PREZICATOR, -OARE, prezicatori, -oare, s. m. si f. Persoana care se indeletniceste cu ghicitul viitorului cuiva in carti, in cafea, in palma etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ator.

NEFELOMANTIE s. f. (Livr.) ghicitul viitorului prin observarea norilor. – Din fr. nephelomancie.

PIROMANTIE s.f. Practica constand in observarea focului sau a flacarilor, prin care vechii greci pretindeau ca ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].

PSIHOMANTIE s.f. Pretinsa arta de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morti. [Gen. -iei. / < fr. psychomancie, cf. gr. psyche – suflet, manteia – ghicit].

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a intelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deductie); a intui, a prevedea, a intrezari. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la intamplare sau in mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (in superstitii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gaci vb. IV] – Et. nec.

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).