fartauza, fartauze, s.f. (la pl.; reg.) glume proaste, nesarate.

aprinde (aprind, aprins), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumina. – 4. A se inflacara, a se rosi la fata. – 5. A incinge, a atita. – 6. A se inflacara, a se pasiona, a se insufleti. – 7. A face febra. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprendere, de la apprenhendere (Seineanu, Semasiol., 181; Puscariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, si it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totusi, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu functie intranzitiva (le feu a pris), it. il fuoco e appreso, sp. prender. Trasaturi ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sint atestate la Gregoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), in v. fr. apprendre si in it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’eprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoara, s. f. (Trans., chibrit); aprinsura, s. f. (Trans., inflamatie); aprinzacios, adj. (inflamabil); aprinzatoare, s. f. (bricheta; sul de hirtie aprins cu care se fac glume proaste in cazarmi si licee, punindu-l intre degetele celor care dorm); aprinzator, adj. (inflamabil).

SOPARCAI, soparcai, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face glume proaste.

prost² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

QUOLIBET [pr.: cvolibet] n. Joc de cuvinte rautacios sau glumet; gluma proasta. /Cuv. fr.

fafaluga, fafalugi, s.f. (reg., inv.) 1. figura comica, curioasa. 2. bufon, farsor, mascarici. 3. gluma proasta.

GIUMBUSLUC, giumbuslucuri, s. n. Fapta, atitudine, vorba care inveseleste, distreaza; caraghioslac, ghidusie, giumbus; (peior.) gluma de prost gust. – Din tc. cumbusluk.

TURLUPINADA s.f. (Liv.) gluma nereusita, proasta. ♦ Calambur nereusit. [< fr. turlupinade, cf. Turlupin – personaj in vechile farse franceze].

veaca (veci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sita. – 2. Cingatoare. – 3. Bordura, chenar, margine. – 4. Forma, tipar. Sl. (rus.) veko „vas din scoarta” (Candrea). In Olt. si Trans. – Der. vesca, s. f. (cerc, inel), din sl. vecko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. veska „lada”; vacalie (var. vascalie), s. f. (cerc, cingatoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veaca cu suf. -lie, si var. contaminata cu vesca. Bascalie, s. f. (gluma de prost gust) ar putea fi acelasi cuvint. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iasca”.

QUOLIBET s.n. 1. gluma insipida, de prost gust; bufonerie vulgara. 2. (Muz.) Compozitie alcatuita din fragmente diferite, pentru a pune in valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obtinerii unui efect comic. [Pr.: cvo-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN]

QUOLIBET [CVO-] s. n. 1. gluma insipida, de prost gust; bufonerie vulgara. 2. (muz.) compozitie alcatuita din fragmente diferite, pentru a pune in valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obtinerii unui efect comic. (< fr. quolibet)

TURLUPINADA s. f. gluma nereusita, de prost gust. (< fr. turlupinade)

DEOCHEAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEOCHEA si A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputatie proasta; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care depaseste limitele bunei-cuviinte; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea

STUPID adj., s., adv. 1. adj. v. absurd. 2. adj., s. v. prost. 3. adj. v. prostesc. 4. adj. idiot, tampit. (O gluma ~.) 5. adv. v. prosteste.

surdalau, -aie, s.m. si f. (reg.) nume dat, in gluma, unui om care simuleaza surditatea; nume dat unui om prost.

CLACA, claci, s. f. 1. Forma caracteristica a rentei feudale, constand din munca gratuita pe care taranul, fara pamant, era obligat sa o presteze in folosul stapanului de mosie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima, de mantuiala, prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tarani pentru a se ajuta unii pe altii si care adesea este insotita ori urmata de o mica petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. – Din bg. tlaka.