ban (bani), s. m. – 1. Moneda. – 2. Parale (mai ales la pl.). – 3. Unitate monetara de valoare diferita: in sec. XVII, valoarea 1/200 dintr-un ducat de aur; la inceputul sec. XIX, 1/120 dintr-un leu vechi; modern, o centima, adica 1/100 dintr-un leu. – Megl. bani. Origine necunoscuta. Este vorba probabil de cuvintul germ. ban, lat. med. bannus „comunicare, strigare”, care a ajuns sa insemne, intre multe altele, „amenda impusa pentru delicte impotriva autoritatii”, sau „contributie platita domnului feudal de catre targuri” (cf. ex. din sec. VII-XII, la Niermeyer 82-3). Schimbarea sensului s-ar explica prin necesitatea de a plati amenzile cu bani gheata, intr-o epoca in care moneda nu era obisnuita. Ramine de lamurit drumul urmat de imprumut; este probabil sa fi fost prin intermediul mag. A fost uneori explicat prin intermediul lui ban „conte” (Hasdeu 2425; Tiktin); aceasta explicatie este insa lipsita de fundament istoric, caci ar fi posibila numai daca ar exista monede batute de demnitarul desemnat prin acelasi nume. S-a presupus apoi pentru cuvintul rom. o origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 14); intr-adevar, exista in bg. han „(”moneda„ si ”conte„) si in v. pol. ban. Totusi, cel mai probabil este ca ambele cuvinte sa provina din rom. (Cihac, II, 8; DAR; Capidan, Raporturile, 230); tot din rom. deriva mag. bany ”moneda„ (Edelspacher 9). In sfirsit, dupa o ipoteza a lui Puscariu in DAR, ar fi vorba de o radacina preromanica *bann- ”viata„, de unde se deduce si mr. a bana, ”a trai.„ Sub aspect semantic, ar trebui sa se presupuna un sens al lui *bann- ”vite„ (ca lat. vita › rom. vita), si apoi ”bani„ (ca lat. pecus › pecunia), ipoteza ce pare a prezenta neajunsul de a fi prea ingenioasa. Der. banar, s. m. (inv., portmoneu); banarie, s. f. (monetarie); banaret, s. n. (banet); banarit, s. n. (banet); banesc, adj. (referitor la bani, pecuniar, economic); baneste, adv. (din punct de vedere economic, material); banet, (bani multi); banica, s. f. (planta, Phyteuma orbiculare); banicel, s. m. (paieta); banisor, s. m. (banut, moneda mica; planta, banica); banos, adj. (avut, bogat; care aduce cistig mare, productiv, lucrativ); banut, s. m. (moneda mica; germenul oului; planta, ciubotica-cucului, Bellis perennis; planta, cimisir, Buxus sempervirens; planta, saschiu, Vinca pervinca).

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi. 2. germenul oului (fecundat). 3. Planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate, dispuse in capitule; paraluta, banutel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -ut.

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi, de valoare. 2. germenul oului (fecundat). 3. Planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).

BLASTOFTORIE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire].

PLOD s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larva, mitra, nou-nascut, ou, placenta, poama, prolificitate, prunc, rod, samanta, s****i, sugar, uter, v***a.

LIZOZIMA, lizozime, s. f. Proteina cristalizabila prezenta in saliva, in lacrimi si in albusul de ou, cu puternica activitate enzimatica asupra unor germeni patogeni. – Din fr. lysozyme.

germen, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau samanta care, puse in conditii favorabile, se dezvolta si dau nastere unei fiinte vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. si adv. in germen(e) = (care se afla) intr-un stadiu initial, inainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauza din care se dezvolta ceva. [Var.: germene s. m.] – Din lat. germen.

SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ Nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia