IMPERMEABIL, -A, impermeabili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu lasa sa treaca prin el un fluid. 2. S. n. Manta, haina de ploaie confectionata dintr-un material impermeabil (1); fulgarin. [Pr.: -me-a-] – Din fr. impermeable, lat. impermeabilis.

IMPERMEABIL, -A adj. Care nu permite trecerea unui fluid prin el. // s.n. Manta, haina de ploaie. [Pron. -me-a-. / < fr. impermeable].

BALONZAID s. n. material de matase impermeabil. ◊ haina de ploaie confectionata dintr-un astfel de material; balon². (< germ. Ballonseide)

FAS², fasuri, s. n. 1. Material impermeabil subtire, folosit pentru confectionarea hainelor de ploaie. 2. haina de ploaie confectionata din acest material. – Din fas¹.

BALONZAID s.n. Material de matase (naturala) impermeabil. ♦ haina de ploaie confectionata dintr-un astfel de material. [Pron. -zaid, pl. -de, scris si balonseide. / < germ. Ballonseiden(mantel)].

IMPERMEABIL² ~e n. haina lunga de ploaie, confectionata dintr-un material care nu permite trecerea apei; fulgarin. [Sil. -me-a-] /<fr. impermeable, lat. impermeabilis

MUIAT², -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.

ipingea, ipingele, s.f. (inv.) 1. manta barbateasca facuta din dimie sau postav (cu gluga si impodobita cu gaitane), care se purta in trecut; zeghe, imurluc, suba, burca, sarica, dulama, suman, zabun, bolou, capeneag. 2. gluga (de pus peste haine). 3. stofa pentru mantale de ploaie. 4. patura de pus sub sea.

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

MANTA s.f. 1. haina lunga care se poarta peste celelalte haine pentru a apara de frig, de ploaie etc. ♦ Manta. 2. Imbracaminte de tabla, de material plastic etc. care protejeaza un sistem tehnic. 3. Membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). [< fr. manteau].

MANTA, mantale, s. f. 1. haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.

FULGARIN ~e n. haina confectionata dintr-o tesatura subtire impermeabila (care se imbraca, de obicei, pe ploaie). /Denumire comerciala

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

DOS ~uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

MANTA ~le f. 1) haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a parjoli, a prapadi, a pustii, (reg.) a pustului, (inv.) a sfarsi, a strica. (Dusmanii au ~ tot ce le-a iesit in cale.) 2. a desfiinta, a lichida, a nimici, a prapadi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toti.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (inv. si reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a sterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prapadi, (inv. si reg.) a (se) ticalosi, (fig.) a (se) ruina. (Bautura l-a ~.) 7. v. vatama. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prapadi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfarama, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) manca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, invechire, uzare, (inv.) degradatie. (~ mobilei.) 2. de-gradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseala. (~ hainelor.) 3. dara-panare, degradare, macinare, paraginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deterio-rare, (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.) 5. fortare, spargere, violare. (~ unei incuietori.) 6. distrugere, nimicire, prapadire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, imputire, inacrire. (~ mancarii.) 8. alterare, descompunere, rancezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptanaturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ sto-macului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o incapere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decadere, depravare, p********e, viciere, (inv.) degradatie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere