CIOCHINA ~e f. 1) Partea dindarat a seii (de obicei, bifurcata), de care se poate atarna un bagaj. ◊ A lega (a atarna) la ~ a lasa in voia soartei. 2) pop. Os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. cikin

OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum

nodeu, nodeie, s.n. (reg.) 1. incheietura mainii; nodit. 2. fiecare dintre cele doua oase rotunde de la glezna; ouale picioarelor. 3. genunchi.

GHEATA, ghete, s. f. Incaltaminte confectionata din piele sau din materiale sintetice care imita pielea, acoperind piciorul pana deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetra”.

JAMBIERA, jambiere, s. f. Invelitoare de piele, de lana sau de postav, care acopera si protejeaza piciorul de la glezna pana aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

PANTOF, pantofi, s. m. Incaltaminte de strada din piele, din materiale sintetice sau din panza, care acopera laba piciorului pana la glezna. – Din germ. Pantoffel.

POANTA, poante, s. f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce da expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; varf. ♦ Portiune a piciorului cuprinsa intre glezna si degete. ♦ Pozitie in baletul clasic, executata de obicei de femei, care consta in ridicarea si deplasarea pe varful degetelor si cu falangele bine intinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legati de glezna. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu varful alungit si intarit, pe care ii poarta balerinele legati de glezna. – Din fr. pointe.

PULPA, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasa posterioara a piciorului, situata intre genunchi si glezna. ♦ Parte a piciorului situata in portiunea acestor muschi. 2. Tesut conjunctiv bogat in vase si nervi. Pulpa dentara. 3. Partea carnoasa si comestibila a unor fructe. 4. Reziduu obtinut in industria zaharului, in distilerii si la prepararea feculei, folosit ca hrana pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri dupa fr. pulpe).

SOSETA, sosete, s. f. Ciorap scurt, care acopera piciorul pana deasupra gleznei. – Din fr. chaussette.

TUREATCA, turetci, s. f. 1. Caramb (la cizma). 2. (Inv. si reg.) Un fel de ciorap fara talpa, facut din dimie sau din postav, care imbraca piciorul de la glezna pana la genunchi. [Var.: tureac s. n.] – Et. nec.

OUL piciorului s. v. glezna.

CARAMB ~i m. 1) rar Parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana la genunchi; tureatca. 2) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale loitrei. 3) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale scarii. /<lat. calamulus

CAPUTA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna pana la degete. 2) Parte a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului. /Orig. nec.

CHISITA¹ ~e f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situata intre glezna si coroana. 2) Motul de par situat deasupra copitei. /<bulg. kittica, sb. kitica

FLUIER ~e n. 1) Instrument muzical de suflat constand dintr-un tub subtire (de regula de lemn), prevazut cu mai multe orificii. ~ ciobanesc. 2) Instrument mic cu ajutorul caruia se emit fluieraturi de semnalizare. 3) Dispozitiv actionat de aburi sau gaze, intrebuintat pentru semnalizare. ~ul locomotivei. 4) fam. Osul gros si lung, situat intre genunchi si glezna; tibia. ~ul piciorului. [Sil. flu-ier] / Cuv. autoht.

JAMBIERA ~e f. Piesa de imbracaminte protectoare (de piele, de lana sau de postav) care acopera piciorul de la glezna pana sub genunchi. [Sil. -bi-e-] /<fr. jambiere

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

TUREATCA ~etci f. 1) Parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana sub genunchi; caramb. ◊ A avea obraz de ~ a fi foarte obraznic; a fi gros la obraz. 2) Varietate de ciorapi lungi pana la genunchi, fara talpi. /Orig. nec.

MOLETIERA, moletiere, s. f. Obiect de imbracaminte militara format dintr-o fasie de stofa, cu care se infasoara pulpa piciorului, peste pantalon, de la glezna pana sub genunchi. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. molletiere.

TIBIA, tibii, s. f. Os lung si gros al piciorului, situat intre genunchi si glezna, langa peroneu, cu care formeaza scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

glezna s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.

PULPA ~e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. ~ dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa

glezna (glezne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulatia tibiei cu tarsul. – Mr. glezna. Sl. glezinu (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. glezani, slov. glezen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvint comun (ALR, I, 59).

CARAMB, carambi, s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).

GAMBA ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsa intre incheietura genunchiului si copita. /<lat., it. gamba

GAMBA s.f. Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsa intre graset si jaret (la cai). [< it. gamba].

GAMBA s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi pana la glezna; (la cal) regiune a membrelor posterioare intre graset si jaret. (< lat. gamba)

CARAMB, carambi, s. m. 1. Partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. – Lat. *calamulus.

glezna ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. 2) Proeminenta osoasa formata in aceasta parte a piciorului. 3) Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Portiune a membrului cuprinsa intre fluier si chisita. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna

TIBIA s. f. 1. os lung si gros, intre genunchi si glezna, care impreuna cu peroneul formeaza scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, intre femur si tars; al cincilea segment al membrelor paianjenilor. (< fr., lat. tibia)

glezna, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenta osoasa formata in aceasta regiune. ♦ Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsa intre fluier si chisita. – Din sl. glezinu, glezna.

pintenog (pintenoaga), adj. – (Despre cai) Cu pete (albe) in jurul gleznei. Sl. pętonogu (Cihac, II, 228; Tiktin; Conev 83), din sl. pęto „piedica” si noga „picior”, cf. sb., cr. putonoga. – Der. pintenog, s. m. (cal cu pete pe glezne; fam., ofiter); pintenoaga, s. f. (oaie cu pete albe pe picioare; sofranas, Carthamus lanatus).