Rezultate din textul definițiilor
ARhaIZA, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [Pron.: -ha-i-] – Din arhaic.
EXhaUSTIV, -A, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizeaza un subiect; complet, in intregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.
GROhaITOR, -OARE, grohaitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohaie. 2. S. n. (Pop.) Batoza (de paioase). [Pr.: -ha-i-] – Grohai + suf. -tor.
GROhaITURA, grohaituri, s. f. Grohait. [Pr.: -ha-i-] – Grohai + suf. -tura.
H s. m. invar. A zecea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana fricativa laringala, velara sau palatala (2)). ◊ Ora H = ora secreta, legata de momentul in care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru inceperea unei actiuni. [Pr.: ha].
ha interj. 1. Exclamatie care exprima: surprindere; multumire; satisfactie (rautacioasa). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i asa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvant care imita rasul in hohote. – Onomatopee.
haBEAS CORPUS s. n. (In legislatia unor tari) Drept care garanteaza libertatea individuala si protejeaza impotriva arestarii arbitrare, permitand arestatului sa ceara prin avocatul sau sa compara in fata unui magistrat care urmeaza sa decida asupra legalitatii arestarii. [Pr.: ha-be-as cor-pus] – Expr. lat.
haIDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) Lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.
haIKU, haiku-uri, s. n. (Livr.) Poezie japoneza alcatuita din 17 silabe dispuse in trei grupe. – Din fr. haiku, engl. haikku.
haINI, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se instraina. 2. A deveni hain, rau, necrutator; a se inrai. [Pr.: ha-i-. – Var.: haini vb. IV] – Din hain.
haINIE, hainii, s. f. 1. Rautate, cruzime, cainosenie; dusmanie. 2. (Inv.) Tradare; razvratire. [Pr.: ha-i-] – hain + suf. -ie.
haINIT, -A, hainiti, -te, adj. (Rar) Care a devenit hain. [Pr.: ha-i-] – V. haini.
haINLAC, hainlacuri, s. n. (Inv.) Razvratire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hainlik „perfidie”.
haIOS, -OASA, haiosi, -oase, adj. (Fam.) Plin de haz, amuzant, simpatic, nostim. [Pr.: ha-ios] – hai + suf. -os.
haMSIE, hamsii, s. f. Mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.
haUSTOR, haustori, s. m. Organ vegetal asemanator cu o ventuza, cu ajutorul caruia unele plante parazite isi absorb hrana din plantele pe care paraziteaza. [Pr.: ha-us-] – Dupa fr. haustorie.
ha interj. 1. (De obicei repetat) Cuvant care reda rasul, mai ales rasul fortat. 2. (Repetat) Cuvant care reda plansul. 3. Exclamatie care exprima mirare, neincredere. 4. Cuvant care exprima o afirmatie. [Var.: hi, hi interj.] – Onomatopee.
haUIT, hauituri, s. n. Rasunet prelung, ecou; hau2. [Pr.: ha-u-] – V. haui.
haULI, haulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A rasuna prelung; a haui, a hui. ♦ Tranz. (Rar) A canta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: ha-u-] – Formatie onomatopeica.
haULIRE, hauliri, s. f. Actiunea de a hauli si rezultatul ei; chiuit, haulit. [Pr.: ha-u-] – V. hauli.
haULIT, haulituri, s. n. haulire. [Pr.: ha-u-] – V. hauli.
haULITURA, haulituri, s. f. Chiuitura. [Pr.: ha-u-] – hauli + suf. -tura.
HECTAR, hectare, s. n. Unitate de masura pentru suprafete agrare, egala cu aria unui patrat cu latura de 100 de metri. [Abr.: ha] – Din fr. hectare.
HI2 interj. V. ha.
HI interj. V. ha.
HOASCA, hoaste, s. f. Denumire injurioasa data unei femei batrane si rele; hoanghina. – Din ucr. haska „vipera”.
ZAhaIALA, zahaieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zahai; neliniste, tulburare, zbucium. [Pr.: -ha-ia-] – Zahai + suf. -eala.
ARhaIC, -A, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine sau este caracteristic unor vremuri extrem de indepartate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Foarte vechi, iesit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche era geologica. ♦ (Adjectival) Care apartine arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaique.
ARhaITATE s. f. (Rar) Stare arhaica. [Pr.: -ha-i-] – Arha[ic] + suf. -itate.
ARhaIZARE, arhaizari, s. f. Actiunea de a arhaiza si rezultatul ei. [Pr.: -ha-i-] – V. arhaiza.
ARhaIZANT, -A, arhaizanti, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multa vreme iesite din uz. Stil arhaizant. [Pr.: -ha-i-] – Din fr. archaisant.
DESETINA, desetine, s. f. 1. (In sec. XV-XVIII, in Moldova) Impozit de zece la suta din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuiala, dijma. 2. Masura agrara ruseasca, folosita odinioara si la noi, egala cu 1,09 ha. [Acc. si: desetina. – Var.: (2) deseatina s. f.] – Din bg., scr. desetina.
LER interj. Cuvant care apare ca refren in colinde, carora le da un anumit colorit eufonic. [Var.: leroi, leroloi, lerui, lerului interj.] – Probabil lat. [ha]llelu[iah, Domine].
MUhaIA, muhaiele, s. f. (Turcism inv.; astazi fam.) Prost, f****r; hahalera. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. muhayye „pregatit”, „gata”.
MICRORAION, microraioane, s. n. Element teritorial urbanistic, constituit dintr-o suprafata de 20-50 de ha si din 5000-15000 de locuitori cuprinzand locuinte, magazine, scoli etc. [Pr.: -ra-ion] – Micro1 + raion.
MOhaIR, mohairuri, s. n. Par de capra angora, folosit in industria textila pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofa tesuta din lana amestecata cu par de capra angora (sau cu fire de matase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.
EXhaUSTIVITATE s. f. (Livr.) Insusirea de a fi exhaustiv; metoda exhaustiva. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate.
EXhaUSTOR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea fortata a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o incapere, dintr-o nisa, dintr-o exploatare miniera subterana etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. [Acc. si: exhaustor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur.
TROhaIC, -A, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificatie a carui structura are la baza troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaique.
STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.
CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant te-a adus aici?) 3. pron. orice, orisice, (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat, cum. (~-as mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit!)
CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)
ha interj. v. ce, cum, poftim.
POFTIM interj. 1. ia!, na!, tine! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce?, cum?, (pop. si fam.) ha? (~? N-am auzit!)
PRODUCTIVITATE s. 1. randament. (Sporirea ~atii la ha.) 2. eficacitate, eficienta. (~ muncii.) 3. v. fertilitate. 4. eficacitate, randament.
arhaic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arhaici; f. sg. arhaica, pl. arhaice
arhaic s. n. (sil. -ha-ic)
arhaitate s. f. (sil. -ha-i- ), g. -d. art. arhaitatii
arhaiza vb. (sil. -ha-i-), ind. prez. 1 sg. arhaizez, 3 sg. si pl. arhaizeaza
arhaizant adj. m. (sil. -ha-i-), pl. arhaizanti; f. sg. arhaizanta, pl. arhaizante
arhaizare s. f. (sil. -ha-i- ), g. -d. art. arhaizarii
aui (sil. a-u-) / haui (sil. ha-u-) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. auiesc / hauiesc, imperf. 3 sg. auia / hauia; conj. prez. 3 sg. si pl. auiasca / hauiasca
auiala (sil. a-u-)/hauiala (sil. ha-u-) s. f., g.-d. art. auielii/hauielii; pl. auieli/hauieli
exhaustiune s. f. (sil. -ha-us-ti-u-), g.-d. art. exhaustiunii
exhaustiv adj. m. (sil. -ha-us-), pl. exhaustivi; f. sg. exhaustiva, pl. exhaustive
exhaustivitate s. f. (sil. -ha-us-), g.-d. art. exhaustivitatii
exhaustor s. n. (sil. -ha-us-), pl. exhaustoare
H, h s. m. invar. [cit. ha; in abrevieri si has]
ha/ha-ha interj.
haide-hai/haida-hai/haide-ha (incet-incet) interj.
haini vb. (sil. ha-i-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hainesc, imperf. 3 sg. hainea; conj. prez. 3 sg. si pl. haineasca
hainie s. f. (sil. ha-i-), art. hainia, g.-d. art. hainiei; pl. hainii, art. hainiile
hainlac s. n. (sil. ha-in-), pl. hainlacuri
haitian adj. m., s. m. (sil. ha-i-ti-an), pl. haitieni (sil. -ti-eni); f. sg. haitiana, pl. haitiene
ha/ha-ha interj.
haire s. f. (sil. ha-i-), g.-d. art. hairii; pl. hairi
hauli vb. (sil. ha-u-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. haulesc; imperf. 3 sg. haulea; conj. prez. 3 sg. si pl. hauleasca
haulire s. f. (sil. ha-u-), g.-d. art. haulirii; pl. hauliri
haulit s. n. (sil. ha-u-), pl. haulituri
haulitura s. f. (sil. ha-u-), g.-d. art. hauliturii; pl. haulituri
hectar s. n., pl. hectare; simb. ha
iha-ha interj.
jaleo s n. [ja- pron. sp. ha-]
phi-ha interj.
trohaic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. trohaici; f. sg. trohaica, pl. trohaice
ARhaIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de trecutul (foarte) indepartat; care este dintr-o epoca (foarte) indepartata. 2) (despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Care era folosit intr-o epoca indepartata; iesit din uzul curent; invechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaique
A SE BUhaI ma ~iesc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la fata (de boala, de somn, de bautura etc.); a deveni buged. [Sil. -ha-i] /Din buhai
CAPUCHEhaIE f. ist. Diplomat roman la Poarta Otomana. [Sil. -ha-ie] /<turc. kapikahayasi
EXhaUSTIV ~a (~i, ~e) livr. Care trateaza un subiect epuizandu-l; in intregime; complet. [Sil. ex-ha-us-tiv] /<fr. exhaustif
ha interj. 1) (se foloseste pentru a exprima surprindere, mirare, satisfactie, indignare, ironie etc.). 2) fam. (se foloseste cand interlocutorul n-a auzit bine s-au n-a inteles cele spuse) Poftim?; ce-ai spus? 3) (se foloseste repetat pentru a reda rasul in hohote). /Onomat.
haGIOGRAF ~i m. Autor de hagiografii. [Sil. ha-gi-o-graf] /<fr. hagiographe
haIN ~a (~i, ~e) 1) Care manifesta lipsa de mila; rau la inima; fara mila; cainos; crud; hapsan. 2) inv. Care si-a calcat legamantul dat. [Sil. ha-in] /<turc. hain
haPLEA m. 1) Om lipsit de inteligenta; om prostanac. 2) Om lacom la mancare. [Sil. ha-plea] /<bulg. hapljo
haRACHIRI n. Mod de sinucidere prin spintecarea pantecelui cu pumnalul, practicat mai ales de samuraii japonezi. [Sil. ha-ra-chi-ri] /<fr. hara-kiri
haVAIANA ~e f. Instrument muzical asemanator chitarei, care emite sunete line, melodioase si taraganate. [Sil. ha-va-ia-na] /<fr. hawaienne
ha interj. 1) (se foloseste, repetat, pentru a reda rasul, mai ales fortat, sau plansul). 2) (se foloseste pentru a exprima mirare sau neincredere). /Onomat.
A haUI pers. 3 hauie intranz. reg. A rasuna prelung si monoton; a vui. Toata padurea hauie. [Sil. ha-u-i] /Onomat.
A haULI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A emite un sunet puternic, ascutit si prelung (in semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui. 2) v. A haUI. 2. tranz. rar. A canta prelung si cu inflexiuni. ~ o doina. [Sil. ha-u-] /Onomat.
A SE haI ma ~iesc intranz. pop. 1) A se apleca intr-o parte; a deveni stramb. Zidul s-a ~it. 2) (despre povarnisuri, maluri etc.) A se desprinde de masiv, alunecand; a se narui; a se surpa. /cf. ung. hajolni
HOASCA ~te f. pop. peior. Femeie batrana si rea; hoanghina; harca; hoanca. [Sil. hoas-] /<ucr. haska
LER interj. (se foloseste, ca refren, in colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [ha]llelu[iah] Doamne
MOhaIR ~uri n. 1) Par de capra angora. 2) Stofa tesuta din lana amestecata cu par de capra angora. [Sil. -ha-ir] /<fr. mohair
TROhaIC ~ca (~ci, ~ce) (despre versuri) Care consta din troheu; compus din troheu. ◊ Metru ~ sistem de versificatie care are la baza troheul. [Sil. -ha-ic] /<fr. trochaique
ARhaITATE s.f. (Rar) Insusirea de a fi arhaic. [Pron. -ha-i-. / < it. arcaita].
haOS s.n. 1. Stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neoranduiala, neorganizare, dezordine. [Pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos].
EXhaUSTIUNE s.f. (Liv.) Epuizare completa, sleire. [Pron. -ha-us-ti-u-. / cf. lat. exhaustio, fr. exhaustion].
HOTELIER, -A s.m. si f. Proprietar al unui hotel. // adj. In legatura cu hotelurile. [Pron. -li-er, var. otelier s.m.f., adj. / < fr. ha?telier].
haITIAN, -A, haitieni, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a statului haiti sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine statului haiti sau populatiei sale, privitor la statul haiti sau la populatia sa. (haiti (n.pr.) + suf. -(i)an; cf. fr. haitien)
JALEO s.n. Dans popular din Spania; melodia acestui dans. [Pron. ha-le-o. / < sp. jaleo].
ARhaIC, -A adj. Stravechi, foarte vechi, dintr-o epoca foarte indepartata. ◊ Perioada arhaica (si s.n.) = prima perioada (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit in limba contemporana; invechit; iesit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaique, cf. gr. archaios – vechi].
ARhaIZANT, -A adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit arhaic. [Pron. -ha-i-. / cf. fr. archaisant].
EXhaUSTIV, -A adj. (Liv.) Care cauta sa trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus].
haOTIC, -A adj. 1. De haos, ca un haos. 2. Confuz, dezordonat. [Pron. ha-o-. / cf. fr. chaotique].
phi-ha! interj. (reg.) exclamatie care exprima admiratie, mirare, surpriza, sau, dimpotriva, repulsie.
MOhaIR s.n. Par de capra angora, din care se fac stofe, covoare etc. ♦ (P. ext.) Stofa tesuta din lana amestecata cu par de capra angora. [Pron. -ha-ir. / < engl., fr., it. mohair < cuv. arab].
TROhaIC, -A adj. (Despre versuri) Format din trohei. ♦ Metru trohaic = sistem de versificatie avand la baza troheul ca unitate ritmica a versului. [Pron. -ha-ic. / < fr. trochaique].
haIKAI s. n. mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul si al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic, de o deosebita delicatete a expresiei; haiku. (< fr. haikai)
haIKU n. s. haiku. (< fr. haiku < cuv. jap.)
JALEO [ha-] s. n. dans popular din Spania; melodia corespunzatoare. (< sp. jaleo)
NAVAJA ha/ s. f. cutit spaniol cu lama lunga si usor curbata. (< sp. navaja)
ha interj. – 1. Exprima surpriza. – 2. Imita risul. – 3. Subliniaza o interogatie. Creatie spontana. Se foloseste si in var. aha (sensul 1), hi (sensul 2), ho (sensurile 1 si 2), oho (sensul 1), hai (sensul 3); cf. hei, hohot. Sensul 2 impune adesea repetitia.
hagiu (hagii), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Seineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. hagi, bg. hadziia, sb. hagi(ja); cuvintul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfint”. – Der. hagealic, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiica, s. f. (femeie care face pelerinaj).
haide interj. – Vino, mai repede! (serveste pentru a indemna sau incita). – Var. hai, ai(de), (h)aidem, (h)aideti, haida(-ha). Mr. hai, megl. hai. Tc. hayde (Miklosich, Fremdw., 91; Roesler 606; Meyer 144; Ronzevalle 172; Berneker 381), cf. ngr. ἄiντε, alb. hai(de), bg., sb. hajde, rus. ajda. Interpretat ca un imperativ, a primit un inceput de conjugare in var. haidem, haideti; aceste forme, proprii conjugarii rom., sint reproduse in var. bg. hajdete, sb. hajdemo, hajdete. Var. hai s-a confundat cu var. lui ha; de la haide provine si hait(i), interj. (exprima surpriza).
halamuste s. f. – harmalaie, scandal. – Var. halamujd(i)e, (ha)lamustie, (ha)lamusta, (ha)lamoste, etc. Sl. chlomozdi „scrisnet” (Scriban). In Basar. Scriban confunda aceste cuvinte cu alimojdii.
hali (halesc, halit), vb. – A minca, a infuleca, a se ghiftui. Tig. ha-, part. halo „a minca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleala, s. f. (mincare); halap, s. m. (mincau); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mincare); halos, adj. (mincau); nehalit, adj. (flamind). Cf. tig. sp. jalar „a minca”, jallipen „mincare” (Besses 92; Claveria 126). Sint cuvinte familiare sau de arg.
halima (halimale), s. f. – 1. Titlu al colectiei de povesti orientale, mai cunoscuta ca O mie si una de nopti. – 2. Basm, poveste, snoava. – 3. Incurcatura, incilceala, confuzie. Arab. alima „balerina” (› fr. almee, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Seineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, data fiind complicatia povestii. Se pare ca Graur 161 se insala interpretindu-l ca „harmalaie”, pe care il explica prin tig. halema, de la ha- „a minca”.
ienibahar s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Seineanu, II, 224), cf. ienuper, si bg. bahar „condiment”.
homeless (angl.) [pron. haumles] s. m., art. homelessul; pl. homeless
house (angl.) [pron. haus] s. n., art. house-ul
AGGTELEK-JOSVAFO, pestera in N Ungariei, la NV de Miskolc; lungime: 22 km. Stalactite si stalagmite, lacuri si riuri subterane („Styx”). Se continua in Ceho-Slovacia1 cu pestera Baradla-Domica. Rezervatie naturala (778 ha, 1951). Turism.
AGIGEA, com. in jud. Constanta, pe tarmul Marii Negre, la gura canalului Dunare-Marea Neagra (km 64,2). Ecluza. Port maritim. Statiune balneoclimaterica. Sanatoriu de tuberculoza osteoarticulara. Rezervatie de dune marine (25 ha). Statiune de cercetari marine (infiintata in 1926 de Ion Borcea).
AGIGHIOL 1. Liman fluvio-maritim intre bratul Sf. Gheorghe si L. Razim; 280 ha. 2. Sat in com. Valea Nucarilor, jud. Tulcea. Aici a fost descoperit un mormint tumular de la sfirsitul sec. 5 i. Hr. – prima jumatate a sec. 4 i. Hr. Atribuit unei capetenii gete, contine un inventar foarte bogat in obiecte de argint, vase grecesti si obiecte de podoabe feminine.
ALHUCEMAS (PENON DE ALHUCEMAS [aluθemas]), mic arh. in SV Mediteranei, aproape de coasta nordica a Marocului, alcatuit din trei ins.; 1,2 ha. Posesiune spaniola.
ALIMAN, com. in jud. Constanta; 3.367 loc. (1991). Rezervatie paleontologica (punct fosilifer), de 14,62 ha.
AMARA 1. Liman fluviatil cu apa sarata in Lunca Buzaului; c. 60 ha. Se mai numeste si Balta Amara. 2. Liman fluviatil cu apa sarata pe cursul inferior al Ialomitei, linga S******a; 156 ha. Ad. max.: 3 m. Calitatile terapeutice ale lacului (apa minerala sulfata, cloruro-sodica si magneziana si namol sapropelic) au determinat dezvoltarea statiunii balneoclimaterice cu acelasi nume. 3. Com. in jud. Ialomita, pe malul lacului cu acelasi nume: 7.314 loc. (1991). Intreprindere de panificatie. Statiune balneoclimaterica, cu functionare permanenta din anul 1900, renumita pentru valoarea curativa a namolului si a apelor traumatice, ginecologice si a unor boli asociate. Sanatoriu balnear.
ANA, lac glaciar in M-tii Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m.
ANDREIASU DE JOS, com. in jud. Vrancea; 2.383 loc. (1991). Rezervatie geologica (focuri nestinse; 12 ha), monument al naturii constind in emanatii de gaze ce ard in permanenta.
BALTA BRAILEI, lunca joasa (6-10 m alt.) hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre Dunarea Veche la E si Bratul Cremenea (respectiv Pasca) la V, initial o alternanta de mlastini, girle, lacuri si grinduri ferite de inundatii, pe alocuri cu stufaris ori cu paduri de plop si salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). Dupa indiguirea si scoaterea de sub inundatii, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km latime si c. 96.000 ha se cultiva in cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brailei” (nefiind o insula in intelesul geografic).
BASARABI 1. Oras in jud. Constanta, situat in Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanta; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunare-Marea Neagra. Expl. de calcare si creta. Constr. si reparatii navale; intrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de crestere a taurinelor. Statiune de cercetari viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervatie naturala complexa „Fintinita Murfatlar” (20 ha). Declarat oras in 1989. Pina in 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre crestine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din sase bisericute, galerii, incaperi pentru locuit, cavouri si morminte. Peretii acestora sint acoperiti cu figuri incizate, inscriptii runice, slavone (922) si in limba greaca (992).
BAILE 1 MAI, statiune balneoclimaterica in NV Romaniei, la 8 km SE de Oradea (jud. Bihor). Izv. minerale termale (20-49ºC), bicarbonatate, sulfatate, calcice, slab radioactive, indicate in tratamentul afectiunilor endocrine, reumatismale, post-traumatice, neurologice periferice si centrale, endocrine, metabolice si de nutritie. Sanatoriu de recuperare a copiilor cu deficiente locomotorii. Aici se afla Lacul Petea (rezervatie naturala, 4 ha), cu temp. constanta de 30ºC.
BALATAU, lac de baraj natural in apropiere de Darmanesti (jud. Bacau), pe piriul Izvoru Negru, afl. al Uzului. Lacul s-a format prin surparea si alunecarea (in 1983) versantului drept al vaii. Supr.: 7 ha; ad. max.: 3,7 m.
BIALOWIEZA [biauovieza], parc national in NE Poloniei, in cursul superior Narew. Supr.: 5.069 ha. Creat in 1921 (reorganizat in 1947). Padure de tip est-european (conifere si foioase) ce constituie principalul habitat al bizonului european (Bison bonassus).
BILBOR 1. Depr. intramontana, de baraj vulcanic, in Carpatii Orientali, intre M-tii Calimani (la NV), Giurgeului (la V si SV) si Bistritei (la E), la 950 m alt., drenata de cursul superior al Bistricioarei. Relief colinar si de terase. Expl. de turba. Izv. minerale bicarbonatate-calcice. 2. Com. in jud. harghita, pe Bistricioara; 2.951 loc. (1991). Expl. de turba. Statiune balneara cu ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu continut bogat in fluor. Rezervatie naturala floristica (mlastina Piriul Dobreanului, 3,5 ha). Biserica de lemn (sec. 18).
BILEA, lac glaciar in M-tii Fagaras, la 2.034 m alt.; 0,46 km2. Ad. max.: 11 m. Din el izv. riul cu acelasi nume (22,5 km). Punct turistic. Cabana. Pe aici trecea soseaua transfagarasana (inaugurata in 1974). Linie de teleferic (804 m diferenta de nivel) intre Bilea-lac si Bilea-cascada (inaugurata in 1975). In jurul lacului B., exista rezervatia naturala complexa omonima (120,40 ha), cu vegetatie variata, constituita din tufarisuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) si merisor (Vaccinium vitis-idaea) si numeroase alte plante, printre care rogozuri (Carex pyrenaica, C. dacica), garofita de munte (Dianthus compactus), floarea de colti (Leontopodium alpinum).
BUCURA, cel mai intins lac alpin din Romania, situat intr-un circ glaciar complex din masivul Retezat (sub vf. Bucura), la 2.041 m alt.; 10,8 ha; ad. max.: 15,7 m. Turism. Este cuprins in Parcul National Retezat.
BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-tilor Fagaras, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. piriul Buda, unul dintre izv. Argesului.
BADE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui barbat mai in varsta de la tara. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanta de ironie sau de amenintare cu care cineva se adreseaza unui barbat, indiferent de varsta. ha, ha! mai badeo, mi-ai cazut la mana acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la tara se adreseaza barbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]
CAPRA, lac glaciar pe versantul de S al masivului Fagaras, la 2.230 m alt.; 1,8 ha; ad. max.: 8 m. De aici izv. piriul Capra, unul dintre izvoarele Argesului.
CARAORMAN, grind de origine fluvio-marina, in Delta Dunarii, intre bratele Sulina si Sf. Gheorghe, format din dune de nisip intrepatrunse de girle. Supr.: 7.000 ha; alt. max.: 6,7 m. Aici se afla o padure seculara, de stejari, declarata rezervatie naturala.
CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.
CALIMANI, Muntii ~, masiv vulcanic in NV Carpatilor Orientali, intre cursul superior al Muresului la S si depr. Dornelor la N. Alt. max.: 2.100 m (vf. Pietrosu). Trasaturi tipic alpine in zona inalta, cu urme glaciare si pasuni alpine. Zacaminte de sulf. Izv. carbogazoase. Forme de vulcanocarst (pesterile „Palatul de ciocolata” si „Luanei”) si stincile „12 Apostoli”. Rezervatie naturala complexa (200 ha), declarata in 1990 parc national, cu numeroase specii rare si monumente ale naturii, ca: zimbrul (Pinus cembra), tisa (Taxus baccata), smirdanul (Rhododendron kotschyi), floarea de colti (Leontopodium alpinum) etc. Printre pasari se intilnesc cinghita alpina (Montifringilla nivalis), cocosul de mesteacan (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), iar mamiferele sint reprezentate de ris (Lynx lynx), jder (Martes martes) etc.
CALTUN, lac glaciar pe versantul sudic al M-tilor Fagaras, la 2.175 m alt.; 0,8 ha; ad. max.: 11,8 m.
CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.
CEFA, com. in jud. Bihor; 6.166 loc. (1991). Iazuri si helesteie (unul de 668 ha). Pepiniera piscicola. Statie de c. f.
CERNICA 1. Lac artificial pe valea Colentinei, la 7 km E de Bucuresti; 341 ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca loc de agrement pentru locuitorii Capitalei. 2. Com. in Sectorul Agricol Ilfov, pe Colentina; 8.579 loc. (1991). Complex turistic. Iazuri si helesteie. Asezare si necropola din Neoliticul timpuriu (milen. 4 i. Hr.); manastire zidita in 1608 de vornicul Cernica Stirbei, in timpul domniei lui Radu Serban, ulterior reconstruita si restaurata (1781). Deasupra primei biserici a manastirii se afla Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, construita in 1815. Biserica principala a manastirii este Biserica Sf. Gheorghe (construita intre anii 1831-1842), in jurul careia se afla chiliile. Colectie de arta.
CETATILE PONORULUI, complex carstic situat in M-tii Bihor, alcatuit din trei avene adinci (care se inscriu intr-o depresiune impadurita, cu diametrul de 1 km si adincimea de 300 m), o pestera centrala, un izbuc si un riu ce curge printr-un tunel subteran, lung de 2 km, care leaga 14 lacuri. Prapastiile mari, asemenea unor caldari uriase, cu pereti inalti, sint legate intre ele prin porti subterane sau tunele uriase. Rezervatie naturala complexa (491 ha) in cadrul Parcului National al M-tilor Apuseni. Obiectiv turistic.
CHENAB, riu in India si Pakistan, afl. dr. al riului Sutlej; c. 1.100 km. Izv. din masivul muntos Himalaya. Regim musonic. Navigatie. Mari sisteme de irigatie (200 mii ha). Trece prin Multan.
LER1 interj. Cuvant care serveste ca refren in colinde. [Var.: leroi, leroloi, lerui, lerului interj.] – Lat. [ha]llelu[iah Domine].
ha (METR.), simbol pentru hectar.
CISMIGIU, parc in centrul Bucurestiului. Amenajat ca gradina publica (1847-1860) dupa planurile peisagistului german O. Mayer de catre arh. Fr. Rebuhn, dupa asanarea (1854) lacului natural. Supr.: 17 ha. Rotonda scriitorilor romani. Monumentul eroilor francezi realizat de Ion Jalea (1920) din marmura de Carrara.
ZABAUC, -A, zabauci, -ce, adj. Zapacit, aiurit, nauc. [Var.: zapauc, -a adj.] – Din za[pacit] + [ha]bauc.
IUDA [iudə] (supranumit ha-Nasi „Printul”) (sfarsitul sec. 2-inceputul sec. 3), erudit evreu. Sef al sinedriului din Galileea, in timpul stapanirii romane. S-a folosit de relatiile sale cu imparatul Marc Aureliu pentru a imbunatati soarta evreilor. Principalul autor al culegerii de legi „Misna”.
IUDA [iudə], ha-Levi (pe numele adevarat Yehuda ben Shemuel ha-Levi) (1075/1085-c. 1140), poet si filozof evreu din Spania. Clasic al literaturii ebraice. Autor de poeme religioase, imnuri, ode („Sionide” – cantate si astazi in sinagoga). Lucrarea filozofica „Khazar”.
STATUIA LIBERTATII, monument situat la intrarea in G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezentand o femeie care tine in mana o torta, simbol al S.U.A. si orasului New York, realizata in 1886 de sculptorul francez Frederic-Auguste Bartholdi (1834-1904) si daruita de Franta guvernului american. Inaltime 40 m. Declarata monument national (23,5 ha) si inclusa (in 1984) in Patrimoniul cultural universal.
CODLEA, oras in jud. Brasov, la poalele Magurii Codlei; 23.728 loc. (1991). Expl. de calcare si carbune; constr. mecanice (tractoare pentru viticultura, scule aschietoare), ind. chimica (coloranti si vopsele), textila (conf. si tesaturi) si de prelucr. lemnului (mobila, furnire, placaje); fabrica de nutreturi combinate; intreprindere avicola. Sere de flori (55 ha). Biserica evanghelica (sec. 13-15), cu dubla incinta fortificata. Mentionat documentar in 1265, referitor la „Cetatea Neagra” construita in apropiere de Cavalerii Teutoni. Declarat oras in 1950.
aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (ori si alt-fel) gros de lina din care se fac haine taranesti. V. saiac.
babac m. (d. babaca) Fam. iron. Tata: L-a prins babacu. hai, babacule!
baiera f., pl. e si baieri (d. lat. bajula, purtatoare, fem. de la bijulus, purtator, hamal. Intii s’a zis baiura, apoi baiera. D. rom. vine rut. baior, gaitan de lina. Cp. cu caier si germ. hosen-trager, cozondraci). Gaitan care stringe o haina la solduri sau la git ori un sac ori o punga la gura. Lucru purtat atirnat la git (un amulet, o cruce, niste canfora s.a.). Fig. Baierele inimii, adincu inimii (mai mult iron.): a striga din baierele inimii. A stringe baierele pungii, a nu mai cheltui, a face economie.
acat, acat si (ob.) agat, a -ata v. tr. (lat. ad-captiare d. captio, -onis, prindere, capere, captum, o [!] prinde; it. cacciare, a vina [d. lat. captiare], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cata, catar, descat). Atirn, spinzur: acat haina' n cui. V. refl. Ma atirn: ma agat cu minile [!] de un copac. Fig. Ma agat de cineva, ma tin de el p. un interes; ma aleg (ma leg de el, ii caut cearta). – Si atag (Munt. vest) V. acolisesc.
achena f., pl. e (fr. akene si achaine, d. vgr. a, nu, ne-, si haino, deschid). Bot. Fruct uscat cu pericarpu nelipit de seminte, ca la alun, stejar, cinepa, papadie. V. cariopsa, samara.
1) banda f., pl. bande, bende si benzi (fr. bande, vfr. bende, d. vgerm. binda, ngerm. band, legatura, c****a, bund, alianta. V. banta, bunt, panglica). Dunga lata ca ornament pe haine (cum e la mineca): banda de catifea. Legatura, fasie de hirtie cu care se se inconjoara o carte ori un ziar care sa fie trimes pin posta: a trimete supt banda. – Si banta, pl. bente si benti.
banta f., pl. bente si benti (rut. pol. bant, sas. bant, germ. band. V. banda si panta). Banda, fasie la mineca, la marginea hainei. Vechi. Lanturi, catusi.
baraga si baranga f. pl. e si baragi, barangi (cp. cu harang si cu ung. beregni, a mugi, sau cu barang, nomad, haimana). Munt. Mold. Rar. Tauru care poarta talanga (V. si balanga) si conduce cireada. Lupu care conduce haita si da semnalu urletelor.
aerisesc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aerisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaie. Expun la aer, zvintez: a aerisi hainele. – Si aerez.
ageamiu, -ie (ea dift.) adj. (turc. agami si agemi, d. ar. agemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamis). Fam. Novice, incepator, fara experienta. – Si ha-; in Mold. agemiu.
2) jidov, -a s. si adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. zidav, [ca girbov ild. girbav], derivat d. zid, gigant. Cp. si cu sirb. gin, gigant). Vest. Gigant, urias. – Forma jidav, ca adj., se afla in romantu haiducul, de Bucura Dumbrava, tradus de T.N. Bucuresti, Sfetea, 1908, pag. 110 si 240.
agrafa f., pl. e (fr. agrafe). Cirligel de incheiat ori de prins haina (copca, sponca, spilca, fibula).
aian m., pl. aieni (turc. [d. ar.] aian). Vechi. Primar turcesc. Notabil. – Si aghian si haian.
aida, aide, aidem, aideti, V. haida s. a.
aidamac, V. haidamac.
ait si hait! interj. de surprindere: Ait! am patit-o! Ait! l-am prins!
ajustez v. tr. (fr. ajuster, d. just, just, drept). Potrivesc, acomodez (o haina s. a.)
alagea f., pl. ele (turc. alaga, dim. d. ala, pestrit; ngr. alantzias, bg. sirb. alaga. V. samalagea). Un fel de stofa de matasa [!] (care se imita facindu-se si din lina si din bumbac) din care-si faceau haine boierii odinioara. Fig. Fam. Pacaleala, inselaciune: ai mincat alageaua! – Si halagea: a intinde halageaua muntii, a porni veselia nuntii (Delv.).
bate-poduri m. (d. pod, drum). Munt. Rar. haimana, vagabond.
bau-bau interj. care arata latratu scurt al unui cine mai mic. V. hau-hau.
alvita si (mai rar) ha- f., pl. e (dim. d. halva). Un fel de halva mai compacta, alba, facuta din scrobeala ori faina, miere sau zahar si une-ori si cu nuci. Munt. A bate alvita, a musca dintr' o bucata de alvita atirnata c' o sfoara de tavan, cum obisnuieste vulgu la lasata secului de Paste.
amazona si (ob.) -oana f., pl. e (vgr. amazon, -onos, d. a-, fara, si mazos, tita, ca, dupa traditiune, amazoanele isi nimiceau tita dreapta ca sa poata trage mai bine cu arcu; lat. amazon, amazonis). In mitologia greceasca, femeie razboinica din Scitia. Fig. Femeie razboinica. Femeie calareata. haina femeiasca de calarie. V. vivandiera.
baiat m., pl. ieti (part. d. baiez, adica „scaldat, dezmierdat”). Copil intarcat (Vechi). Copil masculin (in opoz. cu fata). Om tinar: hai, mai baieti! Fecior, fiu: acesta e baiatu cutaruia. Servitor, chelner: o cafea, baiete! Baiat de pravalie, vinzator salariat in pravalia altuia. In est baiet (din pl. ieti).
2) anin, a -a v. tr. (ruda cu it. ninnare, log. anninnare, a legana. Cp. cu mrom. alinari, a sui, lat. allevinare, a ridica). Atirn, spinzur: a anina haina' n cui. Aduc vinatu la strimtoare. V. refl. Ma atirn. Fig. Ma leg (ma aleg) de cineva: ce te anini de mine?
anteriu n., pl. ie (turc. anteri, pop. antari, dupa numele poetului arabic Antar [sec. 6], care purta asemenea haina). O haina lunga si suptire [!] pe care o purtau boierii pe supt giubea, iar astazi numai preutii [!]. Munt. la ses (antiriu). Zabun femeiesc lung pina mai jos de genunchi. Vesta barbateasca cu minici. – In est antereu, pl. eie, care azi inseamna „haina scurta de siac suptire ornata cu saraduri”.
aplic, a -a v. tr. (lat. applico, -are; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica unei haine o captuseala, unui zid tencuiala, un afipt [!] pe zid. Pun: a aplica cuiva a cataplazma. Dau: a aplica cuiva un remediu, (fig.) o palma. Intrebuintez: a aplica o procedura. Indrept: a-ti aplica spiritu la studiu naturii. Pun o stiinta in serviciu alteia: a aplica geometriii algebra. V. refl. Ma dedau: a te aplica la o stiinta, unei stiinte.
LE MOI EST haISSABLE (fr.) eul este vrednic de ura – Pascal, „Pensees”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformarii eului in centru al Universului, in dusman si despot virtual al celorlalti oameni. A fost aleasa drept deviza de parnasieni.
arababura si (ob.) harababura adv. (ngr. allababulla, d. ven. alababala, arababura. Cp. si cu turc. alaǧa bulaǧa, amestecatura de colori [!]). Fam. Alandala, fara ordine, talmes-balmes. S. f., pl. i. Mare amestecatura: ce arababura! – In Cov. si bar-. In Ial. brambura, adandala, vraiste. In Trans. (hateg) bambura: a bate bambura, a umbla haimana. V. halamujdie.
bendita ori bentita f., pl. e. Banda (fasie) ingusta (la haine).
asasin, -a s. (fr. assassin, d. it. asassino, care vine d. ar. hasasi, pl. d. hasis, consumator de hasis; sp. asesino. Pe la 1090 s' a pornit din Persia o secta musulmana de fanatici numiti si ismailiti, care se imbatau cu hasis si, in timpu cruciatelor [!], ucideau oameni pe strada). Ucigas misel. Adj. Un cutit asasin.
2) as si asa (cp. cu turc. hasa, „fereasca Dumnezeu”, si cu rus. asi, „cum se poate?!”, interj. negativa si dubitativa insotita de intrebare: L-ai gasit? As! De unde?! Se poate? – L-am gasit! – As? Ei, as? Cum se poate?
1) cabana f., pl. e (sirb. kaban si gaban, d. it. gabbano, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaie, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haina, iar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabanita, chebe, chepeneag, capot). Vechi. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonas femeiesc care se poarta si azi la tara.
haAKON [ha:ko:n] (haKON, haKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel Bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez Valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in Marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.
haANPAA [ha:npε:], Pentti (1905-1955), scriitor finlandez. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai prozei moderne din tara sa. Romane de atitudine antimilitarista („Razboiul in desertul alb”) sau de evocare a luptei taranilor pentru existenta („Faina”).
haARLEM [ha:rlem], oras in V Olandei, la 7 km E de tarmul Marii Nordului, la 19 km V de Amsterdam; 150,2 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Renumit centru floricol (lalele) inca din prima jumatate a sec. 17. Metalurgie, constr. navale; echipament electronic; masini de transport. Ind. chimica (cauciuc sintetic), textila si alim. Parfumuri. Grote Kerk (fosta biserica St. Bavo, sec. 14-15), primarie (sec. 13, cu adaugiri din sec. 17). Important centru al picturii flamande. Muzeul „Frans hals”. Mentionat documentar in sec. 10, a devenit resedinta contilor de Holland (sec. 12).
haARLEMMERMEER [ha:rlemərme:r], municipalitate in V Olandei, la SV de Amsterdam, in zona polderului omonim; 103,7 mii loc. (1994). Aeroportul Schiphol al Amsterdamului. Ind. metalurgica, constr. de masini (avioane, nave). Floricultura si legumicultura. Cunoscut si sub numele de Hoofddorp.
haAS [ha:s], Ernst (1921-1986), fotoreporter austriac. Contributii la tehnica fotografiei color. A colaborat la „Life”, „Paris-Match”, „Esquire” s.a.
haAS [ha:s], Wander Johannes de (1878-1960), fizician olandez. Cercetari in domeniul temperaturilor joase, al supraconductivitatii si al magnetismului (efectul Einstein-de haas).
haAVELMO [ha:velmo], Trygve (1911-1999), economist norvegian. Prof. univ. la Oslo. A studiat metodele de prognoza economica. Unul dintre fondatorii modelelor econometrice in domeniul statisticii („Studiu privind teoria evolutiei economice”). Premiul Nobel pentru economie (1989).
haAVIKKO [ha:viko], Paavo Juhani (1931-2008), poet, prozator si dramaturg. finlandez. Unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai tarii sale. A reinnoit formele traditionale ale expresiei poetice, apeland la o metafora de tip special, care imbina mentalul cu materialul („Palatul de iarna”, „Arborii, toata verdeata lor”, „Drumuri spre departe”).
haBA [ha:ba], Alois (1893-1972), compozitor si muzicolog ceh. Prof. univ. la Praga. Unul dintre initiatorii si teoreticienii compozitiei pe baza sistemului „”sferturilor de ton„ (”Noua teorie asupra armoniei„). Opere (”Mama„, ”Vie imparatia Ta„), lucrari orchestrale, muzica de camera, coruri, lieduri.
haBER [ha:bər], Fritz (1868-1934), chimist german. Stabilit in Elvetia (1933). Prof. univ. la Berlin si Karlsruhe. Director al Institutului de Chimie Fizica „Kaiser Wilhelm” din Berlin (1911-1933). A descoperit procedeul de obtinere a amoniacului pe cale sintetica, folosind hidrogenul si azotul din aer, si a realizat, impreuna cu C. Bosch, aplicarea industriala a acestuia. Premiul Nobrl pentru chimie (1918).
haBERMAS [ha:bərmas], Jurgen (n. 1929), filozof si sociolog german. Continuator as Scolii de la Frankfurt. A elaborat o „teorie critica” de sorginte marxista, pe care a opus-o atat pozitivismului, cat si hermeneuticii („Teorie si practica”). A clasificat stiintele potrivit raportului dintre cunoastere si interesul fata de actul cognitiv („Cunoastere si interes”). A propus o teorie numita „pragmatica universala” („Teoria actiunii comunicative”).
haBSBURG [ha:psburk], Casa de ~, dinastie care a domnit in Austria (1282-1918; duci din 1282, arhiduci din 1453 si imparati din 1804), in Cehia si Ungaria (1526-1918), in o parte a Italiei (sec. 16-1866), in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana (1273-1291, 1298-1308, 1438-1740, 1745-1806), in Spania (1516-1700) etc. Numele acestei dinastii vine de las cetatea habsburg (habichtsburg), construita (sec. 11) in Elvetia (cantonul Aargau). Cei mai cunoscuti suverani: Carol Quintul, Maximilian I, Maximilian II, Rudolf II, Leopold I, Filip II, Maria Tereza, Iosif II, Francisc II, Franz Joseph.
haCha [ha:ha], Emil (1872-1945), jurist si om politic ceh. Presedinte al Cehoslovaciei (1938-1939), apoi al „Protectoratului German al Cehiei si Moraviei” (1939-1945). Arestat dupa eliberarea Cehoslovaciei, a murit in inchisoare, in timpul judecarii lui drept criminal de razboi.
haEN, Anton de (1704-1776), medic olandez. Prof. univ. la Viena. Promotor al termometriei in clinica medicala.
caiafet si caifet n., pl. uri si e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haina). Fam. Mobile, trasuri, lux. Fig. Prestigiu, aparenta: boieru trebuie sa-si tie caiafetu!
cald, -a adj. (lat. calidus, it. sp. pg. caldo, pv. caut, fr. chaud). Care are caldura: trupu omului viu e cald de 37 de grade, ceaiu se bea cald, clima calda. Rar. Calduros: haina calda. Fig. Viu, puternic: iubire calda. S. n. sing. Caldura (numai in loc.): mi-e cald, nu mai pot de cald. S. f. (Munt.) A-ti sari calda, a te speria, a o sfecli. Adv. Cu caldura: l-a primit cald (ob. calduros).
haHN [ha:n], hans (1879-1934), matematician austriac. Prof. univ. la Bonn si Viena. Contributii privind calculul variatiilor, functiilor reale si de topologie (a elaborat o teorie care-i poarta numele). Unul dintre fondatorii Cercului de la Viena.
haHN [ha:n], Otto (1879-1968), chimist si fizician german. Prof. univ. la Berlin. Lucrand cu Lise Meitner, a descoperit izotopii radioactivi ai actiniului. Impreuna cu E. Rutherford, a efectuat cercetari asupra razelor alfa de emisie de radiotoriu si de radioactiniu, iar in colaborare cu F. Strassmann, a pus in evidenta fisiunea uraniului si a toriului (1938). Premiul Nobel pentru chimie (1944). M. de onoare al Acad. Romane (1965).
haHN [ha:n], Reynaldo (1875-1947), compozitor francez de origine venezueleana. Elev al lui Massenet. A compus melodii pe versurile lui Verlaine („Balul Beatricei d’Este”), operete („Ciboullete”, „Malvina”), opere („Carmelita”, „Negutatorul din Venetia”). Critica muzicala.
haHNEMANN [ha:nəman], Christian Friedrich Samuel (1755-1843), medic german. In tinerete, bibliotecar la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Fondator al homeopatiei (1796), ale carei principii le-a expus in „Tratat despre arata vindecarii”. Precursor al chimiei coloidale. A propus un tratament impotriva holerei.
calicos, -oasa adj. (d. calic). Ca de calic, saracacios: haina calicoasa. Zgircit, avar: om calicos. Adv. Imbracat calicos.
haINAUT [eno] (HENEGOUWEN) [ha:nəkouə], regiune istorica la V de Masivul Ardeni (Belgia de S si N Frantei), strabatuta de fl. Escaut (cu afl. sau haine), afl. dr. al Meusei. Vechi expl. de huila (Borinage si Charleroi). Ind. metalurgica, chimica, a sticlei, textila si alim. Culturi de grau si sfecla de zahar. Comitatul H. a fost intemeiat in sec. 9. Prin Tratatul de la Delft (1428), a intrat in stapanirea ducilor de Burgundia, iar in 1477 (definitiv in 1482), in cea a habsburgilor, devenind una dintre cele 17 provincii ale Tarilor de Jos. Conform prevederilor Pacii de la Nijmegen (1678), partea meridionala a fost alipita Frantei; in 1830, restul terit. a fost inclus in Belgia.
haI PHONG [hai foŋ], oras in NE Vietnamului, in delta. fl. Hong ha; 456 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport. Pr. port al tarii (export de cereale, carbune, fosforite etc.). Metalurgia cositorului; constr. navale, montaj auto, sticla, ciment, conserve de peste. Filatura de bumbac; ceramica. Punct terminus al c. f. dinspre Kunming (China). Intemeiat de francezi in 1846. A suferit importante distrugeri in timpul violentelor lupte intre francezi si Viet-minh (1946); alipit statului nord-vietnamez prin Acordurile de la Geneva (1954). Bombardat in repetate randuri de aviatia americana in timpul razboiului dintre Nord si Sud.
haLEAKALA, vulcan stins in ins. Maui (arh. hawaii), cu un crater ce are 11,3 km lungime, 4 km latime, 32 km circumferinta, 762 m adancime si 49 km2, cel mai mare din lume. Alt. max.: 3.055 m. Parc national (11,1 ha, creat in 1961).
binis si (Mold.) benis n. pl. uri (turc. binis, benis, calarie, cavalcada). Vechi. Un fel de manta cu minicile despicate pe care o purtau la inceput boierii si cucoanele la alaiuri si cavalcade, iar mai pe urma haiducii si lautarii.
camizola f., pl. e, si -ol n., pl. oale (fr. camisole, d. ven. camisiola, it. camiciola, camasuta; ngr. kamizola; rus. kamzol; germ. kamisol). Matineu, capotel, o haina femeiasca de pinza care acopere [!] bustu si soldurile si care se poarta pin [!] casa. – Vulg. camizon, pl. oane.
canafas n., pl. uri (rus. kanifas, germ. kannefass, d. fr. canevas. V. canava). Munt. Un fel de pinza teapana care se pune la gulerele hainelor ca sa le tina drepte.
canalie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haita de cini [!], d. cane, cine). Plebe, gloata de ghiorlani. Om rau, om misel.
IORDAN (JORDAN; ebr. ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu in Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului si Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada si depr. tectonica Ghor si se varsa in Marea Moarta. Formeaza numeroase meandre. Irigatii; hidrocentrale. Pescuit. In apa I. a fost botezat Iisus Hristos de catre Ioan Botezatorul.
castisea f., pl. ele (ngr. turc.) Mold. Munt. Strinsura ori taietura facuta la o haina pentru ca, la cusut, sa iasa acea parte mai strimta.
cataveica f., pl. i (rut. kacaveika, rus. koceveika, de unde si ung. kacabajka). Est. Scurteica (haina femeiasca blanita) lunga pina la genuchi [!] si fara nasturi pe care o poarta tarancele.
cazaca f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haina larga de purtat pin [!] casa). Rar. Un fel de manta cu minici [!] largi.
blana f. pl.
e si
ani (vsl.
blana, bolna, de unde vine ceh. nsl.
blana, pelita,
pele, pol.
blona, pelita, dial. „geam” [ca odinioara tipla tinea loc de geam], rut.
bolona, crestatura pe copaci,
boloni si
boloni, coaja moale,
o-boloni, scoarta tinara. De aci s’a dezvoltat int. de „oblon”, adica „geam de tipla, geam, geam de lemn, capac de fereastra”. D. rom. vine bg.
oblon, oblon. Int. de „scindura” s’a dezvoltat tot de aci, adica „scindura de captusit, de acoperit” o fereastra). 1)
Pelea animalelor cu paru pe
ia.
haina blanita (malotea, suba, cojoc). Pl.
blanuri, feluri de blani (
pei). 2)
Munt. vest. Olt. Suc. Scindura:
atunci nu se imbracau usorii in blani (Sez. 36, 31). Adv.
A zacea blana, a zacea intins la pamint. V.
palanca 1.
caciula f., pl. i (mlat. casibula, chepeneag, manta cu gluga, de unde s´a facut casibla, casiula, casula, ca sula, fiula din subula, fibula, iar de aci caciula, ca ciut, ciutura, cioarice, cimpoi, cepeleag din s-. Din var. casubula vine fr. chasuble si sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. kasula, haina grosolana, si in Epir katsula, scufie; alb. kasulia, scufie, vsl. bg. rut. rus. koulia, sirb. kosulia, camasa, rus. „blana scurta, ie, bluza”; bg. kacul, mot, kaculka, gluga; ung. kacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. si Bern. 1,586). Gluga (hateg). Cusma, acoperemint de blana p. a apara capu de frig. Lucru care seamana a caciula (ca circumflexu). Prietin [!] de caciula, un om pe care nu-l cunosti de cit din salut (din scosu caciulii). Alta caciula, alta afacere, alta socoteala. Un franc de caciula, platind cite un franc de fie-care persoana. Cu musca pe caciula, V. musca. V. si chiulaf si caita.
NERA, rau, afl. stg. al Dunarii; 125 km. Izv. din M-tiiSemenicului si dreneaza depr. Bozovici (Almajului); la iesirea din depresiune, formeaza chei epigenetice (18 km lungime) in depozitele calcaroase ale M-tilor Locvei si Semenicului pe care-i separa. Afl. pr.: Prigor, Rudaria, Minis, Beiu. In zona cheilor N. se afla rezervatia complexa Cheile Nerei-Beusnita (3.368 ha), in cadrul careia se dezvolta numeroase specii de plante termofile ca liliacul salbatic (Syringa vulgaris), laleaua pestrita (Fritillaria montana), scumpia (Cotinus coggygria), ghimpele (Ruscus aculeatus), precum si unele plante endemice (Dianthus giganteus var. banaticus, Ranunculus flabellifolius, Sorbus borbasii) si raritati faunistice (Limax tigrrenius, Vitrea diaphana, Euscorpius carpathicus s.a.).
calduros, oasa adj. Care pastreaza caldura: soba, casa, haina calduroasa. Arzator, zelos: aparare calduroasa. Placut: stil calduros.
capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.
captuseala f., pl. eli. Stofa, materie care formeaza partea din auntru [!] a unei haine sau a altui lucru (doseala): manusi [!] captusite cu blana, corabie captusita cu fer. Fig. Rar. Inselaciune: ia sama [!] sa nu-ti traga o captuseala! V. astar.
captusesc v. tr. (d. captuh). Pun alta stofa ori material pe dedesuptu unei haine, unei ghete, unui dulap, unui parete [!] s. a.: a captusi o haina cu matase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Insel, escrochez: a captusi pe cineva cu citi-va franci. V. astaresc.
bluza f., pl. e (fr. blouse). Un fel de haina femeiasca oraseneasca de pinza de purtat vara (V. polca 1). Tunica militara ori scolareasca de dril. Tunica de pinza pe care o poarta meseriasii ori hamalii ca sa crute celelalte haine.
2) cea (ea dift.), strigat adresat boului din stinga ca s´apuce la dreapta (Cp. cu ung. csa csale, csali, cselo, pol. chale. V. ceala. – Se zice si ta. V. hais.
ceacsiri m. pl. (turc. caksyr, probabil de orig. pers., ca si salvari, si inrudit cu vgr. anaxyris; sirb. caksire, ngr. tsahsiri). Vechi. Un fel de salvari mai suptiri [!] si mai putin largi, pe care-i purtau boierii, apoi si ciocoii si haiducii. V. caravani, cioareci, poturi.
ceala (ea dift. V. cea 2) adv. La dreapta (numai in loc: unu haisa, altu ceala, adica „fara concordie”). – Si ceala.
ceapraz n., pl. uri (turc. capraz, d. pers. ceprast, briu de metal al ienicerilor. V. sabraca). Gaitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haina cu ceaprazuri (la hainele femeiesti, ob. pasmanterie). Instrument de gaurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de indreptat dintii fierastraului (numit si ceapraznic in Munt. est si calcatoare in Mold.). Fierastrau cu ceapraz (sau rostit), cu dintii indreptati unu 'ntr´o parte, si altu intr´alta ca sa taie mai bine. – Mold. vechi ceprag, pl. e. V. canaf si galon 1.
boala f., pl.
e si (est)
boli (vsl.
boli, bolnav; sirb.
bol, durere, rus.
boli, durere. V.
bolesc, bolesnita, bolnav). Stricarea sanatatii, starea fiintei ori plantei bolnave, ca atunci cind sufera de friguri, holera, oftica, dalac, malura, taciune s.a. (V.
epidemie, diateza).
Fig Pasiune, manie:
acest om are boala politicii. Persoana nesuferita, ciuma, scirba:
cine-i ciuma asta? Epitet injurios cu care taranu se adreseaza vitei:
hais, boala! A baga in boala sau
in boale, a ingrozi, a emotiona grozav.
A baga rufele’n boala, a le murdari spalindu-le rau.
Boala copiilor, epilepsie.
Boala cineasca, socote, unflarea pintecelui la copii cind ii intarca si maninca fara sa se sature.
Boala uscata, consumare, stingere,
marazm.
ceata f., pl. cete (vsl. bg. sirb. ceta, ceata; rus. ceta, pareche [!], rut. cata, pol. czata; ung. csata, batalie, ceata; alb. ceta. V. cetarez, ciotca). Multime de oameni, trupa, banda: ceata lui Bujor haiducu. Odinioara, trupa de 1000 de soldati.
OBARSIA-CLOSANI, com. in jud. Mehedinti, situata la poalele m-tilor Mehedinti; 1.139 loc. (2003). Centru de tesaturi si cusaturi populare si de prelucr. a lemnului (lazi de zestre). Biserica de lemn Sfintii Voievozi (1783-1786), in satul Godeanu. Rezervatia naturala Cornetul Obarsiei Closani (60 ha) cu tufarisuri de liliac.
2) cerc si (mai des) incerc, a -a v. tr. (lat. circare, a ocoli, it. cercare, a cauta, fr. chercher, vfr. cercher, a cauta). Vechi. Caut: ce ce cer i aici? Azi. Caut, tind: hotu incerca sa scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: incerc apa ca sa vad cit e de adinca, patrulele cercara drumurile. Probez, examinez: incerc o haina ca s´o vad cum vine, la nenorocire se´ncearca amicu. Vizitez: boalele ne incearca des. Prov. A cerca marea cu degetu, a incerca imposibilu.
cernesc v. tr. (vsl. cruniti). Rar. Inegresc. Imbrac in doliu. V. refl. Ma imbrac in haine de doliu. Fig. Ma intristez: a-ti cerni inima.
cetas m. (d. ceata sau ung. csatas, pazitor de vite noaptea). Care face parte dintr´o ceata de haiduci ori de tilhari. Capitan de ceata. V. bandit.
cheltuiala f., pl. ieli. Actiunea de a cheltui. Cheltuieli marunte, p. lucruri mici. Cheltuieli neprevazute, eventuale. Cheltuiala de timp, de puteri, perdere [!], intrebuintare a timpului, a puterilor. Vechi. haina cu cheltuieli de matase, cu adausuri de matase, captuseala, gaitane s. a. A da cuiva de cheltuiala, a-i da bani de cheltuit si (fig.) a-l bate. A face cheltuieli, a cheltui. A-ti scoate (stoarce, distoarce sau intoarce) cheltuielile, a recistiga ce a-i [!] cheltuit.
chenar n., pl. e (turc. [d. pers.] kenar; ngr. kenari, bg. kenar). Margine, garnitura pe margine la haina, la o harta s. a. (fr. bordure). V. pervaz.
cheotoare f., pl. ori (ild. cheietoare, incheietoare). Gaura in care intra nasturele, butoniera. Siret cusut la haina ca s´o poti atirna in cui. Capatu unei grinzi incheiat in alta grinda la casa taraneasca (Sez. 36, 31). – Si cheut- (Mold. Ban.) si chiot-.
chepeneag n., pl. ege (ung. kopenyeg, turc. kepenek, de unde si bg. kepenieg si rut. [d. rom.] kepeneag. V. cabana 1, caftan, capot). Vechi. O haina de parada strinsa pe corp. Azi. Trans. Munt. Manta de ploaie (cu gluga). Dupa ploaie chepeneag, se zice cind vii cu un lucru dupa ce nu mai este nevoie de el. – Si chipineag. In Trans. si capeneag (d. ung.). V. ipingea, caciula, felon, pelerina.
RAIOASA 1. Padure de tip sleau de campie (rest al Codrilor Vlasiei), situata la NV de Bucuresti, la 6 km S de Mogosoaia. Extinsa pe o supr. de 54,8 ha, padurea R. a fost declarata rezervatie forestiera si floristica (1973), in interiorul ei dezvoltandu-se mai multe varietati si forme de branduse de primavara (Crocus flavus). Parcelele de padure cu stejar, carpen, artar, ulm s.a. alterneaza cu cele ocupate de plantatii de salcam (peste o treime din supr. sa). Stratul de arbusti este format din exemplare de corn, soc, sanger s.a., iar cel ierbaceu este reprezentat prin ghiocei, viorele, toporasi, untisor, brebenei s.a. 2. V. Lunca (4).
chiostec n., pl. uri si e (turc. kostek, pedica [!] la picioarele cailor, lant de ceasornic. V. chistoc). Vechi. Pedica la picioarele cailor: Cind te uiti la el si trece. Par´ca este in chiostece (Pan). Gaitan gros de purtat o haina pe umeri. Azi. Fam. Retevei, baston scurt. Muc de tigara. V. tureac.
bold n., pl. uri (vsl. bodli. V. beldie, imboldesc, ghiold). Bat, varga, stramutare, nuia de imboldit vitele la mers. Ghiont, semn facut cuiva pe ascuns. Fig. Imboldire, indemn, stimul. Ac cu gamalie de prins o haina (est). Pinten fara durita. Cui batut intr’o plasea. Paru care sustine un cort. V. fibula.
chitesc v. tr. (vsl. kytati, sirb. kititi, a orna, a potrivi, kita, chita, buchet. Cp. si cu ngr. kittazo, privesc, it. guatare, fr. guetter, vgerm. wahten, ngerm. wachten, a pazi, a pindi. Bern. 1, 679). Ochesc, tintesc, indrept lovitura: ai chitit bine! Ochesc, pun ochii, aleg: a chitit un copac, un ginere. Asez, astern bine (un pat, un tol, niste snopi. In Olt. chichesc). Cuget, chibzuiesc: Si tot chiteam si ne gindeam Cum sa ne cada´n gheara (Al. Penes). Cred, socotesc (fam. pop.): eu chiteam ca-i bine asa. V. refl. Ma potrivesc, cadrez: hainele se chitesc bine pe trupu lui. Ma gindesc, chibzuiesc: ma chiteam cum sa scap. Ma arunc, ma raped [!] (P. P.): el pe Turci mi se chitea. Trans. (d. chita 1). Ma gatesc, ma dichisesc. V. pitesc.
haLLSTROM [ha:lstrom], Per (1866-1960), scriitor suedez. Maestru al nuvelei („Pasari ratacite”, „Purpura”); romane („O istorie veche”), teatru („Erotikon”); poezii simboliste („Lirica si fantezii”).
ciocnesc v. tr. (bg. cuknuvam, rus. coknuti. V. cioc 1). Izbesc cu ciocu, cu virfu, cu o parte: cocosu l-a ciocnit pe ratoi, hai sa ciocnim oua rosii, sa ciocnim paharele si sa bem. V. refl. Ma izbesc: trenurile, vapoarele, armatele s´au ciocnit intre ele.
borfa f., pl. e. Mold. Vechi. (Nec. 2, 411). Pl. haine, rufe. Azi. Bodroante, bulendre, haine vechi si roase. – In Munt. boarfa, in Olt. burfa.
ciuciulete m. (cp. cu ung. csucs, virf, si bg. cuculka, mot. V. ciurciulit). Munt. Trans. Zbirciog. Un fel de prajitura de faina. Cucuruz, fructu bradului. Adv. Ud ciuciulete, ud leoarca, ud pina la pele [!] (asa in cit [!] hainele sa stea lipite de trup ca cum ar fi o frunza ciuciulita sau ca solzii pe cucuruzu bradului). – In Arg. ud ciurciumel.
bosincesc (ma) v. refl. (ung. boszankodni, a se supara, a purta ura). Munt. Fam. Ma mocosesc, ma botocanesc, ma bunghinesc, ma muncesc prea mult c’un lucru pina sa-l termin: nu te mai bosinci atita cu cusutu hainei (Si ca v. tr.). – In Mold. bostingesc (v. tr.), mocosesc, si ma bostingesc, ma mocosesc. – V. buchisesc.
haLS [ha:ls], Frans (c. 1580-1666), pictor olandez. Maestru al portretului individual si de grup. Scenele de gen reflecta un amestec de senzualitate si dragoste de viata, de gravitate si de umor („Cina ofiterilor archebuzieri”, „Vrajitoarea Malle Balle”, „Tiganca razand”, „Barbatul in haine negre”), si se caracterizeaza prin verva, spontaneitate, tusa ampla si colorit discret.
haMANN [ha:mən], Johann Georg (1730-1788), scriitor si filozof german. Adversar al rationalismului „luminilor” si al criticismului kantian, a propus filozofia „sentimentului si credintei” si a elaborat o teorie cristocentrica a istoriei („Jurnalul unui crestin”, „Evenimente socratice memorabile”). Promotor al curentului Sturm und Drang si precursor al romantismului.
haMI [ha:mi], oras in NV Chinei (Xinjiang Uygur), situat intr-o oaza din N depr. Turfan; 270,3 mii loc. (1986). Mare nod de comunicatii si vechi centru comercial de frontiera. In apropiere, expl. de huila, min. de fier si wolfram. Ind. metalurgica si chimica, constr. de masini. Vechiul nume: Kumul.
civit, -a adj. (turc. civid, civit; sirb. civit). Rar azi. Albastru inchis (indigo). S. n., pl. uri. Vechi. haina albastra inchisa. – Azi e inlocuit pin [!] barbarizmu [!] fr. bleu marin, pron. bleomaren!
HERASTRAU 1. Lac antropic, pe valea Colentinei, in intregime asanat, situat in N municipiului Bucuresti; 77 ha. Loc de agrement pentru locuitorii Capitalei si baza de sporturi nautice. 2. Parc in partea de N a Bucurestiului (187 ha), realizat in 1930-1936 de ing. N. Caranfil (forma de astazi dateaza din 1951). Aici se afla Muzeul Satului, intemeiat de Dimitrie Gusti si inaugurat la 17 mai 1936, Palatul Elisabeta (1936) s.a.
cimpiu, -ie adj. (d. cimp). Rar. De coloarea [!] cimpului, soriciu, cenusiu-cafeniu (germ. feldgrau): haine cimpii. – La Dos. loc cimpiu, loc, ses. V. pamintiu.
botesc v. tr. (d. bot). Est. Fac bot, mototolesc (o hirtie, o haina). Iron. Zbircesc: batrineta l-a botit. Vechi. Strimtorez, prin la strimtoare (un dusman). Gramadesc, adun, incheg, string la un loc. – Si imbotesc (Sincai). V. ciosmolesc.
bouar si boar m. (d. bou sau lat. boarius, de bou). Pazitor de boi. V. haidau.
cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.
cirpaci m. (bg. kurpaci). Care drege incaltaminte sau si haine vechi. Fig.. Lucrator sau scriitor prost. – Fem. cirpace, pl. tot asa.
cirpesc v. tr. (vsl. krpiti, iskrupiti, sirb. krpiti). Dreg, repar (hainele, incaltamintele sau si alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noi cirpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cirpi cuiva o palma, a-i trage o palma. Fam. A cirpi o minciuna, a spune o minciuna. V. refl. Fam. Ma imbat.
cirpitura f., pl. i. Parte cirpita: haina asta are trei cirpituri.
brandeburg n., pl. uri (fr. brandebourg, dupa numele provinciii Germane Brandenburg. V. brandvatha si bandraburca). Pl. Gaitane cusute orizontal pe haina si de ale caror capete se prind nasturii numiti „calusi”, cum poarta calarasii si rosiorii. – Si bramburg (ca ceh. bramburk). Si brandebur (dupa fr.) la J. Bt. Dat uit. 117 si 128.
clapa f., pl. e (germ. klappe, de unde si ceh. pol. klapa, clapa, pleoapa; bg. ngr. klapa. V. clipesc). Valva, valvula, supapa. Capac la prinzatoarea de pasari ori la o groapa (iar in P. P. din Munt. si la secriu [!]). Piesa pe care apesi la un instrument muzical (piano, flaut, corn) ca sa dai drumu sunetului. Capacu buzunarului la haina. Fig. A trage cuiva clapa, a-l prinde in capcana, a-l pacali, a-l insela.
cleft m. (ngr. kleptis, haiduc, hot; vgr. kleptes, hot. V. cleptoman). haiduc Grec care a luat parte la actiunea liberarii Greciii de supt [!] Turci la inceputu secolului 19.
clin m. (bg. rus. pol. klin, cui, clin, d. vsl. klinu, cui). Bucata de pinza ori de stofa din care se compune o rochie ori o umbrela sau care se pune unei haine ca s´o largesti. A nu avea cu cineva nimica nici in clin, nici in mineca (bg. ni vu klin, ni vu rykav), a nu avea nimica comun cu el, nici o relatiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fasie [!] de pamint (mosioara) intre altele.
clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.
RAURENI 1. Lac de acumulare realizat pe cursul inf. al Oltului, in aval de Ramnicu Valcea, dat in folosinta in 1977. Supr.: 174 ha; vol.: 7,3 mil. m3. Hidrocentrala de la R. are o putere instalata de 48 MW. 2. Localitate componenta a municipiului Ramnicu Valcea. In sec. 19 aici aveau loc balciuri vestite, care atrageau numerosi negustori romani si straini. In 1848, generalul Gh. Magheru a organizat aici, pe Campul lui Traian, o tabara militara pentru pregatirea oastei de voluntari menita sa apere Revolutia din Tara Romaneasca.
coclau n. si (ob.) pl. coclauri (cp. cu bg. rus. kotlovina, vale inchisa. V. cotlon). Est. Locuri prapastioase si neumblate: haitele de lupi pe coclau (V. I. Popa, Univ. 18, Ian. 1937; 5), sa horhaiesc coclaurile (Hogas, VR. 1909, 8, 228), coclaurile fioroase (A. Frunza, ib. 1922, 7, 80), pin [!] cele coclauri (Caraivan, Neam. Rom. Lit. 2, 808), pin coclaurile muntilor, a umbla pe dealuri si coclauri. V. buhazuri, horaita, meleaguri, podgheazuri.
cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.
CUSTURA MARE, lac glaciar in M-tii Retezat, la 2.226 m alt.; 2,8 ha; ad. max.: 9 m.
LUNCAVITA 1. Com. in jud. Caras-Severin, situata la poalele de E ale M-tilor Semenic, pe cursul superior al raului Mehadica; 2.913 loc. (2000). Pomicultura (meri, pruni, peri). Satul L. apare mentionat documentar in 1440. 2. Com. in jud. Tulcea, pe dr. Dunarii, pe malul de S al L. Crapina, la poalele de NNV ale M-tilor Macin si ale pod. Niculitel; 7.146 loc. (2000). Nod rutier. Cherhana (in satul Vacareni). Centru viticol si de vinificatie. Olarit. Vestigii neolitice, apartinand culturii Gumelnita (milen. 4-3 i. Hr.). Rezervatia forestiera Valea Fagilor (154,2 ha), alcatuita predominant din fag (Fagus orientalis, Fagus taurica – varietate meridionala, Fagus sylvatica).
bucmea f., pl. ele (turc. bokme). Munt. Rar azi. Gaitan, snur, siret sau panglica pe care se insira ceva sau care se coase ca ornament la hainele taranesti. V. sarad.
comanac n., pl. e (sirb. kalamanak, gen. -nka, d. mlat. calamancum si calamaucum, care e mgr. kalimafkion, -fka. de unde si istro-rom. cumarac si coromac, pol rut. kalamajka, rus. kalamenok, germ. kalmank, fr. calmande, sp. calamaco. V. camilafca). Potcapu ordinar al calugarilor simpli. (V. cucullon). Vechi. Caciula: darabani cu pene de argint la comanace (Cost. I, 265). Caciula impletita (ob. verde) pe care o purtau taranii, ciobanii si haiducii. – In Maram. cu- (Sez. 35, 111).
budulac, -a adj. (d. budala). Sud. Mototol, prost. Simplu, naiv. Suc. haimana, hoinar.
comitagiu m. (bg. komitagiia, adica „tovaras dintr´un comitat sau comitet” revolutionar). Terorist bulgaresc: bandele de comitagii din Macedonia. V. haiduc.
bufant, -a adj. (fr. bouffant). Se zice de hainele unflate: pantaloni bufanti (salvari).
LACU TABACARIEI, laguna marina situata in N municipiului Constanta, alimentata cu apa dulce din L. Siutghiol; 95 ha. Ad. max.: 6,4 m. Are scurgere spre Marea Neagra. Amenajat pentru agrement.
LADA, Josef (1887-1957), pictor si desenator ceh. Ilustratie de carte remarcabila prin umorul ei („Peripetiile bravului soldat Svejk in razboiul mondial” de J. hasek) si c********i.
REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.
buleandra si (Trans.) meleandra f., pl. endre (ruda cu fleandura, ca bleasca cu fleasca ori bleg cu flenc). Fleandura, borfa, haina veche si rupta: o buleandra de suman, niste bulendre’n boccea. V. hanta, halipa.
ROCKFELLER CENTER [rakifələr sentər], complex de 14 cladiri, construit (1929-1940) de H.W. Corbett si Raymong Hood, in Manhattan, pe o intindere de 5 ha; adaposteste mai multe muzee.
confectionator, -oare adj. si s. (d. confectionez). Care confectioneaza (mai ales haine).
confectionez v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confectiona o stofa, o haina.
SECU 1. Lac antropic, realizat in 1963 pe raul Barzava, la 10 km E de municipiul Resita, pentru alimentarea cu apa a acestuia. Supr.; 105 ha; vol.: 15,13 mil. m3. 2. Statiune climaterica si de odihna, de interes local (de fapt, un complex turistic), situata intr-o zona impadurita de la poalele NV ale m-tilor Semenic, pe valea raului Barzava, la 280 m alt., in extremitatea estica a lacului Secu (jud. Caras-Severin). 3. Com. in jud. Dolj, situata in zona piem. Balacitei, pe cursul superior al raului Mascot; 1.311 loc. (2005). In satul Comanicea se afla biserica Sf. Nicolae (1868), iar in satul S., doua biserici de lemn, cu acelasi hram – Sf. Nicolae, una construita in anii 1716-1718 de Latcu Glogoveanu (refacuta in 1864 si reparata in anii 1905 si 1927), iar alta ridicata in 1831 (reparata in 1864 si 1936). 4. Manastirea ~ v. Vanatori-Neamt.
RECAS, com. in jud. Timis, situat in E C. Timisului, pe canalul Bega; 8.221 loc. (2005). Statie (in sat. R.) si halta de c. f. (in satul Izvin). Expl. de argila. Mat. de constr.; pielarie si incaltaminte. Cresterea bovinelor si a cailor de rasa Nonius (in satul Izvin). Centru viticol si de vinificatie. In satul Bazos, atestat documentar in 1783, se afla un parc dendrologic (59 ha), amenajat in anii 1909-1914 de catre F. von Engelhardt (directorul gradinilor publice din Dusseldorf), inclus pe lista ariilor protejate, care cuprinde peste 500 de specii de arbori din diferite zone ale lumii printre care ienuparul de V******a (Jupenirus v********a), gutuiul japonez (chaenomeles japonica), artarul nord-american (Acer saccharinum), arborele-lalea (Lyrodendron tulipifera) s.a.
SCROPOASA, lac de retentie realizat in 1930 pe cursul superior al Ialomitei (m-tii Bucegi) in amonte de Cheile Orzei; supr.: 21 ha; vol.: 37,5 mii m3; adancimea variaza intre 10 si 15 m; apele lacului alimenteaza hidrocentralele de la Dobresti si Moroeni.
buzunar n., pl. e (ngr. ypozonari, dial. buzunari, d. vgr. ypo, dedesupt si zone, cingatoare, zona, chimir; dim. zonarion, ngr. zunari). Punga cusuta inauntru hainelor p. a pune bani s.a. – In vest pozunar si pozinar. – Pl. mold. si ari (cp. cu madular): lapte acru’n calamari, chiu si vai pin buzunari (Taranu despre functionarasi).
SATOMURA, Jōha (pseudonimul lui Matsamura) (1525-1602). Maestru al genului de poezie renga. Lucrari de referinta in domeniu („Comorile versului inlantuit”).
corcoate (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Vest. Bodroante, borfe [!], bulendre, haine vechi si alte lucruri casnice.
coropcar m. (d. coropca). Negustor ambulant, tolbas, bocceagiu, cutier, marfagiu, maruntisar. Fig. haimana, vagabond. V. marchidan, mamular.
costumat, -a adj. (fr. costume). Se zice despre un bal la care participantii is imbracati in fel de fel de haine: bal costumat.
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).
2) de sau da (si ngr. de, scris nte, hai, haide): De! Stiu eu ce sa fac?! De! Fa cum vrei! Arata si ironia: Apoi de! Destepti ca tine mai rar!
cotilion n., pl. oane (fr. cotillon, dim. d. cotte [fusta taraneasca], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haina. V. redingota). Un fel de dans sau, mai bine zis, mai multe dansuri la un loc, intrerupte de pauze in timpu carora se primesc diferite daruri. V. revelion.
PORTLAND [portlənd], oras in NV S.U.A. (Oregon), situat pe raul Willamette, la 16 km SE de confl. cu fl. Columbia, la 160 km de tarmul Oc. Pacific; 529,1 mii loc. (2000). Port fluvio-maritim. Nod feroviar. Aeroport. Metalurgia aluminiului. Santier naval. Ind. de prelucr. a lemnului, a sticlariei, celulozei si hartiei, chimico-farmaceutica, textila, electronica, constr. de avioane, de masini de transport si utilaje electrotehnice, alim. Centru comercial activ. Exporta lemn, aluminiu celuloza si hartie, legume si fructe. Piata pentru lana. Universitati (1901, 1905, 1946, 1955, 1974). Orchestra simfonica. Teatru. Muzeu de arta. Washington Park (41 ha). Gradina zoologica. Centru turistic (in apropiere se afla cascada Multnomah de 259 m, barajul Bonneville s.a.). Podul de otel Fremont (cu deschiderea principala de 366 m). Intemeiat in 1829, s-a dezvoltat dupa 1844.
craina adv. (sirb. krajina, margine, tara de margine, rus. Ukraina, Ucraina. V. crai 2). Vest. A umbla craina, a umbla haimana (cranga, lela, huci-margina).
crancau m. (d. cranga 2). Mold. Fam. Hoinar, haimana. Strengar.
2) cranga adv. (din craina). Mold. sud. A umbla cranga, a umbla craina (haimana)).
OCNA SUGATAG, com. in jud. Maramures, situata in depr. Maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (Padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).
OCOLIS, com. in jud. Alba, pe raul Aries; 808 loc. (2003). halte de c. f. (in satele O. si Vidolm). Satul O. apare mentionat documentar in 1408. Biserica de lemn Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1733, reconstruita in 1852), in satul Runc. In arealul satului Vidolm se afla o rezervatie forestiera (92 ha) alcatuita din arbori seculari de larice (Larix decidua species carpatica). In arealul satului Runc, rezervatiile naturale Cheile Runcului si Cheile Pociovalistei.
cret, creata adj., pl. f. ete (cp. cu lat. crispus, cret. D. rom. vine sirb. hrecav). Cu mici undulatiuni [!], zgircit ori zbircit: par cret, pele [!] creata. S. n., pl. uri. Incretitura: cretuturile parului, fruntii, hainei. Tort de bumbac. A-ti face gura in cret, a face nasu zbirciog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, intr´o nuvela din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).
cristalografie f. (d. cristal si -grafie). Min. Stiinta cristalelor, a legilor dupa care se formeaza ele. – Creatoru ei e abatele hauy (1743-1822).
croiala f., pl. ieli. Actiunea si modu de a croi: haina are croiala buna. Fig. Forma, tip: urita croiala de om!
croitor m. Care croieste si coase haine. – Fem. -easa, pl. ese.
POPINA, insula in N lacului Razim, la 6 km NV de gura de varsare a canalului Dunavat. Supr. 98 ha. Este formata din calcare mezozoice, acoperite de un strat de loess. Vegetatie cu tufisuri de catina si cateva specii de plante erbacee (cimbrisor, nalba, volbura s.a.). Rezervatie naturala in cadrul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Loc de cuibarit sau de pasaj pentru numeroase pasari (gaste, rate, pescarusul argintiu, califarul alb, califarul rotu s.a.).
