usuc s. n. – 1. Substanta unsuroasa de la lina oilor. – 2. Murdarie in apa in care se spala lina prima data. – Mr. usic. Var. ursuc. Origine necunoscuta. Dupa Tiktin, din usca „a-si pierde umiditatea”. Dupa Diculescu, Elementele, 456, din gr. οἴσυπος „grasime de oaie”, prin intermediul unei forme eolice *οἴσυϰος. Dupa Candrea, din lat. sucus contaminat cu usca. – Der. usucos, adj. (slinos).

pai s.n. (reg.) 1. lana noua, marunta, crescuta pe oi primavara. 2. grasime de pe lana oilor; usuc.

SEU ~uri n. grasime de animale rumegatoare, folosita mai ales in industrie. ~ de oaie. ◊ A avea ~ a avea o situatie materiala buna; a fi instarit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum

sloi (-iuri), s. n. – 1. Bulgare, coagul (se zice despre bucati dintr-o materie care se solidifica sub efectul frigului ca grasimea, ceara). – 2. Bloc de gheata. – 3. (Trans.) Mincare de carne de oaie in seul ei. Sl. sloj, din vb. suloziti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei si slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se inchega, a se solidifica).

PERGAMENT, pergamente, s. n. 1. Piele (de oaie, de vitel etc.) prelucrata special pentru a se putea scrie pe ea, folosita in trecut in loc de hartie. 2. Document, text scris pe pergament (1). 3. Hartie translucida care nu lasa sa patrunda grasimile sau umezeala, folosita mai ales la ambalarea alimentelor; hartie pergaminata. – Din lat. pergamentum.