AMBIGEN, -A, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, in sintagmele) Genul ambigen (si substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.

NEUTRU, -A, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este in stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranti sau dintre partile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitele a doua tari pe care nu stationeaza forte armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un partid, in nici un curent etc.; care se abtine de la a se pronunta pro sau contra, pastrand o atitudine rezervata, pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv si nici in sens negativ, care nu trezeste nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifesta indiferenta, lipsa de participare: spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (si substantivat, n.) = forma a unor parti de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (si substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fata de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuiti cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitati egale sarcina electrica pozitiva si negativa. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

AMBIGEN, -A adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba romana. [< lat. ambigenus].

AMBIGEN, -A adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine si pistile in aceeasi floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)

AMBIGEN, -A, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., in expr.) Genul ambigen (si substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.

AMBIgen ~a (~i, ~e) si substantival rar: (gen) ~ (gen) neutru. /<lat. ambigenus

neutru, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

NEUTRAL, -A, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fata de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. in mod special. O vorba anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri, si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis, exact. Cat anume ? – A³ + nume.

ANUME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, intentionat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis; exact. Cat anume ? – Din a³ + nume.

PANTOGRAFIE s.f. 1. Reproducere mecanica cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a caror suprafata activa, mai inalta decat suprafata neutra, este unsa cu o cerneala vascoasa; tipar inalt. [gen. -iei. / < fr. pantographie].

ACESTA², ACEASTA, acestia, acestea, pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva (mai) apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Loc. adv. Dupa aceasta = apoi. (In) afara de (sau pe langa) aceasta = in plus. Cu toate acestea = totusi. [gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

neutru adj., s. 1. adj. (inv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Pozitie ~ fata de ...) 3. s., adj. (GRAM.) (iesit din uz) ambigen, (inv.) eterogen. (genul ~.)

neutru ~a (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietati bine pronuntate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; sters. Stil ~. 4) lingv.: (gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de baza. [Sil. ne-u-; Acc. si neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro

ACELA², ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva (mai) departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; insemnat; extraordinar. ♢ (Cu forma feminina si sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din aceasta cauza. Dupa aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. [gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (inv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

neutru, -A adj. 1. care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranti, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (si s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular forma masculina si la plural forma feminina. ♦ vocala ~a = vocala mediala. 4. (despre compusi) care nu prezinta nici caracter de acid si nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcina electrica. 5. (despre organisme) care nu are un s*x bine definit; as*xuat. ◊ care nu are gonade functionale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

gen ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

ASTA², ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.