casac, casace, s.n. (inv.) haina barbateasca.

chiurc, chiurcuri, s.n. (inv.) haina barbateasca sau femeiasca mica; cojoc, chintus, laibar, pieptar de panura (ca vesta).

cobur, coburi, s.m. (reg., inv.) 1. toc de piele pentru pistol, atarnat la saua calului. 2. haina barbateasca purtata odinioara de boieri.

contoman, contomane, s.n. (reg.) haina barbateasca purtata de tarani; suba, manta imblanita.

coporan, coporane, s.n. (reg.) haina barbateasca asemanatoare anteriului, purtata de tarani; zeghe.

cortel, corteluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrela. 2. (munt.) haina barbateasca de lana alba, brodata, cu maneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazda, loc de ramas peste noapte, conac.

hangherca, hangherci, s.f. (reg., inv.) haina barbateasca scurta, de postav, imblanita; vingherca.

pirpiliu s.n. (reg.) haina barbateasca.

sprent s.m. (inv. si reg.) haina barbateasca scurta, pana la brau, croita pe talie.

SACOU s.n. Veston, haina barbateasca. [< germ. Sakko].

DOLMAN s. n. haina groasa si scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri, purtata de ofiteri. ◊ haina barbateasca captusita cu blana. (< fr. dolman, germ. Dolman)

FRAC s. n. haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. (< fr. frac)

JACHETA s. f. haina barbateasca de ceremonie croita pe talie, lunga, pana aproape de genunchi. ◊ haina femeiasca pe talie, care acopera partea de sus a corpului. (< fr. jaquette)

REDINGOTA s. f. 1. haina barbateasca de ceremonie (neagra), cu poalele lungi. 2. mantou de dama rotunjit la talie. (< fr. redingote)

SACOU s. n. veston, haina barbateasca (mai larga). (< germ. Sakko)

TUNICA s. f. 1. camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca de uniforma. 3. (anat.) membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ◊ membrana care acopera corpul unor animale marine. ◊ invelis membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ata, de siret, de stofa etc. la un obiect de imbracaminte, prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

JACHETA, jachete, s. f. Haina (tricotata) femeiasca incheiata in fata, care acopera partea de sus a corpului si care se poarta peste bluza sau peste rochie. ◊ haina barbateasca de ceremonii, croita pe talie, lunga pana aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

REDINGOTA, redingote, s. f. haina barbateasca de ceremonie (de culoare neagra), cu poalele lungi pana la genunchi, incheiata cu doua randuri de nasturi. – Din fr. redingote.

VATIR, vatiruri, s. n. Tesatura de bumbac, de in sau de canepa, foarte apretata, folosita pentru intariri la haine (barbatesti). – Din germ. Wattier[leinen].

ZABUN, zabune, s. n. 1. haina barbateasca purtata de tarani, facuta din lana sau din bumbac, de obicei lunga, cu sau fara maneci, impodobita cu cusaturi. 2. Anteriu lung si larg purtat de preoti si de calugari. 3. (Inv.) Haina lunga, fara maneci, confectionata din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. [Var.: zobon s. n.] – Din bg. zabun.

CONTAS, contase, s. n. 1. Haina luxoasa, lunga, purtata in trecut de boieri. 2. (Reg.) haina barbateasca, de obicei imblanita (scurta pana la brau), pe care o poarta taranii, prin Bucovina si prin Moldova. [Var.: contos, contus s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontos.

TUNICA, tunici, s. f. 1. haina barbateasca (de uniforma), de obicei incheiata pana la gat si care se poarta peste camasa. ♦ Haina asemanatoare cu tunica (1), purtata de femei. 2. Imbracaminte (larga) purtata de unele popoare din antichitate, lunga pana la genunchi sau pana la pamant. 3. Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.

SURTUC, surtuce, s. n. haina barbateasca (din postav) care acopera partea de sus a corpului si care se poarta (la tara) peste camasa sau peste vesta. – Din ngr. surtuko, rus. siurtuk.

FRAC, fracuri, s. n. haina barbateasca de ceremonie din stofa neagra, in fata scurta pana la talie, iar in spate terminata cu doua cozi lungi si inguste. – Din fr. frac.

ROSHAR s. n. Par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

PULPANA, pulpane, s. f. Partea (despicata la spate) de la talie in jos a unei haine barbatesti lungi. – Pulpa + suf. -ana.

CORTEL², corteluri, s. n. (Reg.) haina barbateasca de lana, brodata, cu maneci din postav alb. – Et. nec.

LIBADEA, libadele, s. f. (Inv.) haina barbateasca lunga. [Var.: lebadea s. f.] – Din tc. libade.

MINTEAN, mintene, s. n. haina barbateasca scurta, cu sau fara maneci, din dimie, de obicei impodobita cu gaitane, folosita in portul popular. ♦ Pieptar sau tunica de stofa colorata, purtata in trecut de arnauti sau de alte categorii de ostasi. – Din tc. mintan.

DOLMAN, dolmane, s. n. Haina ofitereasca scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri. ♦ haina barbateasca groasa, captusita cu blana. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

SACOU, sacouri, s. n. haina barbateasca (mai lejera). – Din germ. Sakko.

SMOCHING, smochinguri s. n. haina barbateasca de gala (de culoare neagra), facuta dupa o croiala speciala, foarte deschisa in fata si cu reverele de matase. – Din engl. smoking.

CONTAS ~e n. inv. 1) Haina lunga de iarna, imblanita cu piei scumpe, purtata in trecut de boieri. 2) haina barbateasca scurta, de obicei imblanita, purtata in trecut de tarani. /<bulg. kontos, pol. kontusz

DOLMAN ~e n. 1) Haina militara scurta, imblanita si impodobita cu brandenburguri, purtata de ofiteri. 2) haina barbateasca captusita cu blana. /<fr. dolman, germ. Dolman

FRAC ~uri n. haina barbateasca de stofa neagra (mai rar alba), in fata scurta pana in talie, iar la spate alungita si terminata cu doua pulpane inguste, purtata la solemnitati. /<fr. frac

IPINGEA ~ele f. arh. haina barbateasca, lunga si cu gluga, confectionata din postav si impodobita cu gaitane. [Art. ipingeaua] /<turc. yapincak

RANTIE ~i f. haina barbateasca lunga si larga, purtata, mai ales de clerici, peste imbracaminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.

REDINGOTA ~e f. haina barbateasca de ceremonie, lunga pana la genunchi, ajustata in talie si prevazuta cu doua randuri de nasturi. /<fr. redingote

SACOU ~ri n. haina barbateasca usoara, fara captuseala, purtata peste camasa. /<germ. sakko

SMOCHING ~uri n. haina barbateasca de ceremonie, confectionata din drap negru, foarte deschis in fata si cu reverele de matase. /<fr. smoking

SURTUC ~ce n. inv. haina barbateasca lunga pana mai jos de solduri, cusuta din postav (de obicei fara revere). /<rus. siurtuk, ngr. surtuko, fr. surtout

SIAC ~uri n. inv. 1) Tesatura aspra din lana, din care se confectioneaza haine barbatesti de iarna. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) haina confectionata dintr-o astfel de tesatura. [Sil.: si-ac; Pl. si: siace] /< turc. sayak

TUNICA ~ci f. 1) haina barbateasca de uniforma, incheiata pana la gat, care se poarta peste camasa. 2) biol. Membrana care acopera corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite parti ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, fr. tunique

BUTONIERA s.f. 1. Deschizatura mica, tivita pe margine, la haine sau rufe, in care se incheie un nasture; mica taietura in reverul unei haine barbatesti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insigna etc. 2. (Geol.) Depresiune excavata in zona centrala a unui dom (2), marginita de cueste situate fata in fata si inchisa la un capat in forma de potcoava. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonniere].

VATIR s.n. Panza vatir = panza foarte apretata, folosita pentru intarituri la hainele barbatesti. [< germ. Wattier(leinen)].

FRAC s.n. haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. [< fr. frac].

JACHETA s.f. haina barbateasca de ceremonie croita pe talie, lunga aproape de genunchi. ♦ Haina femeiasca croita pe talie, care acopera partea de sus a corpului. [< fr. jaquette].

REDINGOTA s.f. haina barbateasca de ceremonie, cu poalele lungi. [< fr. redingote, cf. engl. riding – de calarie, coat – haina].

SMOCHING s.n. haina barbateasca de gala, cu o croiala speciala si cu revere de matase. [< fr., engl. smoking].

TUNICA s.f. 1. Camasa alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci, purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca facand parte dintr-o uniforma. 3. (Anat.) Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].

BUTONIERA s. f. 1. deschizatura, tivita pe margine, la haine sau lenjerie, in care se incheie un nasture; mica taietura la reverul unei haine barbatesti. 2. depresiune excavata prin eroziune in zona centrala a unui dom¹ (2), marginita de cueste situate fata in fata. 3. mica incizie in piele care permite accesul in plan subiacent. (< fr. boutoniere)

VATIR s. n. panza foarte tare din in sau din canepa, pentru intarituri la hainele barbatesti. (< germ. Wattier/leinen/)

surtuc (-curi), s. n. – haina barbateasca din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai putin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtuke. – Der. surtucar, s. m. (tirgovet, orasean).

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic semicerc de ata, de siret, de stofa etc. prins la o haina, prin care se petrece nasturele pentru a inchide haina. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Reg.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiaotoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

anteriu (anterie), s. n. – Caftan, in trecut haina fastuoasa barbateasca. La inceput era tipica pentru boieri sau domni; apoi a ajuns comuna printre tarani. Astazi desemneaza numai hainele lungi preotesti. – Mr. antiriu, megl. antiriia. Tc. anteri, din arab. ‘antarῑ (Seineanu, II, 20; Meyer 11; Lokotsch 84); cf. ngr. ἀντερί sau ἀντερίον „haina lunga preoteasca”, alb. anderi, bg., sb. anterija.

RECAL, recale, s. n. (Reg.) haina scurta (barbateasca) de postav; vesta. – Magh. rekli.

haina, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.

COSTUM, costume, s. n. 1. Imbracaminte barbateasca compusa din haina si pantaloni (si din vesta). ♦ Imbracaminte femeiasca compusa din fusta si jacheta; taior. 2. (Cu determinari) Fel de imbracaminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinari) Fel de imbracaminte caracteristica unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port. – Din fr. costume.

PULPANA ~e f. Partea de jos a unei haine lungi, mai ales barbatesti. /pulpa + suf. ~ana

VESTON ~oane n. 1) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasa; haina. 2) haina barabateasca de uniforma, ajustata, incheiata pana la gat si fara buzunare, care se imbraca peste camasa; tunica. /<fr. veston

haina ~e f. 1) Obiect de imbracaminte; strai. ~ de iarna. ◊ ~ nuptiala (sau de nunta) infatisare deosebita pe care o capata masculii unor vertebrate in perioada imperecherii. 2) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasa; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. haljina

SMOCHING s. n. costum barbatesc, de gala, cu o croiala speciala, avand reverele hainei si dunga laterala a pantalonilor din matase. (< engl. smoking)

prohab, prohaburi, s.n. (reg.) 1. slitul, deschizatura din fata a pantalonilor barbatesti; despicatura in dreptul taliei, a rochiei sau a fustei. 2. haina, rufa rupta; zdreanta. 3. incretitura de fusta. 4. fiecare din cele doua clape care astupa pe dinauntru deschizaturile dinainte ale cioarecilor (ca sa nu se vada camasa). 5. motiv ornamental in cojocarie format din mai multe motive de broderie. 6. taietura mare de cutit. 7. prapad.

IPINGEA, ipingele, s. f. Manta barbateasca facuta din dimie sau din postav (cu gluga si impodobita cu gaitane), care se purta in trecut. ♦ Material din care se confectiona haina descrisa mai sus. [Var.: (reg.) epingea s. f.] – Din tc. yapincak.

ipingea, ipingele, s.f. (inv.) 1. manta barbateasca facuta din dimie sau postav (cu gluga si impodobita cu gaitane), care se purta in trecut; zeghe, imurluc, suba, burca, sarica, dulama, suman, zabun, bolou, capeneag. 2. gluga (de pus peste haine). 3. stofa pentru mantale de ploaie. 4. patura de pus sub sea.