sterne s.n. pl. (reg.) grade militare.

CAPORAL, caporali, s. m. grad militar imediat inferior aceluia de sergent; militar care are acest grad; caprar². – Din fr. caporal.

HOTNOG, hotnogi, s. m. Vechi grad militar in Moldova, comandant peste o suta de ostasi; sutas; persoana care avea acest grad. – Din magh. hadnagy „sublocotenent”.

POLCOVNIC, polcovnici, s. m. (Inv.) 1. Comandant al unui polc; grad militar corespunzator colonelului. 2. Comandant al unei formatii militare de paza a ordinii publice. – Din ucr., rus. polkovnic.

FRUNTAS, -A, fruntasi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care este in frunte intr-un domeniu de activitate si care poate servi de exemplu. 2. S. m. si f. Denumire a gradului militar dintre ostas si caporal; persoana care are acest grad. – Frunte + suf. -as.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

FELDMARESAL, feldmaresali, s. m. Cel mai inalt grad militar in armatele (de uscat ale) unor tari (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoana care detine acest grad. [Acc. si: feldmaresal] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-marechal, rus. fel'dmarsal.

SERGENT, sergenti, s. m. 1. grad inferior in armata sau in politie, imediat superior gradului de caporal; persoana care poarta acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter; persoana care are acest grad. 2. (In trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

SOLDAT², soldati, s. m. militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad intr-o armata; p. gener. militar care isi executa stagiul. ♦ Fig. Luptator, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

CAPORAL ~i m. 1) grad militar imediat inferior celui de sergent. 2) militar care are acest grad. /<fr. caporal

CAPRAR¹ ~i m. pop. grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. kaprar, germ. Kapral

gradAT² ~ti m. Persoana cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada

TRESA ~e f. 1) Siret din fire de lana, de matase sau banda de metal care se fixeaza la unele uniforme pentru a indica gradul (militar); galon. 2) Parama folosita la legarea navelor, actionand perpendicular pe axa navei. 3) Invelis textil sau metalic al unui cablu electric. 4) Motiv arhitectural ornamental, plat sau convex, in forma de benzi impletite. /<fr. tresse

CAPORAL s.m. grad militar intre fruntas si sergent; militar care are acest grad. [Cf. fr. caporal, it. caporale].

ingrada, ingradez, vb. I (pop., inv.) a da un grad militar (superior).

LOCOTENENT s.m. 1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].

MAIOR s.m. grad militar imediat superior gradului de capitan; ofiter care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].

caporal (caporali), s. m. – grad militar inferior aceluia de sergent. Fr. caporal. Din fr., germ. Kapral › bg. kaprar, si din ultimul rom. caprar, s. m. (caporal), der. caprarie, s. f. (sectie, divizie); cf. Borcea 180, care deriva caprar direct din germ. Dupa Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kaprar.

subcapitan, subcapitani, s.m. 1. (inv.) grad militar imediat inferior celui de capitan. 2. (inv. si reg.) subprefect.

subcolonel, subcolonei, s.m. (inv.) grad militar imediat inferior celui de colonel; persoana care purta acest grad.

SERGENT s.m. grad inferior in armata sau in militie, mai mare decat cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter. [< fr. sergent].

CAPORAL s. m. grad militar intre fruntas si sergent. (< fr. caporal, it. caporale)

MAIOR s. m. grad militar imediat superior celui de capitan. (< rus. maior, germ. Major)

OFITER s. m. grad militar de la sublocotenent pana la general. (< pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier, germ. Offizier)

SERGENT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofiterilor. (< fr. sergent)

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

CAPORAL, caporali, s. m. grad militar intre fruntas si sergent; militar care are acest grad. – Fr. caporal.

ODOBAS s. m. (in sec. 17-18, in Tara Romaneasca si in Moldova) grad militar inferior capitanului.

AMIRAL, amirali, s. m. I. Cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.

CONTRAAMIRAL, contraamirali, s. m. grad de ofiter in marina militara, corespunzator gradului de general-maior din trupele de uscat; persoana care are acest grad. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-amiral.

CONTRAAMIRAL ~i m. grad de ofiter in marina militara, corespunzand gradului de general-maior din trupele de uscat. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-amiral

PLUTONIER ~i m. (in armatele unor state) 1) militar cu grad superior celui de sergent major. ◊ ~ major militar cu grad superior celui de plutonier. ~ adjutant militar cu grad superior celui de plutonier major. 2) militar care comanda un pluton. [Sil. -ni-er] /pluton + suf. ~er

SERGENT ~ti m. 1) militar cu grad imediat superior caporalului. 2) : ~ de strada slujbas la politie cu misiunea de a mentine ordinea publica pe strazile unui oras; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant

SUBOFITER ~i m. militar cu grad superior celui de sergent si inferior celui de ofiter. [Sil. sub-] /sub- + ofiter

EPOLET s.m. Banda (carton imbracat cu stofa) care se aplica pe umerii uniformelor militare si pe care se indica gradul, specialitatea militara etc. [Pl. -eti, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. epaulette].

ofiter (ofiteri), s. m. – militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier si probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). – Der. ofiteresc, adj. (de ofiter); ofitereste, adv. (ca ofiterii); ofiterime, s. f. (corp ofiteresc); subofiter, s. m. grad superior sergentului si inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.

AMIRAL, amirali, s. m. I. grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Fr. amiral.

GRADAT¹, gradati, s. m. militar avand un grad inferior celui de ofiter. – Din fr. grade.

VICEAMIRAL, viceamirali, s. m. grad in marina militara, inferior amiralului si superior contraamiralului, corespunzator generalului-locotenent din armata terestra; persoana care are acest grad. [Pr.: -ce-a-] – Din fr. vice-amiral.

AMIRAL¹ ~i m. Militar cu cel mai inalt grad in fortele militare maritime. /<fr. amiral

CAVALERIE² ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) inv. Distinctie militara; ordin in gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie

CAPITAN ~i m. 1) Ofiter cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ◊ ~ de rangul intai (doi, trei) grad in marina militara corespunzator colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducator al unei echipe sportive. 4) v. CAPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitan

POLCOVNIC ~ci m. 1) inv. Ofiter cu grad corespunzator colonelului. 2) militar care comanda un polc. /<rus., ucr. polkovnik

GENERAL s.m. Cel mai mare grad in ierarhia militara; (p. ext.) sef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoana care detine acest grad. [Cf. fr. general, rus. gheneral, germ. General].

ADJUTANT s.m. Ofiter de pe langa comandantul unei unitati militare insarcinat cu transmiterea ordinelor si conducerea lucrarilor de birou; ofiter dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ gradul cel mai inalt de subofiter; militar avand acest grad. ♦ Aghiotant. [< fr. adjutant, cf. lat. adiutans].

AMIRAL s.m. I. Cel mai inalt grad in marina militara (care corespunde gradului de general-colonel din armata terestra); militar care are acest grad. ◊ Vas-amiral = nava care poarta pavilionul amiralului. II. Fluture de zi, mare, frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici. [< fr. amiral, cf. it. ammiraglio < ar. amir – sef].

CONTRAAMIRAL s.m. grad in marina militara corespunzator celui al generalului-maior din armata terestra; grad imediat inferior viceamiralului; ofiter care are acest grad. [Dupa fr. contre-amiral].

PLUTONIER s.m. Cel mai mare grad de subofiter; militar care are acest grad. [Pron. -ni-er, var. plotonier s.m. / < pluton + -ier].

AMIRAL s. m. I. cel mai inalt grad in marina militara. ♦ (adj.) nava ~ = nava care poarta pavilionul amiralului. II. fluture ~ = fluture de zi, mare, frumos colorat. (< fr. amiral)

CONTRAAMIRAL s. m. grad in marina militara echivalent celui de general-maior din armata de uscat. (< fr. contre-amiral)

EPOLET s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indica gradul si specialitatea militara. 2. extremitate superioara a varfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. epaulette)

GENERAL¹ s. m. 1. cel mai mare grad in ierarhia militara; (p. ext.) sef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. general, rus. gheneral)

MARESAL s. m. cel mai inalt grad in ierarhia militara. ♦ ~ al palatului = seful administratiei unei case regale sau imperiale. (< fr. marechal)

VICEAMIRAL s. m. grad in marina militara imediat inferior amiralului. (< fr. vice-amiral)

CARTNIC, cartnici, s. m. Ofiter care face de cart pe bordul unui vapor. ♦ grad in marina militara, corespunzator caporalului; persoana care are acest grad. – Din cart + suf. -nic.

CARTNIC, cartnici, s. m. Ofiter care face de cart pe o nava. ♦ grad de caporal in marina militara; marinar cu acest grad. – Din cart.

CARTNIC ~ci m. 1) Ofiter care face serviciul de cart pe o nava. 2) grad corespunzator celui de caporal in marina militara. 3) militar care are acest grad. /cart + suf. ~nic

A DEGRADA ~ez tranz. (militari) A lipsi de grad sau a cobori in grad. /<fr. degrader, lat. degradare

GALON² ~oane n. 1) Fasie de stofa sau banda de metal care se prinde pe epoletii sau pe maneca unei uniforme (militare) pentru a indica gradul. 2) Siret dintr-o tesatura (matase, lana etc.) cusut ca podoaba la haine sau la palarii. /<fr. galon

PROMOTIE s.f. 1. Serie de absolventi ai unei scoli. ♦ Totalitatea militarilor care au primit gradul de ofiter in acelasi timp. ♦ Totalitatea persoanelor care au promovat deodata. 2. Denumire speciala pentru casatoritii dintr-o anumita perioada de timp. [Gen. -iei, cf. fr. promotion, lat. promotio].

CARTNIC s.m. Ofiter care face de cart pe o nava. ♦ grad de caporal in marina militara; marinar cu acest grad. [< cart].

GRADAT, -A adj. 1. Exprimat in grade. ♦ Care are o gradatie; care are marcate gradele, unitatile de masura. 2. (Mil.; si s.m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat si inferior ofiterului. [< grada].

MATROZ s.m. grad de soldat in marina militara; militar care are acest grad. [< germ. Matrose, rus. matros].

SUBOFITER s.m. grad superior sergentului si inferior sublocotenentului; militar care poarta acest grad. [Dupa fr. sous-officier].

GRADAT, -A adj. 1. exprimat in grade. ◊ care are o gradatie; care are marcate gradele, unitatile de masura. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (si s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat si inferior ofiterului. (< grada)

PROMOTIE s. f. 1. serie de absolventi ai unei scoli; totalitatea celor care absolvesc deodata un ciclu de invatamant. ◊ totalitatea militarilor care au primit grad de ofiter in acelasi timp. 2. denumire speciala pentru casatorii dintr-o anumita perioada de timp. (< fr. promotion, lat. promotio)

DEgradARE, degradari, s. f. Actiunea de a (se) degrada si rezultatul ei; degradatie. 1. Injosire. 2. (Si in sintagma degradare militara) Pedeapsa militara care consta in luarea gradului, excluderea din armata etc. ♦ (In sintagma) Degradare civica = pierdere juridica a unor drepturi cetatenesti. 3. Proces de schimbare in rau; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micsorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zacamant etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbarilor produse in solurile spalate intens prin apa de infiltratie, care determina schimbarea fertilitatii acestora. – V. degrada.

EPOLET ~ti m. Fasie de stofa prinsa pe umerii uniformelor militare, pe care se indica gradul si genul de arme. /<fr. epaulette

SUBLOCOTENENT ~ti m. militar cu cel mai mic grad de ofiter. [Sil. sub-lo-] /sub- + locotenent

ASPIRANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care tinde, care nazuieste la ceva. ♦ Persoana care studia pentru a obtine titlul de „candidat in stiinte”. ♦ Primul grad de ofiter in marina militara. ♦ (In unele tari) Tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar; elev-ofiter. 2. Arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

frontavoi, frontavoi, s.m. (inv.) ofiter inaintat in grad pe front, fara scoala militara.

ASPIRANT, -A s. m. f. 1. cel care tinde, nazuieste la ceva. ◊ doctorand. ◊ (in unele tari) primul grad de ofiter in marina militara; tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar. 2. arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

MARESAL, maresali, s. m. 1. gradul cel mai inalt din ierarhia militara din unele tari; ofiter care are acest grad. ◊ Maresalul curtii (regale) sau maresalul palatului = persoana care are conducerea administrativa generala a bunurilor unui monarh si raspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de aceasta persoana. 2. Nume care se dadea in Rusia si in Polonia presedintelui unui corp nobiliar. – Din fr. marechal.

COMANDOR, comandori, s. m. 1. grad de ofiter in aviatie si in marina, corespunzator gradului de colonel din armata terestra; persoana care are acest grad. 2. Rang in ierarhia unor decoratii militare si civile. – Din fr. commandeur.

TAMBUR s.m. Tobosar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofiter al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour].

LOCOTENENT, locotenenti, s. m. 1. grad de ofiter superior sublocotenentului si inferior locotenentului-major; persoana care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter superior locotenentului si inferior capitanului; persoana care poarta acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofiter superior mai mare decat maiorul si inferior colonelului; persoana care poarta acest grad. (Inv.); Locotenent-comandor = grad de ofiter in aviatia sau marina militara, echivalent cu maiorul; persoana care purta acest grad. 2. (Inv.) Persoana care tine locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

SUBSTITUT s.m. 1. Cel care tine locul titularului. ◊ (In trecut) Substitut de procuror = primul grad in ierarhia judecatoreasca a parchetului; magistrat avand acest grad; substitut de comisar regal = magistrat intr-un tribunal militar care tinea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce tine locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care inlocuieste un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].

CAPITAN s. m. 1. grad de ofiter inferior, intre locotenent si maior. ♦ (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent capitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♦ ~ de port = functionar care asigura activitatea unui port. 3. (fig.) sef, conducator. ♦ ~ de posta = administrator al unei poste. 4. (sport) jucator desemnat sa reprezinte si sa conduca, in timpul unei competitii, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan)

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat comandantului unei unitati militare; ofiter facand parte dintr-un stat-major. 2. (Iesit din uz) grad pentru personalul aviatic, corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Fr. adjudant.

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Iesit din uz) grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din fr. adjudant.

front (fronturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofiter care si-a cistigat gradele fara studii de baza, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astazi inv.; frontiera, s. f., din fr. frontiere; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr.

brigada (brigazi), s. f. – 1. Mare unitate militara. – 2. Formatie de lucru pe schimburi sau pe faze. – Fr. brigade. – Der. brigadier (inv., brigadir, bragadir), s. m. (general de brigada; in armata, grad inferior), din fr. brigadier.

RANG, ranguri s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie administrativa, bisericeasca, militara sau diplomatica dupa criteriul importantei, functiei etc.; treapta intr-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul intai (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul intai (sau al doilea etc.) 2. Numar care indica locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. 3. (Frantuzism inv.) Sir de persoane. – Din fr. rang.

serdar (-ri), s. m. – 1. General turc, de cavalerie. – 2. (Mold.) Comandant militar de la frontiera Nistrului. – 3. (Munt.) Boier de rang mijlociu, primul din categoria lui, seful armatei, inspector general al postelor si comunicatiilor. – 4. In sec. XVIII-XIX, titlu nobiliar, boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan. – Var. sardar. Tc. (per.) serdar (Roesler 603; Seineanu, II, 319; Lokotsch 1851). – Der. serdareasa, s. f. (nevasta de serdar); serdaresc adj. (de serdar); serdarie, s. f. (functia de serdar); circserdar, s. m. (in primele decenii ale sec. XIX, capitan de jandarmerie rural), din tc. kirkserdar.

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

cavalerizm n., pl. uri si e (d. cavaler). O institutiune feudala militara si religioasa proprie ordinului nobletei si ai carei membri, intr´o epoca de violente continue, isi pusera sabia si forta in serviciul dreptului si al celor slabi. (Aceasta institutiune, ale carei radacini se crede ca se gasesc in obiceiurile germanice, se dezvolta in evul mediu supt [!] influenta crestinizmului si a spiritului de asociatiune. Cavalerii, care exaltara sentimentu onorii [cum o intelegeau ei] pina la un grad nestiut pina atunci, erau supusi formalitatilor unei receptiuni solemne si trebuiau sa implineasca anumite conditiuni: te nasteai nobil, dar te faceai cavaler). Fig. Corectitudine si generozitate.