GRAFEM ~e n. Semn grafic al sunetului. /<fr. grapheme

NOTATIE, notatii, s. f. 1. Insemnare, consemnare; text scris care contine scurte insemnari, observatii. 2. Reprezentare prin semne conventionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezinta ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunostintelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notatiune s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.

NOTATIE s.f. 1. Insemnare, nota. 2. Sistem de semne conventionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ Notatie muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notatiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].

FONOGRAFIE s. f. inregistrare grafica a sunetelor. (< fr. phonographie)

NOTATIE s. f. 1. insemnare, inregistrare, nota. 2. sistem de semne conventionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)

NOTA s. f. 1. scurta insemnare scrisa; indicatie, comentariu, remarca (in scris). ◊ articol publicistic de proportii reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ♦ a fi in ~ = a se potrivi unei situatii; a forta a = a exagera. 3. element component caracteristic unei notiuni. 4. calificativ (in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. inscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie sa le achite cineva. 7. semn conventional pentru reprezentarea grafica a sunetelor muzicale; sunetul corespunzator. (< fr. note, it., lat. nota)

NOTA² ~e f. 1) Semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a unui sunet muzical. A canta pe ~e. ◊ A pune o melodie pe ~e a reprezenta grafic o melodie; a inscrie o melodie. 2) sunet muzical corespunzand acestui semn. ~a sol. ◊ ~ falsa (sau discordanta) a) nota care nu corespunde muzicii; b) element care nu este in concordanta cu restul ansamblului. Ca pe ~e cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte continand piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota

FONOTIP s. n. aparat care transforma sunetele in semne grafice. (< engl. phonotype)

CONSOANA ~e f. 1) sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator, in care intampina obstacole. 2) Semn grafic care noteaza un asemenea sunet. [G.-D. consoanei] /<fr. consonne, lat. consona

AUDIOGRAMA s. f. 1. inregistrare grafica a intensitatii si frecventei sunetelor. 2. curba care inregistreaza rezultatele unui examen audiometric. (< fr. audiogramme)

OMOFON, -A adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care suna la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care noteaza un acelasi sunet. (< fr. h*******e)

VOCALA s. f. sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera reprezentand un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)

VOCALA, vocale, s. f. (Fon.) sunet al vorbirii la a carui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. ◊ Vocala neutra = structura vocalica ce se caracterizeaza prin formanti situati la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.

CONSOANA, consoane, s. f. sunet al vorbirii format din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea (urmata de deschidere brusca) sau prin stramtoarea acestuia; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.

VOCALA ~e f. 1) sunet al vorbirii produs prin iesirea libera a curentului de aer din plamani. 2) Semn grafic ce reprezinta un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalis

VOCALA s.f. sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].

ACCENT s.n. 1. Intonatie speciala a unei silabe dintr-un cuvant, pusa in evidenta prin marirea intensitatii vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensa a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indica accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limba sau un dialect. 3. Intonatie afectiva, mladiere speciala a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanta. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].

CONSOANA s.f. sunet format in special din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea sau stramtarea acestuia; consonanta; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne].

SONAGRAMA s. f. reprezentare grafica a componentelor fonice ale succesiunii sunetelor unui cuvant, la sonagraf. (< fr. sonagramme, engl. sonagram)

SCRIERE, scrieri, s. f. 1. Actiunea de a scrie si rezultatul ei. 2. (Concr.) Sistem de semne grafice conventionale prin care sunt reprezentate in scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (Inv.) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (Concr.) Text scris: exprimare in scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (5), scris¹ (4). ♦ Opera literara sau stiintifica. – V. scrie.

INREGISTRA vb. tr. 1. a inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. a consemna in scris, a insemna, a lua in evidenta. ◊ (fig.) a intipari, a retine (in memorie). 3. a inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. a obtine, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

NOTA s.f. 1. Scurta insemnare scrisa; insemnare, indicatie, comentariu, remarca (in scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. Aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ◊ A fi in nota = a se potrivi unei situatii. 3. Element component caracteristic al unei notiuni. 4. Calificativ (exprimat in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Inscris care cuprinde indicarea sumelor (si calculul lor) pe care trebuie sa le achite cineva; socoteala. 7. (Muz.) Semn grafic prin care se indica inaltimea si durata unui sunet; sunet muzical. ◊ A forta nota = a exagera. [< fr. note, it., lat. nota].

PALATOGRAMA, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafica a suprafetei palatului¹ atinse de limba in timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme.

INREGISTRA vb. I. tr. 1. A inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. A consemna in scris, a insemna (un fapt, un eveniment). ♦ A incorpora (2). ♦ (Fig.) A intipari, a retine (in memorie). 3. A inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. A obtine, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].

ACCENT s. n. 1. intonatie speciala a unei silabe dintr-un cuvant prin marirea intensitatii vocii. ◊ semn grafic care indica aceasta intonatie. 2. (muz.) emisiune mai intensa a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limba, un dialect. 4. inflexiune afectiva a vocii. 5. (fig.) importanta. ♦ a pune ul (pe) = a sublinia, a scoate in relief. (< fr. accent, lat. accentus)

logograma s.f. Semn grafic care inlocuieste un cuvant fara sa-i reproduca integral sau nereproducandu-i deloc sunetele prin litere; scriere ideografica (‹ fr. logogramme.

SPIRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existentei (opus materiei); totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. 2. Inteligenta; imaginatie. 3. (In superstitii) Fiinta imateriala, supranaturala. 4. Mod, fel de manifestare, de gandire. 5. Gluma, anecdota. ♦ Vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta din punctul de vedere al aspiratiei sunetul caruia i se adauga. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].

SPIRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etc. 2. inteligenta; imaginatie. 3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala. 4. mod, fel de manifestare, de gandire. ♦ in ul = potrivit cu... 5. gluma, anecdota; vorba de duh. ♦ a face e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus, it. spirito)

PALATOGRAMA s.f. (Fon.) Reprezentare grafica a suprafetei palatului, in care se vad locurile atinse de limba in timpul pronuntarii unui sunet. [< fr. palatogramme].

SEDILA s.f. Semn grafic in forma de virgula care se pune sub o consoana pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cedille, cf. sp. zedilla].

TILDA, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

ACCENT, accente, s. n. 1. Pronuntare mai intensa, pe un ton mai inalt etc. a unei silabe dintr-un cuvant sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceasta pronuntare sau alta particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate in relief, a da atentie deosebita (unei probleme). 2. Fel particular de pronuntare, specific unui grai, unei limbi sau unei stari afective. 3. Scoatere in relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritatii sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.

grafic² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de modul de reprezentare prin diagrame si, mai ales, prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile; propriu reprezentarii prin diagrame si prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile. Tabel ~ al oscilatiilor de temperatura. 2) Care tine de reprezentarea sunetelor vorbirii in scris; propriu reprezentarii sunetelor vorbirii in scris. Semn ~. 3) Care tine de realizarea tipografica a unei tiparituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tiparituri. Imprimare ~ca. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii si multiplicarii originalelor, scrise sau desenate, in vederea tiparirii. /< fr. graphique