MEA CULPA loc.s. Recunoastere a greselii. ◊ A face mea culpa = a-si marturisi greseala. [< lat. mea culpa – greseala mea].

MEA CULPA [pron. ME-A CULPA] s. n. inv. formula prin care cineva isi recunoaste o greseala. (< lat. mea culpa, greseala mea)

mea CULPA (lat.) e vina mea – Formula prin care isi recunosti greseala si, implicit, iti ceri iertare. „mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa” („E vina mea, e vina mea, e vina mea cea mai mare”), apare intr-o rugaciune de pocainta la catolici.

mea CULPA (Livr.) Formula prin care cineva isi recunoaste o greseala. [Pr.: me-a culpa] – Expr. lat.

SCUZA, scuze, s. f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micsora o vina, o greseala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatie; dezvinovatire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greseala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ◊ Expr. Scuzele mele, formula prin care cineva isi cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-si exprima parerea de rau pentru o greseala facuta; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta greselile (cuiva). – Din it. scusa. Cf. fr. excuse.