schir, schiruri, s.n. (inv.) 1. haina de lana aspra, pe care o poarta calugarii pe sub rasa. 2. tumoare maligna.

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase si cu fructe globuloase inconjurate de ghimpi indoiti la varf, care se agata de haine, de lana oilor etc.; p. restr. fructul inconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Si adverbial) A se tine scai (de cineva) sau a se tine (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lasa pe cineva in pace, a urmari (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vanat = planta erbacee cu frunzele dintate si cu flori violacee dispuse in capitule (Eryngiumplanum); scaiul-d******i = planta erbacee cu frunzele spinoase si cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-marunt = turita. – Din scr. ckalj.

FRESCO s. n. tesatura din fire subtiri de lana, din haine de vara. (< it. fresco)

MATLASA vb. tr. a captusi o stofa, o haina cu lana sau cu vata, cosand astfel materialul incat sa formeze figuri in relief. (< fr. matelasser)

CORTEL², corteluri, s. n. (Reg.) haina barbateasca de lana, brodata, cu maneci din postav alb. – Et. nec.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

cortel, corteluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrela. 2. (munt.) haina barbateasca de lana alba, brodata, cu maneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazda, loc de ramas peste noapte, conac.

MATLASA vb. I. tr. A captusi o stofa, o haina etc. cu lana sau cu vata, cosand astfel materialul incat sa formeze figuri geometrice regulate in relief. [< fr. matelasser].

scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.

DIMIE ~i f. inv. 1) Tesatura groasa de casa (de obicei din lana alba) folosita pentru haine; aba; panura. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi

ZABUN, zabune, s. n. 1. haina de iarna, de lana sau de bumbac, vatuita, cu maneci, de obicei lunga pana la genunchi, purtata de tarani. 2. Anteriu lung si larg purtat de preoti si de calugari. 3. (Inv.) haina lunga, fara maneci, facuta din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. [Var. zobon s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).

BALOT, baloturi, s. n. Pachet mare de marfuri sau de diferite obiecte; (in special) pachet de bumbac, de lana etc.; legatura mare de haine, de rufe etc; bal². ♦ Otel-balot = banda de otel intrebuintata la confectionarea cercurilor de butoaie, a sinelor de roti de caruta etc. – Din fr. ballot.

DIMIE s. f. Tesatura groasa de lana (alba), folosita la confectionarea hainelor taranesti; aba, panura. – Din tc. dimi.

SIAC ~uri n. inv. 1) Tesatura aspra din lana, din care se confectioneaza haine barbatesti de iarna. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) haina confectionata dintr-o astfel de tesatura. [Sil.: si-ac; Pl. si: siace] /< turc. sayak

FRESCO s.n. Tesatura din fire subtiri de lana, din care se confectioneaza haine de vara. [< it. fresco].

BALOT², baloturi, s. n. Pachet mare de marfuri sau de diferite obiecte; (in special) pachet de bumbac, de lana etc.; legatura mare de haine, de rufe etc. – Fr. ballot.

GALON² ~oane n. 1) Fasie de stofa sau banda de metal care se prinde pe epoletii sau pe maneca unei uniforme (militare) pentru a indica gradul. 2) Siret dintr-o tesatura (matase, lana etc.) cusut ca podoaba la haine sau la palarii. /<fr. galon

PANURA ~i f. 1) Tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula

VATELINA s.f. Material textil confectionat din lana, cu care se captuseste o haina (de iarna) pentru a o face mai calduroasa. [< germ. Watteline].

VATELINA s. f. material textil din lana, cu care se captuseste o haina (de iarna) pentru a o face mai calduroasa. (< germ. Watteline)

ABA², abale, s. f. Tesatura groasa de lana (alba), din care se fac haine taranesti; dimie; p. ext. haina facuta din aceasta tesatura. – Tc. aba.

ZABUN, zabune, s. n. 1. haina barbateasca purtata de tarani, facuta din lana sau din bumbac, de obicei lunga, cu sau fara maneci, impodobita cu cusaturi. 2. Anteriu lung si larg purtat de preoti si de calugari. 3. (Inv.) haina lunga, fara maneci, confectionata din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. [Var.: zobon s. n.] – Din bg. zabun.

BURNUZ ~uri n. 1) Manta de lana, cu gluga, purtata de arabi. 2) pop. haina scurta de obicei imblanita, purtata, mai ales, de femeile de la tara; scurteica; cataveica. /<turc. burnuz, fr. burnous

ABA², abale, s. f. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. – Din tc. aba.

SORT, sorturi, s. n. 1. Obiect de imbracaminte pe care il poarta dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. in timpul lucrului, pentru a-si proteja imbracamintea. 2. Obiect de imbracaminte (cu maneci) care face parte din uniforma scolarilor si care se poarta peste haine. 3. (In portul popular femeiesc) Tesatura dreptunghiulara din lana sau din bumbac, de obicei impodobita cu broderii, care se poarta peste fusta. – Din germ. Schurz.

COVERCOT, covercoturi, s. n. Stofa fina de lana, cu tesatura deasa, folosita la confectionarea pardesielor, hainelor, taioarelor etc. – Din engl. cover-coat.

SNUR ~uri n. 1) Sfoara de bumbac, de lana sau de metal, folosita ca ornament la haine sau la mobilier; siret; gaitan; ceapraz. 2) reg. Bentita ingusta de material textil, tesuta tubular sau in fasie, folosita pentru a incheia si a strange incaltamintea, unele haine etc.; siret. 3) Conductor electric flexibil, intrebuintat pentru a racorda diferite aparate la reteaua de curent. /<germ. Schnur

pambriu, pambriuri, s.n. (inv.) 1. stofa de lana merinos. 2. testemel, naframa; basma. 3. un fel de haina. 4. un fel de brau incins. 5. (art.) numele unei hore; melodia dupa care se executa aceasta hora.

ABA², (2) abale, s.f. 1. Tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

GALON¹, galoane, s. n. Siret, panglica etc. de lana sau de fire ori banda de metal prinsa pe epoletii sau pe manecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care poarta uniforma. ♦ Siret de lana, de matase sau de fir, cusut ca podoaba pe haine, pe palarii etc. – Din fr. galon.

VATELINA ~e f. 1) Material pufos din lana tricotata, scamosat pe ambele parti, care se pune sub captuseala hainelor pentru a le face mai calduroase. 2) la pl. Varietati ale unui astfel de material. /<germ. Watteline

TUNICA s.f. 1. Camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca facand parte dintr-o uniforma. 3. (Anat.) Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].

HOMESPUN HAUM-SPoN/ s. n. tesatura de lana ecosez, la razboiul de tesut manual, din care se confectioneaza haine pentru femei. (< engl. homespun)

TUNICA s. f. 1. camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca de uniforma. 3. (anat.) membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ◊ membrana care acopera corpul unor animale marine. ◊ invelis membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)

SIAC, siace, s. n. Postav aspru de lana de culoare inchisa, tesut de obicei in casa, din care se fac haine taranesti si rase calugaresti. [Pl. si: siacuri. – Var.: (reg.) seiac s. n.] – Din tc. sayak.

Blana, blani, s. f. I. 1. Parul sau lana care acopera pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 2. haina imblanita; haina confectionata din blana (I 1). II. (Pop.) Scandura groasa. [Pl. si: (I) blanuri] – Din bg. blana.

ZEGHE ~i f. inv. 1) haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

covargic s.m. sg.(reg.) fasie de blana alba de miel (cu lana marunta), care se aplica pe la maneci, pe la gat si pe la clinurile hainei; chivirgic, primb.

piscurat¹, piscurata, adj. (reg.) 1. (despre firele de lana, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniforma, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, tesaturi etc.) care este ros sau gaurit usor, ici si colo; care are goluri. 3. (despre grau) care a ramas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.

HARSIE, harsii, s. f. (Reg.) Blana (neagra) de miel, cu lana creata si marunta, din care se fac caciuli, gulere etc. sau cu care se imblanesc hainele. [Var.: harsie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskartya „piele de pe burta”.

SIRET¹ ~uri n. 1) Snur cu care se incheie incaltamintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fasie ingusta de tesatura sau de impletitura cu care se intaresc cusaturile hainelor sau care serveste ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoara de bumbac, de matase, de lana sau de metal, folosita ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiterii etc.); ceapraz; snur; gaitan; brandenburg. /<turc. serit

CREP¹ n. 1) Tesatura fina de lana sau de matase, usor incretita. 2) Bucata din aceasta stofa, de culoare neagra, care se prinde la haine in semn de doliu. /<fr. crepe

PACLIE s. f. (Reg.) haina ciobaneasca, fara maneci si fara guler, lunga pana la glezne, facuta din piele de oaie cu lana in afara si avand la spate o gluga din piele de miel. – Comp. sb. opaklia.

SUMAN, sumane, s. n. 1. haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. Tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.

BUNDA, bunde, s. f. 1. haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; (reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, avand pe fata cusaturi din fire de lana colorata, pe care il poarta taranii si tarancele; pieptar. – Magh. bunda.

FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum