TANIN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil in apa, care are proprietatea de a tabaci pielea, cu intrebuintari in industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.

SULFAT, sulfati, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.

TANIN ~uri n. Substanta organica de origine vegetala, sub forma de praf cu gust astringent, intrebuintata in medicina, la fabricarea colorantilor si, in special, la tabacirea pieilor. /<fr. tanin

ACRU², -A, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al otetului, al lamaii etc.; care provoaca o reactie gustativa astringenta; (despre gust) ca al otetului, al lamaii etc. 2. Fig. Morocanos, ursuz, suparacios; rautacios; suparat, mahnit. – Lat. acrus.

PADURET, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – Padure + suf. -et.

SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).

PORUMBAR¹, porumbari, s. m. Arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba¹ + suf. -ar.

PORUMBA¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; scoroamba. – Lat. palumba.

STIFOS, -OASA, stifosi, -oase, adj. (Inv.) Cu gust intepator, astringent. – Din ngr. stifos.

cumarat, -a, adj. (reg.; despre gustul vinului) astringent.

secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.

stiros¹, -oasa, adj. 1. (pop.; despre mancaruri sau bauturi) care are gust acru, astringent, asemanator cu al stirului. 2. (fig.; reg.; despre oameni) morocanos, ursuz; nesuferit, antipatic. 3. (reg.) fibros, atos. 4. (inv.) rosu-purpuriu.

ACRU², -A, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a capatat) gustul caracteristic al otetului, al lamaii, al borsului etc.; care provoaca o reactie astringenta; (despre gust) ca al otetului, al lamaii, al borsului etc. 2. Fig. Morocanos, ursuz, suparacios; rautacios; suparat, mahnit. – Lat. acrus.

ciumarez v. tr. (d. ciumarat). Munt. Produc un gust amar si astringent, pungesc gura si o amarasc. V. refl. Vinu s´a ciumarat.

ACRU², -A, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al otetului, al lamaii etc.; care provoaca o reactie gustativa astringenta. 2. S. n., adj. (gust) ca al otetului, al lamaii etc. 3. Adj. Fig. Morocanos, ursuz, suparacios; rautacios; suparat, mahnit. – Lat. acrus.

astringent adj. (inv.) stifos, strangator. (gust ~.)

REVENT (< tc.) s. n. Planta din familia Polygonacee, cu frunze mari de 50-70 cm si cu flori verzui, mici: rabarba, rubarba. Petiolul speciei Rheum rhabarbarum, cu gust dulce-acrisor, este folosit in alimentatie (pentru compot, dulceata, jeleuri etc.). Se cultiva intens in tarile din NV Europei, iar in Romania sporadic in gradini, indeosebi in Transilvania. Radacina carnoasa si rizomul napiform al speciilor inrudite R. officinale si R. palmatum cu un gust foarte amar, contin principii active cu actiune astringenta, antianemica, antiinflamatorie, purgativa etc.