SEMIPROLETAR, -A s.m. si f. Om care lucreaza ca salariat intr-o intreprindere, continuand sa lucreze in acelasi timp si in propria-i gospodarie agricola individuala. ♦ Taran sarac; om sarac. [< semi- + proletar, dupa rus. poluproletarnai].

SOVHOZ s. n. (in fosta URSS) gospodarie agricola de stat. (< rus. sovhoz)

AUTOFURAJA, autofurajez, vb. I. Refl. (Despre intreprinderi agricole, gospodarii taranesti) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + furaja.

GOSTAT, gostaturi, s. n. (Iesit din uz) gospodarie (agricola) de stat. – Go[spodarie agricola de] stat.

FERMA¹, ferme, s. f. gospodarie agricola particulara sau de stat, alcatuita dintr-un teren relativ intins si din amenajarile, constructiile, utilajele etc. necesare exploatarii terenului respectiv. – Din fr. ferme.

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodarii agricole mari); cultura de pe o astfel de portiune. 2. (Rar) Drum ingust care desparte semanaturile; hotar. – Tc. tarla.

SOVHOZ, sovhozuri, s.n. (In fosta URSS) gospodarie agricola de stat. (din rus. sovhoz < sovetskoe hozyaistvo = gospodarie (agricola) sovietica) [def. MDN, et. MW]

SOVHOZ, sovhozuri, s. n. (In fosta U.R.S.S.) gospodarie agricola de stat. – Din rus. sovhoz.

ZOOTEHNIE f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de intretinere a animalelor domestice, precum si de ameliorare a raselor acestora. 2) Ramura a gospodariei agricole, care se ocupa cu cresterea animalelor domestice. /<fr. zootechnie

COLECTIVA s.f. (Iesit din uz) gospodarie agricola colectiva. [< colectiv].

COLECTIVIST, -A s.m. si f. 1. Partizan al colectivismului. 2. (Iesit din uz) Membru al unei gospodarii agricole colective. [Cf. fr. collectiviste].

COLHOZ s.n. (In fosta U.R.S.S.) gospodarie agricola colectiva. [Pl. -uri. / < rus. kolhoz < kol(ektivnoe) hoz(eaistvo) – gospodarie colectiva].

SOVHOZ s.n. (In fosta U.R.S.S.) gospodarie agricola de stat. [< rus. sovhoz < sov(etskoe) hoz(eaitsvo) – gospodarie de stat].

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Echipa de muncitori organizata in spirit socialist, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. ◊ Brigada de productie = echipa de muncitori agricoli, reprezentand forma de baza a organizarii muncii in gospodariile agricole colective, care-si desfasoara activitatea intr-un sector delimitat si care are caracter permanent si stabil. 2. Subunitate silvica formata din mai multe cantoane (2) si condusa de un brigadier silvic. 3. Corp de trupe alcatuit din doua regimente din aceeasi arma. – Fr. brigade (rus brigada).

sinalau, sinalaua, s.n. (reg.) sopron (pentru fan, unelte agricole, de gospodarie etc.).

MOSHAV s. n. gospodarie cooperativa agricola in Israel. (< fr. moshav)

ACARET, acareturi, s. n. 1. Constructie auxiliara care tine de o gospodarie. 2. (La pl.) Unelte de gospodarie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

HAT, haturi, s. n. Fasie ingusta de pamant nearat care desparte doua ogoare sau doua terenuri agricole apartinand unor gospodarii diferite; razor¹, hotar. ◊ Expr. A fi intr-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Camp nelucrat; parloaga, telina². – Cf. ucr. hat „zagaz”.

ACARET, acareturi, s. n. Constructie secundara care tine de o cladire. ♦ Cladire mare (impreuna cu constructiile care tin de ea); (la pl.) unelte de gospodarie, mai ales agricole. – Tc. akarat.

FERMA¹ ~e f. 1) Intreprindere specializata de productie agricola. ~ de porci. ~ de pasari. 2) gospodarie particulara care include o suprafata de teren si constructiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren. /<fr. ferme

HACIENDA s.f. (Hispanism) gospodarie inconjurata de o exploatare agricola, ferma (in America Latina). [Pron. -si-en-. / < sp. hacienda].

tanear, tanearuri, s.n. (reg.) 1. conac cu acareturi. 2. gospodarie la camp pe timpul muncilor agricole. 3. catun. 4. locul unde dorm vitele vara.

ARGAT, -A, argati, -te s. m. si f. (Rar la f.) Servitor, sluga angajata(in trecut) pentru muncile agricole, cresterea vitelor sau pentru muncile din gospodaria stapanului. – Din bg. argat, ngr. argatis.

ARGAT, -A, argati, -te s. m. si f. Persoana angajata pentru muncile agricole pe o mosie sau intr-o gospodarie de chiaburi. – Ngr. argatis (bg. argat).

gospodarie ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care formeaza averea unui locuitor (de la tara). 2) Unitate formata dintr-o locuinta si familia care traieste in ea. 3) Activitatea casnica a gospodinei pentru satisfacerea necesitatilor de trai ale unei familii. 4) Unitate de productie (in special agricola) cu uneltele si mijloacele de munca necesare. [G.-D. gospodariei] /gospodar + suf. ~ie

SURA¹, sure, s. f. Constructie anexa pe langa o gospodarie rurala, in care se adapostesc vitele si se pastreaza diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. si: suri] – Din germ. dial. Schur.

gospodarie, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa¹. ♦ Unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Iesit din uz) Unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. gospodarie comunala. – Gospodar + suf. -ie.