ANTEDILUVIAN, -A, antediluvieni, -e, adj., subst. (Timp) care apartine unei epoci stravechi a omenirii, dinainte de glaciatia cuaternara. ♦ Fig. Foarte vechi, stravechi; invechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antediluvien.

ANTEDILUVIAN ~ana (~eni, ~ene) 1) Care tine de o epoca straveche a omenirii dinainte de glaciatia cuaternara. Animale ~ene. 2) fig. rar Care este invechit, perimat. Conceptii ~ene. [Sil. -vi-an] /<fr. antediluvien

WURM s.n. Ultima (a patra) epoca glaciara in schema glaciatiilor cuaternare din Alpi. (din germ. Wurm)

WURMIAN, -A adj. Referitor la ultima mare glaciatie cuaternara, la wurm; care apartine acestei epoci. [Pron. -mi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. wurmien].

WURM s.n. (Geol.) Ultima epoca glaciara (a patra) in schema glaciatiilor cuaternare din Alpi. [< fr. wurm, germ. Wurm].

SCANDINAVIA, Peninsula Scandinava, peninsula in NV Europei, intre Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Norvegiei si Oc. Arctic. Delimitata de uscat printr-o linie care uneste G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km² (cea mai mare peninsula a Europei). Tarmurile de V si de N sunt inalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S si de E sunt joase. Partea de V este ocupata de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se intind paralel cu tarmul. In S se afla o campie si pod. Smaland. Urme bine pastrare ale glaciatiei cuaternare. Clima subpolara in N, umeda si moderata in V, si temperata in rest, cu caractere continentale in E. Retea hidrografica bogata cu rauri scurte, dar cu debit bogat si cadere mare. Numeroase lacuri tectonice si glaciare. Ghetari in zona inalta. Paduri de conifere, in SV in amestec cu foioase; in N (Laponia) vegetatie de tundra. In S. se afla Suedia, Norvegia si o parte din Finlanda.

RISS, a treia glaciatie cuaternara alpina.

PLEISTOCEN s.n. (Geol.) Prima epoca (serie) a cuaternarului, caracterizata din punct de vedere climatic prin alternanta intervalelor reci (glaciatii) cu intervale calde (interglaciatii); glaciar; diluviu. // adj. Care apartine acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pleistocene, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].

glaciatie s. f. proces de intensa dezvoltare a ghetarilor pe regiuni intinse ale Pamantului, din precambrian pana in cuaternar; perioada glaciara. (< fr. glaciation)

glaciatie s.f. (Geol.) Proces de intensa dezvoltare a ghetarilor pe regiuni intinse ale Pamantului, care a avut loc din precambrian pana in cuaternar; perioada glaciara. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation].