SCUAR, scuaruri, s. n. Mica gradina publica aflata de obicei la o incrucisare de strazi sau in mijlocul unei piete. – Din fr. square.

ALEE ~i f. 1) Drum intr-un parc sau intr-o gradina publica. 2) Strada ingusta si scurta marginita de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. alee

CHIOSC ~uri n. 1) Constructie mica pe strada, in gari, pe stadioane, prevazuta cu o fereastra, prin care se vinde marfa (ziare, reviste, tigari etc.); ghereta. 2) Mic pavilion intr-un parc sau intr-o gradina publica. /<turc. kosk

PARTER ~e n. 1) Parte a unei cladiri cu mai multe etaje, situata la nivelul solului. 2) Parte a unei sali de spectacole, situata la nivelul solului si cuprinsa intre scena si fundul salii. 3) Totalitate de spectatori aflati in aceasta parte a salii. 4) Suprafata de pamant intr-un parc sau intr-o gradina publica plantata cu flori sau cu iarba. /<fr. parterre

SCUAR ~uri n. Mica gradina publica in zona orasului (de obicei, la raspantie); spatiu verde. /<fr. square

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

PARC s. n. 1. gradina publica mare, amenajata cu arbori, peluze etc. ◊ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. suprafata de teren inchisa unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. loc de stationare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor si materialelor unei institutii, unei unitati. ◊ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi, institutii etc.. 4. ~ electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)

CISMIGIU, parc in centrul Bucurestiului. Amenajat ca gradina publica (1847-1860) dupa planurile peisagistului german O. Mayer de catre arh. Fr. Rebuhn, dupa asanarea (1854) lacului natural. Supr.: 17 ha. Rotonda scriitorilor romani. Monumentul eroilor francezi realizat de Ion Jalea (1920) din marmura de Carrara.

PARC s. 1. gradina. (~ public.) 2. parc zoologic v. gradina zoologica.

HAVUZ ~uri n. (mai ales, in gradinile publice) Bazin de apa din piatra sau din beton, avand, de obicei, o fantana arteziana la mijloc. /<turc. havuz

STROPITOARE ~ori f. 1) Vas cilindric, cu toarta si cu un tub lateral terminat printr-o sita, care serveste la stropit (florile, legumele etc.). 2) Vehicul prevazut cu un recipient pentru apa, folosit pentru stropitul strazilor si al gradinilor publice. /a stropi + suf. ~toare

TERASA ~e f. 1) Constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

PARC s.n. 1. gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati. 4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].

RECAS, com. in jud. Timis, situat in E C. Timisului, pe canalul Bega; 8.221 loc. (2005). Statie (in sat. R.) si halta de c. f. (in satul Izvin). Expl. de argila. Mat. de constr.; pielarie si incaltaminte. Cresterea bovinelor si a cailor de rasa Nonius (in satul Izvin). Centru viticol si de vinificatie. In satul Bazos, atestat documentar in 1783, se afla un parc dendrologic (59 ha), amenajat in anii 1909-1914 de catre F. von Engelhardt (directorul gradinilor publice din Dusseldorf), inclus pe lista ariilor protejate, care cuprinde peste 500 de specii de arbori din diferite zone ale lumii printre care ienuparul de V******a (Jupenirus v********a), gutuiul japonez (chaenomeles japonica), artarul nord-american (Acer saccharinum), arborele-lalea (Lyrodendron tulipifera) s.a.

CHIOSC, chioscuri, s. n. 1. Constructie usoara (si mobila) pe strazi, in parcuri, in gari, unde se vand ziare, reviste, tigari, racoritoare etc. 2. Constructie usoara (de lemn) asezata in gradini particulare sau publice (ca adapost la umbra, pentru odihna etc.). – Din tc. kosk.

SCUAR s. n. mica gradina in mijlocul unei piete publice sau la o raspantie de strazi. ◊ (p. ext.) zona verde care separa cele doua sensuri de circulatie ale unei autostrazi. (< fr. square)

SCUAR s.n. (Anglicism) Mica gradina situata in mijlocul unei piete publice sau la o raspantie de strazi. ♦ (P. ext.) Zona verde care separa cele doua sensuri de circulatie ale unei autostrazi. [Pron. scuar, pl. -uri. / < fr., engl. square – piata patrata].

gradina, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) gradina de copii = gradinita (de copii). gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

public² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public