Rezultate din textul definițiilor
DOLMAN s. n. haina groasa si scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri, purtata de ofiteri. ◊ haina barbateasca captusita cu blana. (< fr. dolman, germ. Dolman)
MANTOU s. n. 1. haina groasa de iarna purtata de femei. 2. perdea de plus in partea de sus a scenei pentru a micsora inaltimea portalului. 3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermina. (< fr. manteau)
PALTON s. n. haina groasa si lunga de iarna, peste celelalte vesminte. (dupa fr. paletot)
INFOFOLI, infofolesc, vb. IV. Refl. si tranz. A (se) imbraca sau a (se) acoperi cu (prea) multe haine groase si calduroase pentru a (se) feri de frig; a (se) imbodoli, a (se) incotosmana. – Et. nec.
INFOFOLIT, -A, infofoliti, -te, adj. Imbracat, acoperit cu (prea) multe haine groase; imbodolit, incotosmanat. – V. infofoli.
SUBA, sube, s. f. Haina larga si lunga, cu guler mare, captusita cu blana si purtata mai ales de barbati. ♦ P. gener. haina groasa captusita cu blana. – Din scr. suba, magh. suba.
DULAMA, dulame, s. f. 1. haina taraneasca lunga (si imblanita), facuta din postav gros. ♦ haina lunga purtata in trecut de negustori, preoti etc. 2. haina de ceremonie purtata de domni si de boieri, facuta din stofa scumpa, adesea impodobita cu blana si cu paftale. – Din tc. dolama.
ATLAZ ~uri n. Tesatura cu o fata lucioasa, folosita la captusirea hainelor groase. /<turc. atlas
PALTON ~oane n. haina groasa si lunga, captusita, care se poarta, mai ales iarna, peste celelalte obiecte de imbracaminte. /<fr. paletot
MANTOU s.n. 1. haina groasa de iarna purtata de femei. 2. Perdea de plus asezata in partea de sus a scenei pentru a micsora inaltimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermina. [< fr. manteau].
DOLMAN s.n. haina groasa si scurta (impodobita cu brandenburguri) purtata mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].
PALTON s.n. haina groasa si lunga de iarna, care se poarta peste celelalte vesminte. [Dupa fr. paletot].
palton (paltoane), s. n. – haina groasa de iarna care se poarta peste alte obiecte de imbracaminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).
tundra (-re), s. f. – 1. haina groasa. – 2. Cirpa. – 3. Femeie stricata, p*********a. Origine incerta. Se considera drept der. din mag. condra, rut. cundra „cirpa” (Tiktin; Candrea, Galdi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. toandra; ar putea fi vorba de un cuvint expresiv, cu acelasi sens si fonetism ca buleandra, fleand(u)ra, handra. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gindea la un dacic *tunndra. Cf. tandara.
MANTA, mantale, s. f. 1. haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.
COCOLIT, -A, cocoliti, -te, adj. (Pop. si fam.) 1. Imbracat cu haine (prea) groase; infofolit. 2. Care se bucura de ingrijiri exagerate. – V. cocoli.
DOLMAN, dolmane, s. n. haina ofitereasca scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri. ♦ haina barbateasca groasa, captusita cu blana. – Din fr. dolman, germ. Dolman.
DESCOTOSMANI, descotosmanesc, vb. IV. Tranz. si refl. A(-si) scoate hainele (prea groase si prea multe); a (se) dezbraca de lucruri care incomodeaza. [Var.: descotosmana vb. I] – Des1- + [in]cotosmani.
A COCOLI ~esc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A imbraca cu haine multe si groase (pentru a feri de frig); a cocolosi; a incotosmana; a infofoli. 2) (fiinte) A ingriji peste masura. /Orig. nec.
A COCOLOSI ~esc tranz. 1) A face sa se cocoloseasca. 2) (fapte reprobabile) A tainui in mod intentionat, prezentand intr-o lumina favorabila; a musamaliza. 3) (mai ales copii) A imbraca in haine multe si groase (pentru a feri de frig); a infofoli; a incotosmana. /Din cocolos
A INCOTOSMANA ~ez tranz. A imbraca cu haine multe si groase (pentru a feri de frig); a infofoli; a imbodoli; a cocolosi. /in + cotosman
A INFOFOLI ~esc tranz. A imbraca cu haine multe si groase (pentru a feri de frig); a incotosmana; a imbodoli; a cocolosi. /Orig. nec.
BLANA, (I 1, 2, II) blani, (I 2,3) blanuri, s. f. I. 1. Piele de animal (viu), cu par mult si des. 2. Piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 3. haina imblanita. II. Scandura groasa. – Bg. blana.
A DESCOTOSMANI ~esc tranz. A dezbraca de hainele prea multe si prea groase. /des- + a [in]cotosmani
ZEGHE, zeghi, s. f. 1. haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii; suba. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.
piscura1, piscur si piscurez, vb. I (reg.) 1. a pisca, a ciupi, a pitiga. 2. a toarce neuniform (cu portiuni mai groase si mai subtiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se gauri usor, ici si colo. 4. (refl.; despre grau) a ramane nedezvoltat, pipernicit. 5. a cauta sa insele pe altii, a umbla cu smecherii. 6. (despre bauturi alcoolice) a intepa, a pisca.
SUCNA, sucne, s. f. (Pop.) Fusta groasa, simpla, fara incretituri; p. ext. haina femeiasca. – Slav (v. sl. sukno).
ZEGHE, zeghi, s. f. 1. haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.]
JANILIE s. f. Fir gros de catifea, cu care se impodobesc hainele sau din care se confectioneaza unele obiecte. [Var.: jenilie s. f.] – Dupa fr. chenille.
DIMIE s. f. Tesatura groasa de lana (alba), folosita la confectionarea hainelor taranesti; aba, panura. – Din tc. dimi.
LODEN ~e n. 1) Tesatura groasa, de obicei impermeabila, folosita pentru confectionarea hainelor (pardesie, fulgarine etc.). 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) Pardesiu facut din asemenea tesatura. /<fr. loden, germ. Loden
MANTA ~le f. 1) haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta
TUNDRA ~e f. reg. haina taraneasca lunga, facuta dintr-o tesatura groasa de casa (impodobita cu gaitane). /Orig. nec.
DEMIU s.n. haina mai usoara decat paltonul si mai groasa decat pardesiul. [Pron. -miu, pl. -uri. / dupa fr. demi-saison].
DOC1 s.n. Panza groasa de bumbac din care se confectioneaza haine usoare, salopete etc. [< engl. duck].
DEMIU s. n. haina mai usoara decat paltonul si mai groasa decat pardesiul. (dupa fr. demi-saison)
DOC1 s. n. panza groasa de bumbac din care se confectioneaza haine usoare, salopete etc. (< engl. duck)
BLANA, blani, s. f. I. 1. Parul sau lana care acopera pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 2. haina imblanita; haina confectionata din blana (I 1). II. (Pop.) Scandura groasa. [Pl. si: (I) blanuri] – Din bg. blana.
ABA2, abale, s. f. Tesatura groasa de lana (alba), din care se fac haine taranesti; dimie; p. ext. haina facuta din aceasta tesatura. – Tc. aba.
DULAP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobila de lemn sau de metal prevazuta cu rafturi, in care se pastreaza rufe, haine, vase, carti etc. 2. S. m. Scandura lata si groasa. 3. S. n. (Pop.) Scranciob. – Din tc. dolap.
ABA2, abale, s. f. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. – Din tc. aba.
PALTON, paltoane, s. n. haina de iarna (lunga pana sub genunchi), facuta din stofa groasa si captusita, care se poarta peste celelalte obiecte de imbracaminte. – Din fr. paletot.
DIMIE ~i f. inv. 1) Tesatura groasa de casa (de obicei din lana alba) folosita pentru haine; aba; panura. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi
PANURA ~i f. 1) Tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula
ABA2, (2) abale, s.f. 1. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.
SUMAN, sumane, s. n. 1. haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. Tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.
SUBTIRE ~i adj. si adverbial 1) (in opozitie cu gros) Care are o grosime mica; care nu este gros. Panza ~. Varga ~. ◊ ~ la punga sarac. A fi imbracat ~ a fi imbracat in haine care nu tin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai putin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vant) Care este patrunzator, taios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru inalt; ascutit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis
ZEGHE ~i f. inv. 1) haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.
bonda si boanda (est) si bunda (vest) f., pl. e (ung. rut. bunda). Vesta captusita mai gros pe care o poarta tarancele. – In R.S. si bundaica. In Trans. (Olt) bunda, o haina lunga de postav albastru pe care o poarta preutii. – Si bondita, pl. e. V. beches, bolero, ilic si cojoc.
captuh (-huri), s. n. – Pinza de captusit, pinza groasa. – Var. captuh. Germ. Kapptuch (Puscariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil in limba cel mai tirziu in sec. XVII, caci der. captusi apare deja la Cantemir. Der. captusi, vb. (a aplica la o haina captuseala; a acoperi cu husa; a face rost, a obtine); captuseala, s. f. (material cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte; husa, invelitoare).
sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.
