rug (gramada de lemne) s. n., pl. ruguri

claus clausuri si clause, s.n. (reg.) 1. baraj, stavilar, hait, opust, scoc, zaton. 2. gramada de lemne adunata la capatul barajului.

jneamat, jneamate, s.n. (reg.) 1. gramada de lemne, gunoaie si mal, aduse de ape. 2. lucruri trantite gramada, in dezordine. 3. mormant (in padure) pe care trecatorii arunca pietre, lemne, crezand ca i se iarta mortului pacatele.

mlajet s.n. (inv.) 1. loc cu puieti de salcie. 2. gramada de lemne, busteni, vreascuri.

sclada s.f. (inv.) stiva, gramada de lemne; naclada.

bocsa f., pl. e (ung. boksa, bogsa, gramada de lemne de facut mangal). Vest. Grafit, mineral de vapsit masinile si sobele de fer.

codru si (Ial.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, gramada de lemne; rut. koroda, copac ramuros. De aci si alb. kodra, deal. Evolutiunea semantica ar fi: „copac ramuros [!], padure mare, munte, bucata mare”. Cp. cu lat. saltus, munte paduros. Cp. si cu crov). Munte (Ps. S. si azi Ban.). Padure imensa si neumblata. Hot de codru, tilhar, bandit. A fura ca´n codru, a fura fara frica de pedeapsa. Bucata mare de pine [!] ori de mamaliga: flamindu codri viseaza, si vrabia mei (Prov.). V. crihan, cocolan, halca, socomete.

BOCSA, bocse, s. f. 1. (Reg.) gramada de lemne pregatite pentru a fi transformate prin ardere inceata in carbuni; p. ext. carbunarie. 2. Gramada de minereuri bogate in sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

RUG², ruguri. s. n. gramada de lemne pe care se ardeau, in antichitate, jertfele sau mortii si, in evul mediu, condamnatii la moarte. – Lat. rogus (dupa rug¹).

RASCOTE s. f. gramada de lemne, vreascuri, crengi (aduse de apa). – Din rasc (var. lui vreasc) + suf. -ot.

BOCSA, bocse, s. f. 1. (Reg.) gramada de lemne pregatite pentru a fi transformate prin ardere inceata in carbuni; p. ext. carbunarie. 2. Gramada de minereuri bogate in sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor in vederea unei desulfurari partiale. – Magh. boksa.

lemnARIE¹, lemnarii, s. f. 1. Cantitate, gramada (mare) de lemne. 2. Material lemnos care intra intr-o constructie. 3. (Reg.) Magazie de lemne. – lemn + suf. -arie.

naclada, naclade, s.f. (inv.) 1. gramada mare de lemne pentru foc. 2. plavie.

stont, stonturi, s.n. (reg.) gramada mare de lemne.

turluc, turluce, s.n. (reg.) 1. groapa de carbuni; carbunarie. 2. gramada, stiva de lemne facuta carbuni. 3. vizuina. 4. local de proasta reputatie.

AZVARLITOR, -OARE, azvarlitori, -oare, adj. Care azvarla. ♦ (Substantivat, f.) Partea in contrapanta a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor intr-o gramada mare. – Din azvarli + suf. -(i)tor.

chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.

JNEAMAT, jneamete, s. n. (Reg.) 1. gramada de mal, de lemne, de gunoaie etc. aduse de apa. 2. gramada de lucruri in dezordine.

corda, pers. 3 sg. coarda, vb. I refl. (reg.; despre lemnele din stiva) a cadea gramada.

paleu, palei, s.m. (reg.) fiecare dintre drugii de lemn cu care se transporta gramezile de fan la locul unde se cladeste claia.

AZVARLITOR, -OARE, azvarlitori, -oare, adj. Care azvarle. ♦ (Substantivat, f.) Partea in contrapanta a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apa sar in gramada. – Azvarli + suf. -tor.

ciosvarta, ciosvarte, s.f. 1. (inv.) a patra parte dintr-un intreg; sfert, firta. 2. (reg.) sfert, patrar dintr-un animal taiat, ciric, coapsa, arm, but. 3. (reg.) lemn crapat in patru, dranita. 4. (reg.) gramada de crengi de vanzare; cirta.

racas, racasuri, s.n. (reg.) 1. gramada, tason. 2. jilip pe care aluneca lemnele. 3. proptea de scanduri.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

STIVA ~e f. gramada in care elementele constitutive sunt asezate ordonat unele peste altele. O ~ de lemne. /<ngr. stiva, it. stive

porcoi (porcoaie), s. n. – 1. Musuroit, gramada de pamint cu care se acopera baza plantelor cultivate. – 2. gramada, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „musuroire”, care pare sa fi fost cuvint diferit de la porca „scroafa”, cf. it. porca „brazda”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu exista dovada documentara a folosirii cuvintului primitiv fara suf.; totusi, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscuta dupa Vasmer, II, 407), sa provina din rom.