PARTICIPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal si nepredicativ, cu forme deosebite dupa gen si dupa numar, denumind actiunea suferita de un obiect. ◊ (In vechea terminologie a gramaticii limbii romane) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.

BALASESCU, Nicolae (Nifon) (1806-1880, n. sat Hasag, jud. Sibiu), carturar roman. Participant la Revolutia de la 1848-1849. Autor al unui dictionar latin-roman (1847) si al unei gramatici a limbii romane (1848).

CIPARIU, Timotei (1805-1887, n. sat Panade, jud. Alba), filolof si lingvist roman. Acad. (1866). Participant la Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania. Directorul gimnaziului din Blaj (1854-1875). Unul dintre presedintii ASTREI. Reprezentant al curentului latinist. A editat prima culegere de texte vechi romanesti („Crestomatie sau analecte literare”) si a pus bazele gramatice istorice a limbii romane („Elemente de limba romana dupa dialecte si monumente vechi”). A reusit sa impuna in cadrul Academiei romane ortografia etimologica. A publicat o gramatica a limbii romane. Versuri, note de calatorie, o antologie de texte din sec. 16-18.

CIMPEANU, Petru (1809-1893, n. Transilvania), carturar roman. M. de onoare al Acad. (1871), prof. de filozofie la Academia Mihaileana. Autor al unei gramatici a limbii romane.

DACOROMANIA 1. Revista de lingvistica, filologie si istorie literara, aparuta la Cluj, in perioada 1921—1948, sub conducerea lui Sextil Puscariu, ca buletin al Muzeului limbii romane. In cele 11 vol. editate se regasesc studii de istorie a limbii romane, de lexicologie, fonetica, gramatica, dialectologie, lingvistica generala, istorie literara etc., precum si o bogata bibliografie a publicatiilor din aceste domenii, aparute in tara si peste hotare. Din 1994, apare din nou, la Cluj-Napoca, sub egida Institutului de Lingvistica si Teorie Literara „Sextil Puscariu“. 2. Revista de studii literare si istorice aparuta in 1973-1993 la Freiburg (Germania).

OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.

COTEANU, Ion (1920-1997, n. Bucuresti), lingvist roman. Acad. (1974), prof. univ. la Bucuresti. Specialist in lexicologie, stilistica („Stilistica functionala a limbii romane”), dialectologie, limba literara („romana literara si problemele ei principale”) si gramatica istorica („Morfologia numelui in proto-romana [romana comuna]”). Redactor responsabil la „Dictionarul limbii romane” – serie noua.

AVRAM 1. Andrei A. (n. 1930, Turda), lingvist roman. Specialist in fonetica si fonologie („Cercetari asupra sonoritatii in limba romana”, „Contributii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte romanesti”, coordonator al „Antologiei fonetice a limbii romane”). 2. Mioara A. (1932-2004, n. Tulcea), lingvista romana. Sotia lui A. (1). Specialista in gramatica, ortografie, lexicologie („Evolutia subordonarii circumstantiale cu elemente conjunctionale in lima romana”, „gramatica pentru toti”, „Probleme ale exprimarii corecte”).