Rezultate din textul definițiilor
CONTRAVANTUIRE s. f. element de constructie, grinda cu zabrele, avand rolul de a mari rezistenta constructiei la presiunea vantului, la trepidatii etc. (dupa fr. contreventement)
DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.
CONTRAVANTUIRE, contravantuiri, s. f. Element de constructie de forma unei grinzi cu zabrele, avand rolul de a prelua fortele orizontale (presiunea vantului, forta de franare) care actioneaza asupra unei constructii. – Contra1 + vantuire (rar < vantui).
GUSEU s.n. Placa de otel care serveste la alcatuirea nodurilor unei grinzi cu zabrele. [< fr. gousset].
zabrea, zabrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o retea de bare imbinate la capete. [Var.: zebrea s. f.] – Slav (v. sl. zabralo).
zabrea, zabrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o retea de bare imbinate la capete. [Var.: zebrea s. f.] – Din sl. zabralo.
zabrea ~ele f. 1) mai ales la pl. (la usi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama), formand impreuna un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse impreuna in forma de retea, se fixeaza la o grinda. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo