fara maneci, scurta pana mai sus de talie, care se poarta peste bluza. 2. Numele unui dans national spaniol si melodia dupa care se executa. – Fr. bolero.

CONTAS, contase, s. n. 1. haina luxoasa, lunga, purtata in trecut de boieri. 2. (Reg.) haina barbateasca, de obicei imblanita (scurta pana la brau), pe care o poarta taranii, prin Bucovina si prin Moldova. [Var.: contos, contus s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontos.

TUNICA s.f. 1. Camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca facand parte dintr-o uniforma. 3. (Anat.) Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].

SAHARIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sahara. ♦ limbi ene = limbi negro-africane vorbite la nord si vest de lacul Ciad si in sudul desertului Libiei. II. s. f. haina usoara de panza, cu epoleti si maneci scurte. (< fr. saharien)

TUNICA s. f. 1. camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca de uniforma. 3. (anat.) membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ◊ membrana care acopera corpul unor animale marine. ◊ invelis membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)

FRAC, fracuri, s. n. haina barbateasca de ceremonie din stofa neagra, in fata scurta pana la talie, iar in spate terminata cu doua cozi lungi si inguste. – Din fr. frac.

VESTA, veste, s. f. Obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati sub haina si de femei peste bluza. – Din fr. veste.

FRAC ~uri n. haina barbateasca de stofa neagra (mai rar alba), in fata scurta pana in talie, iar la spate alungita si terminata cu doua pulpane inguste, purtata la solemnitati. /<fr. frac

HERMINA ~e f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, avand corpul alungit si subtire, picioare scurte si blana bruna vara si alba iarna. 2) Blana a acestui animal. 3) haina confectionata din aceasta blana. /<fr. hermine

giubea (giubele), s. f. – haina lunga si larga de postav. – Mr. giube. Tc. cubbe (Roesler 610; Seineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. si ngr. τζομπές, alb. gube (Meyer 81). Este dublet al lui jupon, s. n. (fusta scurta purtata pe dedesubt), din fr. jupon, si al lui suba, s. f. (haina captusita cu blana), din sb., rut., rus. suba, pol. szuba, mag. suba, si acesta din germ. med. Schube „pieptar”; der. subeica, s. f. (blana), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560).

PETLITA ~e f. Fasie ingusta si scurta de stofa colorata, care se coase pe partea din fata a gulerului unei haine de uniforma (servind ca semn distinctiv). /<rus. petlita

scurtEICA, scurteici, s. f. haina de stofa, de obicei imblanita, lunga pana la (sau pana sub) genunchi, purtata mai ales la tara. – scurt + suf. -eica.

scurta vb. 1. a micsora, a prescurta, a reduce. (Mai ~ din text.) 2. v. prescurta. 3. v. abrevia. 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haina.) 5. a taia. (Mai ~ din poale.) 6. a taia. (A ~ drumul peste camp.) 7. v. micsora.

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

bruma f., pl. e (lat. bruma, iarna, contras din brevima, din brevissima [dies], cea mai scurta [zi], apoi si „bruma”, dupa pruina, bruma; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Roua inghetata (care acopere natura ca o haina alba si suptire). Un fel de praf albicios care acopera unele poame (prunele, strugurii). Abur depus pe lucrurile netede si reci cind sufli pe ele. – Fig. Iron. Spoiala, pospai, mai nimic: o bruma de invatatura.

BUNDA, bunde, s. f. 1. haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; (reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, avand pe fata cusaturi din fire de lana colorata, pe care il poarta taranii si tarancele; pieptar. – Magh. bunda.