DISPROFORON s.n. (La autorii latini) Aliteratie a unor consoane greu de pronuntat. [Cf. lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron < dys – greu, prophoros – care inainteaza].

EPENTEZA s.f. Introducere a unei consoane intre doua sunete greu de pronuntat. [Cf. fr. epenthese, gr. epenthesis].

DISPROFORON s. n. (la autorii latini) aliteratie a unor consoane greu de pronuntat. (< lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron)

EPENTEZA s. f. aparitie a unui sunet nou (consoana) in interiorul unui cuvant intre doua sunete greu de pronuntat. (< fr. epenthese, lat., gr. epenthesis)

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) A citi cu greu, pronuntand litera cu litera sau silaba cu silaba; a silabisi. – Cf. slomni.

A BUCHERI ~esc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronuntand pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A invata mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher

A SILABISI ~esc tranz. A citi cu greu, pronuntand pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillavisa

sloveni, slovenesc, vb. IV (inv.) 1. a citi cu greu, pronuntand litera cu litera sau silaba cu silaba; a silabisi. 2. (reg.; in forma: slomni) a ingaima; a sopti. 3. (reg.) a incerca sa invete; a incepe sa priceapa. 4. (reg.; despre melodii, cantece etc.) a incerca sa descifreze sau sa deprinda. 5. (refl.; reg.; in forma: slomni) a se zvoni, a se anunta. 6. (fig.; reg.; despre lumina, culori, in forma: slomni) a aparea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a banui; a dibui.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunta (cu greu), intrerupand vorbele. – Din ruptura.

CHIMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de chimie; propriu chimiei. Reactie ~ca. 2) Care aplica chimia si metodele ei. Curatatorie ~ca. ◊ Creion ~ creion care, pe umed, lasa urme foarte pronuntate ce se sterg greu. /<fr. chimique

PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) Multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea

A MOLFAI molfai 1. tranz. 1) A mesteca in gura cu saliva, fara a musca cu dintii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu in gura, numai cu gingiile si cu limba din cauza lipsei dintilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A manca, scotand un zgomot (urat) in timpul mestecarii alimentelor in gura; a clefai. 2) fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

A MORFOLI ~esc 1. tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (in gura), numai cu gingiile si cu limba (din cauza lipsei dintilor); a molfai. 3) (lucruri necomestibile) A invarti intre dinti; a roade cu dintii. 4) fig. fam. (lucruri) A face sa se morfoleasca; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdarie; a manji; a murdari; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a molfai. /Onomat.