HEMOFAG, -A, hemofagi, -ge, adj. (Biol.) 1. (Despre animale) Care se hraneste cu sange. 2. (Despre celule) Care distruge globulele rosii din sange. – Din fr. hemophage.

HEMOLIZINA, hemolizine, s. f. Substanta de origine vegetala, animala sau de natura imuna, caracterizata prin proprietatea de a descompune si dizolva globulele rosii, eliberand hemoglobina. – Din fr. hemolysine.

PIROPLASMOZA, piroplasmoze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziti monocelulari care patrund in sange, distrugand globulele rosii si producand febra mare. – Din fr. piroplasmose.

OXIGENA, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substante chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sange) A se incarca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele rosii. 3. Tranz. si refl. A(-si) decolora parul prin tratare cu apa oxigenata. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apa oxigenata. – Din fr. oxygener.

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

HEMOFAG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care se hraneste cu sange. 2) (despre celule) Care distruge globulele rosii din sange. /<fr. hemophage

LIZINA s.f. (Biol.) 1. Aminoacid indispensabil cresterii. 2. Substanta organica avand proprietatea de a dizolva globulele rosii, bacteriile si celulele tesuturilor. [< fr. lysine].

PIROPLASMOZA s.f. Boala infectioasa la cal, la vite sau la oi, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. [< fr. piroplasmose].

AUTOLIZINA s. f. substanta care distruge globulele rosii din sange. (< fr. autolysine)

DISHEMATOZA s. f. insuficienta a fixarii oxigenului in globulele rosii ale sangelui. (< fr. dyshematose)

HEM¹ s. n. compus organic care intra in compozitia hemoglobinei, substanta coloranta din globulele rosii. (< fr. heme)

HEMOFAG, -A adj. 1. (despre animale) care se hraneste cu sange. 2. (despre fagocite) care distruge globulele rosii. (< fr. hemophage)

PIROPLASMOZA s. f. boala infectioasa la animalele domestice, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. (< fr. pyroplasmose)

2) circeag n., pl. inuz. uri (vsl. hrucigu. Barb. Ind. 246. V. horcai). O boala a oilor (si altor vite) cauzata de un parazit microscopic (piroplasma) care ataca globulele rosii ale singelui si care se transmite pin [!] impunsaturile capusilor. Se vindeca pin injectiuni.

globula, globule, s. f. Mic corp de forma sferica. ♦ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alcatuiesc sau care se gasesc in diverse lichide organice. ◊ globula rosie = celula care intra in compozitia sangelui si care contine hemoglobina; hematie, eritrocit. globula alba = celula care intra in compozitia sangelui, avand rol in procesul de aparare a organismului; leucocita. – Din fr. globule, lat. globulus.

GRUPA, grupe, s. f. 1. Colectiv restrans de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mica subunitate militara de instructie si de lupta. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (in stiinte) care cuprinde elemente cu trasaturi comune. ◊ Grupa sangvina = fiecare dintre categoriile de clasificare a sangelui, intemeiata pe ansamblul de caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subimpartirile care rezulta din asezarea elementelor chimice in sistemul periodic, grupand elementele cu proprietati inrudite. – Din fr. groupe.

HEMATIC, hematice, adj.n. (In sintagma) Organ hematic = organ care produce globule rosii. – Din fr. hematique.

HEMATIE, hematii, s. f. Celula sangvina de culoare rosie, datorita hemoglobinei pe care o contine; globula rosie, eritrocit. – Din fr. hematie.

HEMATIMETRU, hematimetre, s. n. Aparat folosit pentru numararea globulelor (rosii) din sange. – Din fr. hematimetre.

HEMATOGEN, -A, hematogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele medicamente) Care produce sange, care face sa creasca numarul globulelor rosii din sange. 2. S. n. Produs alimentar concentrat, obtinut prin amestecarea sangelui cu lapte si cu diferite substante aromatizate si folosit ca tonic puternic in anemii pernicioase, slabiciune anormala etc. – Din fr. hematogene.

HEMOGLOBINA s. f. Substanta organica feruginoasa care constituie materia coloranta a globulelor rosii din sangele vertebratelor si care, datorita proprietatii sale de a se oxida si de a se reduce cu usurinta, are rol in procesul respirator. – Din fr. hemoglobine.

HEMOGLOBINEMIE s. f. (Med.) Prezenta a hemoglobinei in sange datorita distrugerii globulelor rosii; cantitate de hemoglobina prezenta in sange datorita distrugerii globulelor rosii. – Din fr. hemoglobinemie.

HEMOLIZA s. f. Distrugere patologica a globulelor rosii din sange si trecerea lor in plasma. – Din fr. hemolyse.

HEMOTOXINA, hemotoxine, s. f. (Med.) Substanta care exercita o actiune nociva asupra globulelor rosii. – Din fr. hemotoxine.

MEGALOBLAST, megaloblaste, s. n. (Biol.) globula rosie cu nucleul anormal marit, caracteristica in anemia pernicioasa; (rar) macroblast. – Din fr. megaloblaste, engl. megaloblast.

ANEMIE, anemii, s. f. Boala determinata de scaderea cantitativa sau calitativa a globulelor rosii si a hemoglobinei din sange. – Din fr. anemie.

ANIZOCITOZA s. f. Tulburare care apare in anemiile grave, caracterizata prin inegalitatea in dimensiuni a globulelor rosii. – Din fr. anisocytose.

POLIGLOBULIE, poliglobulii, s. f. Boala caracterizata prin cresterea anormala a numarului de globule rosii din sange si manifestata prin roseata pielii, prin cresterea tensiunii arteriale si prin marirea splinei; policitemie. – Din fr. polyglobulie.

MICROCIT, microcite, s. n. (Biol.) globula rosie de dimensiuni foarte mici. – Din fr., engl. microcyte.

ERITROBLAST, eritroblasti, s. m. globula rosie primitiva, cu nucleu, care da nastere hematiei. – Din fr. erythroblaste.

ERITROPOIEZA s. f. Proces de formare a globulelor rosii (eritrocite); hematopoieza. – Din fr. erythropoiese.

RETICULOCIT, reticulocite, s. n. (Biol.) globula rosie tanara, fara nucleu. – Din fr. reticulocyte.

globula s. globula alba v. leucocita; globula rosie v. hematie.

HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globula rosie.

ANEMIE ~i f. Boala determinata de scaderea globulelor rosii si a hemoglobinei din sange. [G.-D. anemiei] /<fr. anemie

CLOROZA ~e f. 1) Stare de slabire a organismului provocata de schimbarea cantitativa sau calitativa a globulelor rosii din sange; anemie. 2) (despre plante verzi) Boala a plantelor cauzata de lipsa de clorofila, care se manifesta prin ingalbenire. /<fr. chlorose

ERITROCIT ~e n. Celula sangvina de culoare rosie, care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in organism; globula rosie; hematie. /<fr. erythrocyte

GRUPA ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care apartine unei organizatii mai mari. ~ de studenti. 2) Subdiviziune in anumite stiinte constand din elemente cu trasaturi comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvina categorie a sangelui avand la baza anumite caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe

HEM ~uri n. Substanta care se afla in hemoglobina, dand culoare globulelor rosii. /<fr. heme

HEMATIE ~i f. Celula sangvina de culoare rosie, care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in sange; globula rosie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hematie

HEMATOGEN² ~a (~i, ~e) (despre preparate medicamentoase) Care contribuie la sporirea globulelor rosii in sange. /<fr. hematogene

HEMOLIZA f. Proces patologic de distrugere a globulelor rosii in sange. /<fr. hemolyse

POLICITEMIE ~i f. Stare patologica constand din cresterea peste limitele normei a numarului de globule rosii in sange; poliglobulie; eritrocitoza. [G.-D. policitemiei] /<fr. polycythemie

POLIGLOBULIE ~i f. Stare patologica constand in cresterea peste limitele normei a numarului de globule rosii din sange; policitemie; eritrocitoza. /<fr. polyglobulie

AGLOBULIE s.f. Scadere a numarului globulelor rosii din sange. [Gen. -iei. / < fr. aglobulie].

ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].

APLASTIC, -A adj. (Despre anemie) Care nu prezinta indicii de regenerare a globulelor rosii. [< fr. aplastique].

ERITROBLAST s.m. globula rosie cu nucleu, in stare de formare. [< fr. erythroblaste, cf. gr. erythros – rosu, blastos – vlastar].

ERITROPATIE s.f. (Med.) Nume generic dat bolilor globulelor rosii. [Gen. -iei. / < fr. erythropathie].

ERITROPENIE s.f. Scadere considerabila a numarului globulelor rosii din sange. [Gen. -iei. / < fr. erythropenie].

ERITROTOXINA s.f. Toxina care actioneaza asupra globulelor rosii. [Cf. fr. erxthrotoxine].

globula s.f. Corp sferic foarte mic. ♦ (Anat.) Celula care intra in compozitia sangelui. ◊ globula alba = leucocita; globula rosie = hematie. [Var. globul s.m. / < fr. globule].

HEMATIE s.f. Element component al sangelui, care contine hemoglobina si care transporta oxigenul si bioxidul de carbon; globula rosie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hematie].

HEMATOPOIEZA s.f. Formarea globulelor rosii si albe din sange; hemopoieza. [Pron. -po-ie-. / < fr. hematopoiese, cf. gr. haima – sange, poiesis – producere].

HEMOTOXINA s.f. Substanta care exercita o actiune nociva asupra globulelor rosii, deosebindu-se de hemolizina prin absenta specificitatii. [Gen. -iei. / < fr. hemotoxine, cf. gr. haima – sange, toxikon – otrava].

MACROCIT s.n. (Biol.) globula rosie de dimensiuni mari. [< fr. macrocyte, cf. gr. makros – mare, kytos – celula].

NORMOBLAST s.n. globula rosie nedezvoltata din maduva hematopoietica, care, in cazul anemiei, poate ajunge si in sange. [< fr. normoblaste, cf. gr. norma – regula, blastos – vlastar].

NORMOCIT s.n. globula rosie adulta, provenind dintr-un normoblast prin expulzarea nucleului; eritrocit. [< fr. normocyte, cf. gr. norma – regula, kytos – celula].

NORMOCITOZA s.f. (Biol.) Existenta in sange a globulelor rosii de dimensiuni normale. [< fr. normocytose].

OLIGOCITEMIE s.f. Scadere a numarului globulelor rosii din sange, cauzata de anemie, de o pierdere de sange etc. [Gen. -iei. / < fr. oligocythemie, cf. gr. oligos – putin, kytos – celula, haima – sange].

POICHILOCIT s.n. globula rosie cu aspect de obicei piriform, care apare in unele anemii. [Pron. po-i-. / < fr. poikilocyte, cf. gr. poikilos – variat, kytos – celula].

RETICULOCIT s.n. globula rosie tanara, fara nucleu, vizibila numai in sangele proaspat. [< fr. reticulocyte].

SIDEROCIT s.n. globula rosie continand incluziuni ferice si nu hemoglobinice. [< fr. siderocyte].

VITEZA s.f. 1. Rapiditate in deplasare; iuteala. ♦ (Fiz.) Variatia unei marimi fizice in unitatea de timp. 2. Raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteza de sedimentare = reactie de laborator prin care se masoara ritmul depunerii globulelor rosii, ritm care evidentiaza un proces infectios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de pozitie a unui punct material. [< fr. vitesse].

ANIZOCITOZA s.f. (Biol.) Inegalitate in dimensiunea globulelor rosii. [< fr. anisocytose].

ERITROCIT s.n. (Biol.) globula rosie fara nucleu; hematie. [Pl. -te. / < fr. erythrocyte, cf. gr. erythros – rosu, kytos – celula].

HEMATIC adj. Al sangelui, de sange; referitor la sange; care este de origine sanguina. ◊ Organ hematic = organ care produce globule rosii. [< fr. hematique].

HEMATOGEN, -A adj. (Despre unele medicamente) Care produce sange, care face sa creasca numarul globulelor rosii din sange. // s.n. Produs alimentar concentrat, obtinut din amestecarea sangelui cu lapte si cu diferite substante aromatizate. [< fr. hematogene, cf. gr. haima – sange, gennan – a produce].

HEMOGLOBINEMIE s.f. (Biol.) Prezenta hemoglobinei in sange, ca urmare a distrugerii globulelor rosii. [< fr. hemoglobinemie].

HEMOLIZA s.f. (Med.) Distrugere a globulelor rosii din sange. [< fr. hemolyse, cf. gr. haima – sange, lysis – descompunere].

MEGALOBLAST s.n. globula rosie cu nucleu de mari dimensiuni. [< fr. megaloblaste, cf. gr. megas – mare, blastos – mugure].

MICROCIT s.n. globula rosie de dimensiuni mici. [< fr. microcyte, cf. gr. mikros – mic, kytos – celula].

ACROMATOCIT s. n. globula rosie fara materia coloranta. (< fr. achromatocyte)

AGLOBULIE s. f. scadere a numarului globulelor rosii din sange. (< fr. aglobulie)

AGLUTINOGEN s. m. substanta proteica din compozitia microbilor si a globulelor rosii care produce aglutinina. (< fr. agglutinogene)

ANEMIE s. f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii si a hemoglobinei din sange. ♦ ~ pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. (< fr. anemie)

ANIZOCITOZA s. f. inegalitate in dimensiuni a globulelor rosii si albe. (< fr. anisocytose)

ANIZOCROMIE s. f. inegalitate in intensitatea de coloratie a globulelor rosii din sange. (< fr. anisochromie)

APLASTIC, -A adj. 1. lipsit de structura, de o forma bine definita. 2. (despre anemie) care nu prezinta indicii de regenerare a globulelor rosii. (< fr. aplastique)

AUTOAGLUTINARE s. f. aglutinare a globulelor rosii din sange. (dupa fr. auto-agglutination)

CITEMOLIZA s. f. distrugere a globulelor rosii. (< fr. cytemolyse)

ERITREMIE s. f. boala caracterizata prin marirea numarului de globule rosii din sange si printr-o hiperplazie a maduvei osoase; poliglobulie. (< fr. erythremie)

ERITROFAGIE s. f. fagocitoza a globulelor rosii. (< fr. erythrophagie)

ERITROLIZA s. f. distrugere a globulelor rosii. (< fr. erythrolyse)

ERITROPATIE s. f. denumire generica data bolilor globulelor rosii. (< fr. erythropathie)

ERITROPENIE s. f. scadere a numarului globulelor rosii din sange. (< fr. erythropenie)

ERITROTOXINA s. f. toxina care actioneaza asupra globulelor rosii. (< fr. erythrotoxine)

GLOBULIE s. f. numarul globulelor rosii din sange. (< fr. globulie)

HEMATIE s. f. element component al sangelui, care contine hemoglobina si care transporta oxigenul si bioxidul de carbon; globula rosie; eritrocit. (< fr. hematie)

HEMOGLOBINEMIE s. f. prezenta hemoglobinei in sange, ca urmare a distrugerii globulelor rosii. (< fr. hemoglobinemie)

HEMOTOXINA s. f. substanta care exercita o actiune nociva asupra globulelor rosii, deosebindu-se de hemolizina prin absenta specificitatii. (< fr. hemotoxine)

HIPERCROMIE s. f. 1. pigmentatie exagerata a pielii. 2. cresterea continutului de globule rosii din hemoglobina. (< fr. hyperchromie)

HIPERGLOBULIE s. f. crestere exagerata a numarului globulelor rosii din sange. (< fr. hyperglobulie)

HIPOGLOBULIE s. f. diminuare a numarului de globule rosii din sange. (< fr. hypoglobulie)

IZOAGLUTINARE s. f. aglutinare a globulelor rosii ale unui individ pe plasma unui alt individ din aceeasi specie, dar din grupa sangvina diferita. (dupa fr. isoagglutination)

LEPTOCIT s. n. globula rosie cu grosimea redusa, dar cu diametrul marit. (< fr. leptocyte)

MEGALOBLAST s. n. globula rosie cu nucleu de mari dimensiuni; metrocit. (< fr. megaloblaste)

MICROCIT s. n. globula rosie de dimensiuni foarte mici. (< fr. microcyte)

NORMOBLAST s. n. globula rosie nucleata din maduva hematopoietica, care da nastere eritrocitului. (< fr. normoblaste)

NORMOCIT s. n. globula rosie matura, provenind dintr-un normoblast prin expulzarea nucleului. (< fr. normocyte)

NORMOCROM, -A adj. (despre anemie) in cursul careia deficitul de hemoglobina este paralel cu scaderea numarului de globule rosii. (< fr. normochrome)

OLIGOCITEMIE s. f. scadere a numarului globulelor rosii din sange cauzata de anemie, de o pierdere de sange etc. (< fr. oligocythemie)

POICHILOCIT s. n. globula rosie cu aspect piriform, in unele anemii. (< fr. poikilocyte)

POLIGLOBULIE s. f. crestere a numarului de globule rosii din sange; eritremie; policitemie. (< fr. polyglobulie)

SFEROCIT s. n. globula rosie din sange cu diametrul redus si cu grosimea crescuta, element constant in diferite forme de anemie hemolitica. (< fr. spherocyte)

VITEZA s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuteala. ◊ variatia unei marimi fizice in unitatea de timp. 2. raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmica = viteza imprimata navelor cosmice de la inscrierea pe o orbita circulata a Pamantului pana la parasirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reactie de laborator prin care se masoara ritmul depunerii globulelor rosii, ritm ce evidentiaza un proces infectios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de pozitie a unui punct material. (< fr. vitesse)

ANEMIE s. f. (Adesea fig.) Boala determinata de scaderea cantitativa sau calitativa a globulelor rosii din sange. – Fr. anemie (< gr.).

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.

globula s. f. 1. corp sferic foarte mic. 2. mic corp ovular care se gaseste in diverse lichide sau tesuturi ale organismului. ♦ ~le rosii = hematii; ~le albe = leucocite. (< fr. globule, lat. globulus)

globula ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particula de forma sferica sau ovala, care se gaseste in diferite lichide organice (sange, limfa, lapte). ◊ ~ rosie celula sangvina care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in organism; hematie; eritrocit. ~ alba celula sangvina care are un rol important in procesul de aparare a organismului; leucocita. /<fr. globule, lat. globulus