ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

SIAMEZ, -A, siamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Siamului. 2. Adj. Care apartine Siamului sau populatiei lui, privitor la Siam sau la populatia lui. ◊ Frati siamezi sau surori siameze = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite total sau partial intre ele; fig. grup format din doi prieteni nedespartiti. Pisica siameza = specie de pisica originara din Extremul Orient, cu ochii albastri, cu parul cafeniu, scurt, moale, matasos si cu coada scurta. [Pr.: si-a-] – Siam (n. pr.) + suf. -ez.

REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.

ELECTROGEN ~a (~i, ~e) Care produce energie electrica. ◊ Grup ~ grup format dintr-un motor si un generator de curent electric. /<fr. electrogene

BANDA¹ s.f. 1. Grup de oameni (reuniti mai ales in scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei actiuni de subminare a colectivitatii, de sabotaj etc.; sleahta, clica. 2. (Glumet) Grup de prieteni care umbla de obicei impreuna. 3. Mica trupa de muzicanti; taraf de lautari; orchestra, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band].

ELECTROGEN, -A adj. Producator de energie electrica. ◊ Grup electrogen = grup format dintr-un motor si un generator de curent electric. [< fr. electrogene, cf. fr. electro-, gr. gennan – a produce].

TURBOMOTOR s. n. grup format dintr-un motor si o turbina, montate pe acelasi arbore de transmisie. (< fr. turbomoteur)

ADUNATURA, adunaturi, s. f. 1. grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; gramada nesistematizata. 2. (Peior.) Gramada de oameni adunati din intamplare, gloata, stransura. – Aduna + suf. -atura.

GRUPET, grupete, s. n. grup format din mai multe note muzicale scurte care se executa intr-o singura masura (impreuna cu nota principala). – Din it. gruppetto.

FRACTIUNE, fractiuni, s. f. 1. Parte distincta dintr-un intreg, dintr-un tot; frantura, fragment. 2. Grupare de membri in cadrul unui partid politic, care lupta impotriva liniei politice a majoritatii membrilor acelui partid. 3. grup format din reprezentantii unui partid politic in parlament. 4. Portiune din lichidul obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura sau portiune solida obtinuta prin cristalizare fractionata dintr-o solutie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.

FASCICUL, fascicule, s. n. grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

TROICA, troici, s. f. Sanie ruseasca la care sunt inhamati trei cai unul langa altul. ◊ Fig. grup format din trei personalitati. – Din rus. trojka.

TURBOMOTOR s.n. grup format dintr-un motor si o turbina, montate pe acelasi arbore de transmisie. [Cf. fr. turbomoteur].

HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.

RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. Ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.

ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

PERIODICITATE, periodicitati, s. f. Proprietate a unui fenomen, a unei marimi, a unei actiuni de a fi periodica (1); repetarea periodica a valorilor unei marimi, a unui fenomen, a unei actiuni. ◊ Periodicitatea elementelor = repetarea proprietatilor chimice si fizice la elementele chimice cu structura analoaga si cu numar atomic diferit, care formeaza un grup si care sunt cuprinse in aceeasi coloana din tabloul periodic al elementelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. periodicite.

PARIA m. invar. 1) (in India) Persoana aflata in afara castelor si lipsita de orice drepturi. 2) grup social format din astfel de persoane. 3) fig. Persoana sau colectivitate desconsiderata si repudiata. [Sil. -ri-a] /<fr. paria

RASA¹ ~e f. 1) biol. Categorie sistematica intermediara intre specie si individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ araba. 3) grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentatia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloida. ~ europoida. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

COLEGIU s.n. 1. (Ant.) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. ♦ grup care formeaza organul de conducere si de indrumare al unui periodic, al unei lucrari, carti etc., al unei institutii etc. 2. Corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesiune sau aceeasi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba, in trecut, cetatenii cu aceeasi avere sau de acelasi rang social. 4. Institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. [Pron. -giu. / < fr. college, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovarasie].

alalt, adj. si pron. – Celalalt. – Numeroase var., datorita comp. cu cel sau cest: alalt, (a)cel(a)lalt, (a)celalalt, celalt, alalalt, (a)cest(a)lalt, (a)cestalalt si aceleasi forme cu grupul final disimilat in -nt. Lat. ille alter (DAR). In limba literara, alalt este arh. sau forma mold., si este inlocuit constant prin celalt (f. cealalta, pl. ceilalti, f. celelalte). Majoritatea var. au o anume nuanta de vulgaritate.

grupA vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma in grupuri. [< fr. grouper].

smoatic, smoatice, s.n. (reg.) 1. smoc de par sau de lana. 2. par incalcit, nepieptanat. 3. (in forma: smoatic) manunchi. 4. (in forma: zmoatac) grup de obiecte de acelasi fel. 5. bulz de branza.

soc, socuri, s.n. 1. (inv. si reg.) cantitate de saizeci de obiecte de acelasi fel, care formau un tot. 2. (in forma: suc) grup de 20-60 de oi.

AFOCAL, -A, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din doua (grupuri de) lentile, asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal.

ASOCIATIE, asociatii, s. f. 1. grupare de persoane creata pentru a atinge un scop comun si organizata pe baza unui statut. 2. grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viata. 3. grupare de molecule, de stele etc. cu insusiri comune. Asociatie moleculara. 4. Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., aparitia unei reprezentari atragand in constiinta o alta reprezentare asemanatoare sau intalnita anterior; legatura intre reprezentari, idei etc. pe baza acestei proprietati. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association.

ELECTROGEN, -A, electrogeni, -e, adj. Care produce energie electrica prin transformarea altor forme de energie. ◊ grup electrogen = ansamblu format dintr-un motor si unul sau mai multe generatoare electrice actionate de acesta. – Din fr. electrogene.

CRIOFITA, criofite, s. f. (La pl.) grup de plante format din alge, muschi, ciuperci si bacterii adaptate la temperaturi joase; (si la sg.) planta din acest grup. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryophites.

MASIV² ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) grup compact, care formeaza o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formeaza o masa compacta. ~ de carbuni. /<fr. massif, germ. Massiv

LITA s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subtiri, infasurate impreuna in acelasi sens. [< germ. Litze].

SECTA s.f. grup de persoane formand o comunitate religioasa care s-a separat de biserica oficiala; (p. ext.) grup de adepti ai unei doctrine. ♦ Clica, grup de persoane care s-au inchis in cercul intereselor lor marunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma].

AFOCAL adj. (despre sisteme optice) format din doua (grupuri de) lentile astfel asezate incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. (< fr. afocal)

CERC¹ s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)

TRANSFIX s. n. grup de documente format prin suprapunerea a doua sau mai multe acte. (< engl. transfix, lat. transfixus)

TURCO-MONGOL, -A adj. (despre un grup de limbi) format din limbile turca si mongola. (< fr. turco-mongol)

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

AFOCAL, afocale, adj. n. (In expr.) Sistem afocal = sistem optic format din doua (grupuri de) lentile asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Fr. [systeme] afocal.

AMFIBOL, amfiboli, s. m. Mineral cristalizat (sau grup de minerale) format din silicati complecsi de magneziu, fier, calciu, cu putin sodiu si aluminiu. – Fr. amphibole.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (In armata romana) Subdiviziune tactica cuprinzand o suta de ostasi; (in vechea organizare a armatei romane) subimpartire a cetei. 2. (In vechea Roma) grup de cetateni format prin impartirea populatiei dupa avere. – Lat. lit. centuria.

HOLMIU s. n. Element chimic din grupul pamanturilor rare, care formeaza o serie de saruri de culoare galbena. – Din fr., holmium, germ. Holmium.

ANACRUZA, anacruze, s. f. 1. Nota sau grup de note care formeaza o masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale. 2. Prima silaba neaccentuata a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANTAGONISM, antagonisme, s. n. forma a contradictiei dintre grupuri si clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradictie de neimpacat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.

TRIUNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se intalnesc doua cate doua si formeaza trei unghiuri interne. 2. grup de trei (sau de mai multe) fiinte sau lucruri ale caror puncte de asezare, daca ar fi unite prin linii, ar reprezenta varfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (dupa fr. triangle).

SANHEDRIN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaza un cerc inchis, avand pretentia de a da, intr-un anumit domeniu, sentinte infailibile. – Din fr. sanhedrin.

DIFTONG, diftongi, s. m. Pronuntare in aceeasi silaba a unei vocale cu o semivocala; grup de doua sunete format dintr-o vocala si o semivocala care se pronunta in aceeasi silaba. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.

SCIZIUNE, sciziuni, s. f. Despartire, ruptura, dezbinare intervenita pe chestiuni de principiu intre persoane sau grupuri de persoane care formau inainte un intreg organizat. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. scission, lat. scissio, -onis.

A SE AMESTECA ma amestec intranz. 1) A se imbina formand un amestec. 2) (despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unele printre altele (facandu-se nevazute). 3) A interveni nefiind solicitat. ~ in discutie. ~ in joaca. /<lat. ammixticare

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

TETRAGRAMA s.f. (Liv.) Nume format din patru litere. ♦ grup de patru litere. [Cf. it. tetragramma, gr. tetragrammatos].

COMBINARE s. f. 1. actiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. (

COMBINARE s.f. Actiunea de a (se) combina; imbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. [< combina].

CONSTELATIE s.f. grup de stele care formeaza o figura caracteristica. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].

MANDARINAT s. n. 1. titlu, demnitatea de mandarin¹ (1). 2. functia mandarinului. 3. (fig.) grup social pretinzand a forma o clasa aparte, privilegiata, exercitand o autoritate intelectuala arbitrara si sufocanta. (< fr. mandarinat)

OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

BECIUANI ({i}) s. m. pl. Popor de rasa negrida din grupul de limbi bantu; formeaza majoritatea populatiei din Botswana. B. mai traiesc in republica Africa de Sud si in Zimbabwe.

ANACRUZA s. f. Nota sau grup de note care formeaza o masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.).

PARTENER, -A, parteneri, -e, s. m. si f. Fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la un joc etc., considerat in raport cu ceilalti participanti. ♦ Fiecare dintre persoanele care formeaza impreuna un cuplu, un grup, o societate, o asociatie etc., considerata in raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpreteaza pe scena, in film etc., impreuna cu altul, un numar de program, o scena dintr-o piesa etc., considerat in raport cu celalalt interpret. – Din fr. partenaire.

FILOGENIE s. f. 1. Procesul evolutiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante in cursul dezvoltarii istorice a lumii vii; filogeneza. 2. Ramura a biologiei care cerceteaza filogenia (1). – Din fr. phylogenie.

ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.

DRUZA, druze, s. f. 1. grup de cristale care se formeaza pe peretii cavitatilor unor roci si filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate in unele tesuturi vegetale. – Din fr. druse.

COMPACT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este format din elemente coerente; constituit din elemente strans legate intre ele. 2) (despre multimi, grupuri de oameni) Care este format din multe persoane stranse la un loc. Populatie ~ta. In randuri ~te. 3) fig. (despre intuneric) Care este lipsit de lumina; care nu are nici un loc luminos. /<fr. compact, lat. compactus

PATRAT¹ ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale si cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. grup de elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite in ~. 3) mat. Produs obtinut prin inmultirea unui numar cu el insusi; numar ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru

SEMICERC ~uri n. 1) geom. Fiecare dintre cele doua jumatati in care este impartit un cerc de diametrul sau. 2) grup de elemente aranjate in forma unei jumatati de cerc. ◊ In ~ in forma de arc. /semi- +cerc

MICELA s.f. grup de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. [Var. micel s.n. / < fr. micelle].

MASIV s.n. 1. Ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. ♦ grup de paduri de acelasi fel. 2. Morman, gramada mare. [< fr. massif].

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

MICELA s. f. grup de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. (< fr. micelle, germ. Micelle)

HERBIN [herbẽ], Auguste (1882-1960), pictor si teoretician de arta francez. Influentat initial de impresionism, trece ulterior de la figurativ la compozitia cubista si apoi la abstractia radicala. Creeaza tablouri monumentale, elaborand un „alfabet plastic” al formelor geometrice variat colorate si combinate („Compozitie”, „Vineri”, „Ploaia”). Impreuna cu G. Vantongerloo a infiintat grupul „Abstractie-Creatie”. A teoretizat formele geometrice („Arta nonfigurativa nonobiectiva”).

GENOM, genomi (genoame), s. m. (n.) (Biol.) grup de cromozomi, diferiti genetic, care formeaza o unitate. – Din fr. genome.

LEPIDODENDRON, lepidodendroni, s. m. Arbore fosil din grupul criptogamelor vasculare, cu coroana in forma de umbrela, ale carui resturi s-au pastrat in straturile de huila. – Din fr. lepidodendron.

MICROSOCIOLOGIE s. f. Studiul formei de sociabilitate in cadrul micilor grupuri sociale (oamenii dintr-o echipa, elevii dintr-o clasa etc.). [Pr.: -ci-o-] – Din fr. microsociologie.

TETRAGRAMA, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tetragramme.

HALOGEN ~i m. 1) la pl. grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combina direct cu metalele, formand saruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogene

TRIUNGH/I ~iuri n. 1) Poligon cu trei laturi si trei unghiuri. ◊ ~ echilateral triunghi cu toate laturile egale. ~ dreptunghic triunghi cu un unghi drept. 2) fig. grup de trei elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice. [Sil. tri-unghi] /<lat. triangulum, fr. triangle

LICHENI s.m.pl. 1. grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci si a unei alge, care cresc pe scoarta copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) planta din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boala de piele caracterizata prin mici papule, avand cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].

cireada (cirezi), s. f. – grup de animale cornute mari. Sl. creda (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Lexicon, 1124; Cihac, II, 56; Conev 57); cf. bg. crudu, cr. crid, sb., slov., ceh. creda, pol. czereda, rus. cereda, mag. csorda. De la aceasta ultima forma provine dubletul ciurda, s. f. (grup de animale cornute mari; multime). Cf. cird. – Der. ciurdar, s. m. (vacar); cirezar, s. m. (negustor care se ocupa cu cumpararea si vinzarea vitelor); cirezar, adj. (care apartine unei cirezi).

VIERBA, vierbe, s. f. (Reg.) grup de trei fire de tort, formand o unitate de masura la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrubi).

salas (-suri), s. n. – 1. Locuinta, locas, casa. – 2. Adapost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. grup de familii de tigani robi, format pina la 15 capi de familii care apartineau aceluiasi proprietar. – Var. Mold. salas. Mag. szallas (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Galdi, Dict., 96), cf. sb. salas „catun”, pol. szalasz, rus. salas. – Der. salaslui, vb. (a gazdui, a adaposti; a se aciua; a locui, a trai); salasluinta, s. f. (salas, domiciliu); salasitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa).

GINTA, ginti, s. f. grup de oameni care provin dintr-un stramos comun, formand unitatea (4) de productie fundamentala a comunei primitive; forma de organizare sociala proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul gintilor = dreptul international. – Din lat. gens, -ntis.

JIREBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) grup de treizeci de fire de tort, formand o unitate de masura la urzit, la depanat etc. – Cf. magh. zsereb.

VARIETATE, varietati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, usor, alcatuit din cantece, dansuri, numere de circ, recitari, cuplete etc. 2. forma (diferita), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferentiaza in cadrul unei specii prin unele particularitati morfologice; categorie sistematica inferioara speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legatura mare facuta din manunchiuri de cereale paioase (secerate). 2. grup de lucruri de acelasi fel care formeaza un manunchi, o legatura. ♦ Fig. Fascicul de lumina, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloante trase o data cu o arma si raspandite intr-o anumita directie. – Din sl. snopu.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

MICELA, micele, s. f. grup sau agregat de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. – Din fr. micelle, germ. Micelle.

CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

ACOLADA ~e f. Semn grafic in forma de arc, care uneste intr-un grup mai multe cuvinte, formule, cifre. /<fr. accolade

FEL ~uri n. 1) forma particulara de a fi; chip; mod. 2) grup de fiinte sau de obiecte ce se caracterizeaza printr-o anumita insusire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mancare. ~ ul intai. /<ung. fele

SPUZA ~e f. 1) Cenusa fierbinte, alburie si fina, care se formeaza pe suprafata jaraticului, acoperindu-l. 2) pop. grup de bubulite ce apar pe buze sau in jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ◊ Cata pulbere si ~ multime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia

jirebie¹, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formand o unitate de masura la urzit, la depanat; jurubita. 2. (la pl.) ferfenite, sufile, zdrente. 3. (fig.) femeie tanara si vioaie.

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

BRELAN s. n. 1. (la unele jocuri de carti) grup de trei carti de valoare egala, dar de culori diferite, la acelasi jucator. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formeaza o unitate. (< fr. brelan)

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

APARTAMENT, apartamente, s. n. grup de incaperi intr-o cladire, care formeaza o unitate si serveste, de obicei, ca locuinta. – Dupa fr. appartement.

RICKETSIE [‹ engl., fr. {i}; {s} n. pr. Howard Taylor Ricketts (1871-1910), biolog american] s. f. Bacterie gram-negativa, de mici dimensiuni, avand forma sferica sau de bastonas (genul Rickettsia). Ca si virusurile, r. sunt parazite totale, fiind incapabile sa se reproduca in afara celulei gazda. Paraziteaza artropode (purici, paduchi, plosnite, capuse), de la care se transmit la vertebrate, inclusiv la om. Provoaca ricketsioza. Din acest grup fac parte agentii patogeni ai unor forme de tifos.

DUZINA, duzini, s. f. grup de douasprezece obiecte de acelasi fel care formeaza un tot. ◊ Loc. adj. De duzina = care are o calitate inferioara; prost, mediocru. [Pl. si: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine.

STREPTOCOC, streptococi, s. m. Bacterie de forma sferica sau ovala, care se gaseste in grupuri dispuse ca niste lantisoare, agent patogen al unor infectii grave. – Din fr. streptocoque.

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

TIP s.n. 1. forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].

FILOGENIE s.f. Evolutia formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneza. ♦ Ramura a biologiei care studiaza filiatia speciilor si dezvoltarea lor in cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylogenie].

GARNITURA s.f. 1. Accesoriu care serveste la impodobirea sau la completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. Adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesa cu care se etanseaza doua elemente prin care circula un fluid. 4. grup de obiecte, de unelte etc. asemanatoare care formeaza un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelasi gen, folosite intr-un atelier, intr-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. [< fr. garniture].

GASTEROMICETE/GASTROMICETE s. f. pl. grup de ciuperci bazidiomicete ai caror spori se formeaza in interiorul unui corp fructifer inchis, in forma de stomac. (< fr. gasteromycetes, gastromycetes)

BAUER, Bruno (1809-1882), filozof german. Critic al religiei din grupul hegelienilor de stinga. A caracterizat religia ca forma istorica a constiintei universale („Critica evangheliilor sinoptice”).

MICROCOC, micrococi, s. m. Bacterie in forma de sfera, care se prezinta izolat sau in grup, de dimensiuni mai mici decat cocii. – Din fr. microcoque.

TRINITATE s. f. (In religia crestina) Treimea divina; Sfanta Treime. ♦ grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formeaza o unitate. – Din fr. trinite, lat. trinitas, -atis.

PSEFOLOGIE s.f. forma a sociologiei care studiaza atitudinea politica si comportamentul grupurilor de alegatori, pentru a detecta factorii ce-i influenteaza in deciziile luate; sociologie electorala. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].

PSEFOLOGIE s. f. forma a sociologiei care studiaza atitudinea politica si comportamentul grupurilor de alegatori, pentru a detecta factorii ce-i influenteaza in deciziile luate; sociologie electorala. (< engl. psephology)

TRINITATE s. f. 1. Sfanta Treime. 2. grup de trei divinitati, trei persoane sau lucruri care formeaza o unitate. (< fr. trinite, lat. trinitas)

GARNITURA, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a impodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constand din legume, salata etc., care se serveste la friptura. 2. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care completeaza, intaresc sau protejeaza o piesa, micsorandu-i uzura; piesa care asigura imbinarea perfecta a doua elemente prin care circula un fluid. 3. grup de mai multe lucruri de acelasi gen care impreuna formeaza un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelasi fel folosite intr-un atelier sau intr-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi gen ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de litere si de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzand toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucatorilor care alcatuiesc o echipa sportiva; formatie. – Din fr. garniture.

OLIGARHIE ~i f. 1) forma de conducere statala in care puterea politica si economica apartine unui grup restrans de persoane privilegiate. 2) Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhia, fr. oligarchie

NATURALIZARE s.f. 1. Actiunea de a (se) naturaliza si rezultatul ei; (spec.; jur.) obtinerea cetateniei unui stat pe baza recunoasterii unui drept special; incetatenire; naturalizatie. 2. forma de adaptare a organismelor, caracterizata prin faptul ca un grup de indivizi devin capabili sa traiasca intr-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

CAPITALISM s.n. Oranduire social-economica bazata pe proprietatea privata a unui grup restrans asupra mijloacelor de productie. ◊ Capitalism monopolist de stat = forma de existenta a capitalismului monopolist, caracterizata prin ingemanarea fortei statului cu forta monopolurilor. [Cf. fr. capitalisme].

MACROMICETE s.f.pl. (Bot.) grup de ciuperci diferit colorate, cu corpul de fructificatie mare, format din picior si palarie. [< fr. macromycetes].

sterpet, sterpeturi, s.n. (reg.) 1. (la sg. cu sens colectiv) totalitatea oilor sterpe dintr-o stana; grup de oi sterpe, care nu dau lapte; sterpare. 2. (in forma: starpat) pasune unde pasc oile sterpe.

ARHIPELAG s. n. grup de insule intr-o mare sau intr-un ocean, formand un tot. (< ngr. arhipelagos)

INCOLONA, incolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se aseza in coloana, a forma o coloana (de mars); (despre o persoana, un vehicul) a se incadra, intr-o coloana. ♦ Tranz. A aseza, a dispune in coloana. – In + coloana.

SAMBURE, samburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu invelisul lemnos, care contine samanta; p. restr. partea moale a semintei, care contine substanta germinativa. ♦ (Impr.) Samanta. 2. Fig. Parte centrala, fundamentala, esentiala a unui lucru, a unei actiuni; miez, inima, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) grup restrans de oameni care actioneaza in mod organizat si care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Fig. Esenta, idee esentiala. 3. Fig. Particica, farama. [Var.: (rar) sambur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull.

APARTAMENT ~e n. grup de (doua sau mai multe) camere si dependintele necesare, care formeaza o locuinta intr-un bloc de locuit. /<fr. appartement

GAZELA ~e f. 1) la pl. grup de mamifere rumegatoare, cu corp zvelt, cu picioare lungi, sprintene, si cu coarne in forma de lira, raspandit in Asia si Africa. 2) Animal din acest grup. /<fr. gazelle

TRIFTONG ~gi m. grup de trei sunete diferite (o vocala si doua semivocale) care formeaza o singura silaba. /<fr. triphtongue

VOI pron. pers.² pl. (voua, va, vi, (pe) voi, va) 1) (indica grupul de persoane catre care se adreseaza vorbitorul) ~ plecati la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe langa verb cu valoare posesiva) Luati-va cartile. 3) (se foloseste ca pronume de politete cu valoare de singular) Va rog sa hotarati singuri. /<lat. vos

ALBUMINA s.f. Substanta organica din grupul proteinelor, care intra in constitutia celulei animale si vegetale. // (In forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) albumina”. [< fr. albumine].

CONCERTINO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice in concerto grosso. 2. lucrare muzicala concertanta cu forma libera, in care sunt evidentiate calitatile instrumentistilor solisti. 3. concert de proportii reduse. (<it. concertino)

AGITATIE s.f. 1. Miscare prelungita (in sensuri diferite); clatinare, fluturare. 2. Stare de neliniste, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor si de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reactionare, retrograde, si obiective imediate, exprimate si difuzate cu ajutorul unor variate forme de influentare politica. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii in unele probleme de actualitate. [Var. agitatiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitatiia, fr. agitation].

PACHET¹ s. n. 1. reunire de obiecte legate sau invelite laolalta in hartie, in carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fara voia lui. 2. forma intermediara a semifabricatului la producerea tablei subtiri prin laminare periodica. 3. grup de doua-patru trenuri care circula in acelasi sens intre doua statii. 4. (sport) pack (2). 5. set, multime de probleme, legi, masuri etc. ♦ ~ de nervi = persoana nervoasa, care se agita continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) uni formand un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a incurca. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unii printre altii. ♦ A se pierde, a disparea undeva. Am sa ma-mbrac si eu in irod, sa m-amestec printre masti (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) intr-o actiune, intr-o discutie etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vari unde nu este chemat, unde nu are ce cauta. – Lat. *ammixticare.

H*********M (‹ fr.; {s} h**o- + gr. morphe „forma”) s. n. 1. (MAT.) Aplicatie intre doua structuri algebrice, de ex. grupurile (G, +) si (G', +), cu proprietatea φ(x + y)= φ(x) x φ(y), oricare ar fi elementele x si y din G. Sin. morfism, omomorfism. 2. H. de automate = ansamblu de doua automate a caror functionare are la baza aceasta proprietate.

FLEXIBIL, -A, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se indoi, de a se incovoia usor (si de a-si reveni la forma initiala); elastic, mladios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit in legaturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

RADIAT, -A, radiati, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate avand organele dispuse in forma de raze; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) grup de plante din familia compozeelor ale caror petale sunt asezate radial; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia¹.

GEN ~uri n. 1) grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

MASIV, -A I. adj. 1. care constituie o masa compacta, densa. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. in cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. 2. arboret in care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de paduri de acelasi fel. 3. morman, gramada mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

TRIO s. n. 1. compozitie muzicala scrisa pentru trei voci sau instrumente. ◊ sectiune mediana a unor forme tripartite (scherzo, menuet, mars etc.) 2. formatie instrumentala din trei interpreti. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio)

vostru (voastra), adj. pos. – Care apartine sau se refera la persoana careia i se adreseaza vorbitorul si la grupul din care acesta face parte. – Mr., megl., istr. vostru. Lat. voster, forma vulgara in loc de vester (Puscariu 1919; REW 9279; Rosetti, I, 59), cf. vegl. vestro, it. vostro, prov., cat., v. fr. vostre, fr. votre, sp. vuestro, port. vosso.

BROOKS RANGE [brux reindʒ], culme muntoasa in N Pen. Alaska (S.U.A.) intre M. Ciukotsk si granita cu Canada. Lungime: c. 1.000 km. Alt. max.: 3.048 m (vf. Mt. Michelson). Alcatuita din roci paleozoice si sisturi cristaline ridicate in cadrul fazei laramice. Formeaza cumpana de ape intre fl. Yukon si riurile bazinului Arctic. Include grupurile muntoase De Long, Baird, Endicott etc. Zapezi vesnice.

OCTET, octete, s. n. octeti, s. m. 1. S. n. formatie compusa din opt persoane (instrumentisti sau cantareti) care executa impreuna o lucrare muzicala; lucrare muzicala scrisa pentru aceasta formatie. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni in stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) grup de opt biti folosit pentru exprimarea capacitatii de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

QUADRIVIUM n. grup de obiecte cuprinzand aritmetica, muzica, geometria si astronomia, care, impreuna cu trivium, formau cele sapte arte liberale, materia de invatamant a scolilor latine medievale. /Cuv. lat.

MAFIE s.f. 1. Organizatie terorista secreta criminala din Sicilia si S.U.A. care tinde sa se substituie puterii publice printr-o forma primitiva de judecata si de pedeapsa, exercitata in favoarea unor persoane private. 2. grup, asociatie de persoane unite pentru a-si satisface prin orice mijloace interesele private, chiar impotriva celor publice. [Gen. -iei, acc. si mafie, scris si maffie. / < it. mafia].

VERS s.n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte asezate potrivit anumitor reguli de masura si de cadenta si formand un rand dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [< lat. versus, cf. it. verso, fr. vers].

CORP s.n. I. 1. Portiune de materie bine determinata. ♦ (Chim.) Substanta organica sau anorganica. 2. Obiect, lucru. ◊ Corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ Corp de balet = artistii care danseaza in grupuri intr-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzand mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo].

NATURA s.f. 1. Lumea inconjuratoare in intreaga diversitate a manifestarilor si a formelor ei de miscare; univers. ♦ Lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ◊ Natura moarta = grup de lucruri neinsufletite; pictura reprezentand un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trasatura (fizica sau spirituala a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

DEUTEROMICETE s. f. pl. grup eterogen de ciuperci carora le lipseste sau nu li se cunoaste inca forma de fructificatie; fungi imperfecti. (< fr. deuteromycetes)

TEMATIC, -A I. adj. 1. referitor la o tema. ♦ vocala ~a = vocala care nu poate fi considerata nici sufix, nici desinenta si care, impreuna cu radacina, formeaza tema. 2. alcatuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, stiintifice etc. (< fr. thematique, /II/ germ. Thematik)

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Tovarasie, insotire. ◊ Dama (sau doamna) de companie = persoana angajata sa ingrijeasca de o persoana batrana sau bolnava sau ca sa-i tina de urat. 2. grup mic de persoane care-si petrec vremea impreuna; societate. 3. Mare intreprindere constituita sub forma de societati (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

OBSTE ~i f. inv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniti la o anumita treapta de dezvoltare istorica; societate. 2) Repre-zentanta a poporului; adunare obsteasca. 3) rar grup de oameni care isi petrec timpul liber sau merg undeva impreuna; companie; societate. 4) forma de cooperare economica pentru producerea de bunuri agricole. ~ taraneasca. ◊ De ~ comun, public. [G.-D. obstii] /<sl. obistije

TRUPA ~e f. 1) grup regulat si organizat de soldati dintr-o unitate militara. 2) Totalitate de soldati care formeaza o subdiviziune militara. 3) la pl. Totalitate de forte militare. 4) Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ. /<fr. troupe

METRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic in versificatia greco-latina, determinat de un grup de silabe lungi si scurte. ♦ Numarul de silabe si cezura necesara pentru a forma un gen de vers in versificatia moderna. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. [Pl. -ri. / < fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron].

abtinea (-n, -ut), vb. – A se stapini, a se retine. format de la tinea, dupa paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conserva grupul bst: absentiune, s. f.; abstentionist, s. m.; abstinent, adj.; abstinenta, s. f.

companie (-ii), s. f. – 1. Subunitate militara mai mare decit plutonul si mai mica decit batalionul. – 2. Tovarasie, insotire. – 3. grup mic de persoane care isi petrec vremea impreuna, societate. Mare intreprindere constituita sub forma de societati. – Var. (inv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) si apoi din fr. compagnie. S-a specializat in companie „companie militara” si companie, cu toate celelalte sensuri ale cuvintului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (inv., negustor asociat companiei comerciantilor greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovaras), inv.

TANAGRA s. f. 1. figurina de pamant ars, reprezentand femei sau grupuri de copii, care s-a gasit in necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tanar cu forme gratioase. (< fr. tanagra)

RADIOLARE s. f. pl. grup de protozoare marine, pe a caror carapace se afla niste tepuse dispuse in forma de cerc. – Dupa fr. radiolaires.

SATIE [sati], Erik (pe numele adevarat Eric Alfred Leslie) (1866-1925), compozitor francez. Teoreticianul „grupului celor sase”. Precursor al dadaismului si suprarealismului. Piese pentru pian („”Trei bucati in forma de para„, ”Piese reci„, ”Gymnopedii„, ”Sonatina birocratica„), o opera (”Paul si V*******„), balete (”Parada„, primul spectacol cubist, cu decoruri; i costume de Picasso).

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

PERECHE ~i f. 1) grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la

MUFLA s.f. 1. Camera cu pereti refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. grup de mai multi scripeti asezati pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. [< fr. moufle].

NACELA s. f. 1. cos deschis, cabina suspendata de un balon, in care se transporta aeronautii, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care contine grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabina de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de forma alungita, pentru calcinari. 4. element arhitectural de sectiune semiovala cu axa verticala, scobit in zid. (< fr. nacelle)

ORGAN¹ s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

ANDREESCU, Ioan (1850-1882, n. Bucuresti), pictor roman. Studii la Bucuresti si, ulterior la Paris, unde s-a alaturat grupului de la Barbizon. Influentat de impresionisti, deosebindu-se de acestia prin solida constructie a formelor si prin cromatica sobra cu tonalitati grave. Complexa vocatie de peisagist; profund si meditativ observator al naturii, careia ii confera un intens dramatism si un mare potential poetic („La arat”, „Stejarul”, „Iarna la Barbizon”). A mai pictat flori, naturi moarte si portre („Autoportret”, „Profil de fata”). M. de onoare post-mortem al Acad. (1948).

TERORISM s. n. 1. Totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat. 2. Atitudine, manifestare terorista. – Din fr. terrorisme.

CONCERN s. n. forma de monopol constand din unirea mai multor intreprinderi din diferite ramuri economice sub conducerea unui grup de mari capitalisti, in care intreprinderile isi pastreaza formal o anumita independenta. (<engl. concern, germ. Konzern)

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

COMPANIE¹ s. f. 1. insotire, tovarasie. 2. grup de persoane care-si petrec timpul, care se distreaza impreuna; societate, anturaj. 3. intreprindere capitalista organizata sub forma societatilor industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)

GEMATIE s. f. 1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante. 2. inmultire asexuata, la animalele inferioare, caracterizata prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental. (< fr. gemmation)

HOMEOMORF, -A adj. 1. (min.; despre corpuri) care prezinta o analogie limitata a formelor cristaline. 2. (despre organisme) care se aseamana prin aspectul general si conditiile de viata, care apartine aceluiasi grup taxonomic. (< fr. homeomorphe)

CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care contine 42% oxid de fier. Are culoare verde pina la neagra, luciu mat si se formeaza in mediile sarace in oxigen, in zonele litorale ale marilor.

UMANISTIC, -A, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Stiinte umanistice = grup de stiinte care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasica etc. Invatamant umanistic sau sectie umanistica = forma (sau sectie) de invatamant bazat pe studierea stiintelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

TRIO ~uri n. 1) Ansamblu muzical format din trei executanti (vocalisti sau instrumentisti); tertet. 2) Compozitie muzicala scrisa pentru un astfel de ansamblu; tertet. 3) fam. iron. grup de trei persoane nedespartite, unite prin interese sau gusturi comune. [Art. trioul] /<it., fr. trio

BANATIT (‹ Banat) s. n. grup de roci magmatice intruzive, constituit in special din gradionite, avind la partea superioara granite, iar la baza diorite. Formeaza masive (batolitice sau lacolitice), dyke-uri, uneori curgeri de lava si aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile inconjuratoare.

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

BUCHET s.n. 1. Manunchi, legatura de flori. 2. grup de arbori de aceeasi specie in cadrul unui arboret; boschet. 3. Aroma specifica a unor vinuri vechi, selectionate. 4. (Mar.) Ansamblu format din doua-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

INSIGNA ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicatii grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marca a unei distinctii sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupari sau organizatii. /<fr. insigne

TRIOLET s.n. 1. (Muz.) grup de trei note egale ca valoare, care se executa intr-o singura bataie, in loc de doua note. 2. Poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, alcatuita din opt versuri, dintre care primul, al patrulea si al saptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioleta s.f. / < fr. triolet].

PARIETAL, -A adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavitati. ♦ Os parietal (si s.n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, fiind situate intre osul frontal si osul occipital. ♦ Pictura parietala = pictura rupestra. // s.f.pl. grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. parietal(es), cf. lat. paries – perete].

ANTROPOMORF, -A, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n.pl.) grup de maimute, asemanatoare cu omul. 2. Care apartine antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. S. n. Obiect de arta sau reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca. – Din fr. anthropomorphe.

TETRADA s. f. 1. grupare de patru entitati; tetralogie (3). 2. (biol.) grup de patru elemente cromozomiale in timpul meiozei; grupare patata de microorganisme, rezultata din diviziunea in doua planuri a unor coci. 3. (poligr.) format din patru coli. (< fr. tetrade)

CISTICERCOZA (‹ fr.) s. f. grup de boli parazitare intilnite la animale (si rareori la om), ca urmare a localizarii in muschi, membrane seroase, creier etc., a formelor larvare ale unor tenii. Carnea animalelor bolnave de c. este improprie pentru consum.

CLORITE (‹ fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. grup de minerale, cu proprietati asemanatoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicati de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formeaza hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care contin silicati feriferi si alumomagnezieni.

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

ORCHESTRATIE ~i f. 1) Prezentare a unei lucrari muzicale sub forma de partitura pentru orchestra. 2) Transpunere pentru orchestra a unei compozitii scrise initial pentru alta componenta de interpreti. 3) Mod de aranjare a diferitelor grupuri de instrumente pentru executarea unei piese muzicale; in-strumentatie. [G.-D. orchestratiei] /<fr. orchestration

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

TRIOLET ~e n. 1) muz. grup de trei note egale ca valoare, echivaland cu doua note ale aceleiasi figuri ritmice, care se executa intr-o singura bataie. 2) Poezie cu forma fixa alcatuita din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea si al saptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet

ACOLADA s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, constand dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. 2. forma de bolta ca o paranteza culcata, caracteristica stilului gotic si arhitecturii de la inceputul Renasterii. 3. Semn grafic care serveste la reunirea intr-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gat].

silaba (-be), s. f. – grup de foneme pronuntat intr-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunta rar, pe silabe), format dupa ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Galdi 251) cu finala -si provine vb. imprumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.

FAMILIE, familii, s. f. 1. forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

COLECTIV, -A I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu. 2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< fr. collectif, lat. collectivus)

C s. m. invar. 1. A cincea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (semiclusiva prepalatala surda in grupurile ce, ci, oclusiva palatala in grupurile che, chi si oclusiva velara surda in celelalte pozitii). 2. (MUZ.) a) Notatie literala pentru sunetul do; b) Semn de masura de 4 timpi si, respectiv (in forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifra romana cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat intre limbajele de asamblare si limbajele de nivel inalt, orientate catre aplicatie.

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte asezate in acest fel. 2. Portiune in forma de patrat a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, pe care jocul se desfasoara dupa norme speciale. 3. (La unele jocuri de carti) grup de patru carti de aceeasi valoare. – Fr. carre.

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

AFGAN, -A, afgani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-o populatie indo-europeana din Asia-Centrala, formand populatia de baza de religie musulmana a Afganistanului. 2. Adj. Care apartine Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgana (si substantivat, f.) = limba din grupul limbilor iraniene vorbita de afgani. 3. S. m. Unitate monetara din Afganistan. – Din fr. Afghan.

LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

GARNITURA ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste fainoase preparate, care se serveste cu mancaruri, in special, din carne. 3) Piesa demontabila care protejeaza sau fixeaza alta piesa. ~ de frana. 4) Placa elastica care se fixeaza intre doua piese rigide pentru a le etansa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) grup de obiecte asortate, care alcatuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobila. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formeaza un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur

CARUSEL s.n. 1. Dispozitiv format din mai multi caisori de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. Serie de miscari de dresaj executate de un grup de calareti. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

grupA, grupe, s. f. 1. Colectiv restrans de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mica subunitate militara de instructie si de lupta. ♦ (Rar) grup (2). 2. Subdiviziune (in stiinte) care cuprinde elemente cu trasaturi comune. ◊ grupa sangvina = fiecare dintre categoriile de clasificare a sangelui, intemeiata pe ansamblul de caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subimpartirile care rezulta din asezarea elementelor chimice in sistemul periodic, grupand elementele cu proprietati inrudite. – Din fr. groupe.

INVARIANT, -A I. adj. 1. (mat.; despre o marime, o expresie, o relatie) care ramane aceeasi pentru un grup de transformari. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianta nula. II. s. m. 1. marime, expresie, relatie, proprietate care ramane neschimbata in urma unor transformari de natura fizica ori matematica. 2. forma lexicala care, luata in raport cu o alta forma din paradigma aceluiasi cuvant, prezinta atat diferente de expresie, cat si de continut. 3. (estet.) existenta in toate domeniile artei, de-a lungul evolutiei lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanenta, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

TREMA s.f. 1. Semn format din doua puncte orizontale, care se pune pe o vocala pentru a arata ca trebuie pronuntata separat de vocala precedenta sau pentru a-i modifica valoarea. 2. Pozitie rasfirata a unui grup de dinti. [< fr. trema, cf. gr. trema].

REFREN ~e n. 1) Vers sau grup de versuri care se repeta dupa fiecare strofa a unei poezii. 2) Fraza muzicala care se repeta la sfarsitul fiecarui cuplet al unui cantec. 3) fig. Enunt care se repeta mereu intr-o forma invariabila. /<fr. refrain

TIP¹ I. s. n. 1. model, forma careia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene; model original dupa care se efectueaza obiecte de acelasi fel; prototip. 2. individ, exemplar care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esentiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale carui caractere constituie trasaturile esentiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. 2. (fam.) persoana de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)

SIR ~uri n. 1) grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ Fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira

ORNAMENT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoaba. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare. ♦ (Muz.) Semn, nota sau grup de note care mareste efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].

COLECTIV, -A, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartine tuturor; comun, obstesc, social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumeste prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un intreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactie. Colectiv de catedra. ♦ P. gener. grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (Iesit din uz) Cooperativa Agricola de Productie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

AVANGARDA s. f. 1. detasament care se trimite in fruntea unei trupe in mars spre a face siguranta pe directia de deplasare a acesteia. 2. clasa, grup social, organizatie politica conducatoare, care se situeaza pe pozitiile cele mai inaintate in cadrul unei miscari sociale, politice, nationale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. miscare literar-artistica complexa si eterogena, care, afisand o respingere totala a formelor consacrate si a traditiei, proclama ostentativ si polemic necesitatea innoirii, asumandu-si rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

FALANGA s. f. I. 1. formatie de soldati spartani sau macedoneni pedestri, cu lanci lungi, care atacau in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa, armata. 2. (fig.) grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (in doctrina sociala utopica a lui Fourier) celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. grupare politica fascista (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

AUSTRALOPITECUS (‹ fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuta”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv in Africa de SE, aparut in urma cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mica (1,30 m, 30 kg), schelet alcatuit din oase subtiri, capacitate craniana de 450 cm³, caractere ce il apropie de genul h**o. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniana de 530 cm³, bolta craniana aproape plata, caninii mai dezvoltati decit ceilalti dinti si schelet alcatuit din oase mai groase.

formaTIE, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. Fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

conduce (conduc, condus), vb. – 1. A indruma un grup de oameni, o institutie. – 2. A dirija. – 3. A insoti pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Lat. conducere (sec. XIX), cu acceptiile fr. conduire. – Der. conducator, s. m. (director, capetenie, sef); conducatorie, s. f. (conducere, sefie); conductor, s. m. (capetenie, calauza), din fr. conducteur; conducta, s. f. (teava, tevarie), format pe baza fr. conduite; conduita, s. f. (conduita; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].

pereche (perechi), s. f. – 1. grup de doua obiecte sau persoane. – 2. Tovaras; sot. – 3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. pareche. Mr. pareacl’e, megl. parecl’a. Lat. paricula (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); imperechia, vb. (a forma un cuplu; inv., a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, s. f. (inv., discordie, vrajba); desperechia, vb. (a decupla, a lasa fara pereche).

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafata a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, care delimiteaza anumite zone in campul de joc, si in cadrul careia se aplica unele reguli speciale. 3. Incapere la bordul unei nave folosita ca sala de mese, de lectura si de recreatie pentru ofiteri. 4. (La unele jocuri de carti) grup de patru carti de aceeasi valoare. – Din fr. carre.

PACHET, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte stranse la un loc sau infasurate intr-o invelitoare de protectie (si legate) pentru a se putea pastra sau transporta mai usor; legatura. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid si fara voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alaturate si legate intre ele pentru a forma o singura piesa folosita intr-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

cird (cirduri), s. n. – 1. grup de animale de acelasi fel, turma, multime. – 2. Ceata mare de oameni, multime. – 3. Zbor. – Mr. (girdel’u), megl. card. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krudo; cf. bg. kurd, cr. kerd, slov. kerdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cirdui (var. incirdui), vb. (a orindui, a aranja, a pune in ordine; a forma un sir, a se pune la rind; a se asocia, a se imprieteni); incirdosi (var. incordosa), vb. (a face companie, a insoti).

INformaTIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

RAZBOI¹, razboaie, s. n. Conflict armat (de durata) intre doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. Razboi civil = lupta armata intre doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. Razboi rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. Razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si intretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neintelegere, vrajba, galceava. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].