GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusa, incolore, usor deformabile si expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o forma proprie stabila si tind sa ocupe intregul volum pe care il au la dispozitie. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune si volum ramane constant la orice temperatura. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obtinut prin distilarea huilei la temperaturi inalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile usor lichefiabile, obtinut prin extragerea directa din gaze de sonda sau prin distilare din unele produse petroliere, pastrat in stare lichida in butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate in grupa a opta principala a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inertia lor chimica. Gaz solid = combinatie solida de molecule de gaz metan si de apa, care se gaseste in special in zonele unde pamantul este inghetat pana la mari adancimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emana din pamant. 2. (La pl.) Nume dat unor substante gazoase toxice sau asfixiante folosite in razboi. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita; nici nu ma gandesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomana. – Din fr. gaz.

GAZIFER, -A adj. (Despre zacaminte) Producator de gaze; care contine rezerve de gaz metan. [Var. gazeifer, -a adj. / < fr. gazeifere, cf. fr. gaz, lat. ferre – a purta].

METAN s.n. Gaz combustibil, inodor si incolor, format dintr-o hidrocarbura aciclica, care emana din pamant in regiunile vulcanice, petrolifere sau mlastinoase; gaz metan. [< fr. methane].

METANIER s.n. Cargou destinat transportului de gaz metan lichefiat. [Pron. -ni-er. / < fr. methanier].

GAZIFER, -A adj. (despre zacaminte) producator de gaze; cu gaz metan. (< fr. gazeifere)

METANIER s. n. nava speciala pentru transportul de gaz metan lichefiat. (< fr. methanier)

ALBA, jud. in partea central-vestica a Romaniei, pe cursul mijlociu al Muresului; 6.231 km² (2,62 la suta din supr. tarii); 420.548 mii loc. (1991), din care 55,1 la suta in mediul urban; densitate: 66,4 loc /km². Resed.: municipiul Alba Iulia. Orase: Abrud, Aiud, Blaj, Cimpeni, Cugir, Ocna Mures, Sebes, Zlatna. Comune: 67. Relief accidentat: in V o zona muntoasa, cu alt. pina la 1.826 m (M-tii Trascau, ramificatiile estice ale M-tilot Bihor si cele sudice ale Muntelui Mare), in S prelungirile M-tilor Cindrel si Sureanu (alt. max. in Virful lui Patru, 2.136 m) si in E si SE o reg. de podis (Pod. Tirnavelor si Pod. Secaselor). In lungul vailor, ce fragmenteaza spatiul montan, se desfasoara citeva depr. bine individualizate: Abrud, Zlatna, Trascau si Cimpeni. Clima temperat-continentala variind in functie de unitatile de relief (mai blinda in culoarul vaii Muresului si Pod. Tirnavelor, unde temp. medie anuala este de 9,5ºC si mai aspra in reg. montana, 2ºC). Precipitatiile oscileaza intre intre 600 si 1.000 mm anual. Hidrografia: Muresul reprezinta pr. colector al apelor de pe intreg terit. jud. (Tirnava, Sebes, Aries, Ampoi etc.). Resurse naturale: min. auro-argentifere (Abrud, Zlatna, Baia de Aries, Almasu Mare, Rosia Montana), pirite cuprifere (Bucium), cinabru (Izvoru Ampoiului), gaz metan (Cetatea de Balta, Tauni), sare (Ocna Mures), calcare (Abrud, Galda de Sus), marmura (Sohodol), argile, nisipuri, paduri (1/3 din supr. jud.). Economia. Cele mai importante ramuri ind. sint.: ind. constr. de masini si a prelucr. metalelor (30,6 la suta din prod. globala, 1989), care produce utilaj minier si agricol, utilaje pentru ind. mat. de constr. (Alba Iulia, Blaj, Cugir), ind. metalurgiei neferoase (Abrud, Zlatna), ind. de expl. si prelucr. a lemnului (Cimpeni, Aiud, Blaj, Sebes), chim. (Ocna Mures, Zlatna), mat. de constr. (Aiud, Alba Iulia, Ocna Mures, Blaj), faiantei si portelanului (Alba Iulia), hirtiei (Petresti), conf. si tricotajelor (Cimpeni, Cugir, Aiud, Sebes), alim. Produse mestesugaresti specifice zonei M-tilor Apuseni: tulnice, ciubere, fluiere, pieptare, diverse tesaturi cu motive nationale etc. Agricultura are un caracter diversificat. In 1989, structura culturilor de cimp era dominata de culturile de griu si secara (37.508 ha) urmate de cele de porumb (31.784 ha), plante de nutret (22.743 ha), cartofi, sfecla de zahar, legume etc. Culturile viticole sint mai raspindite in Pod. Tirnavelor si pe dealurile din jurul orasului Sebes, fiind renumite podgoriile de la Alba Iulia, Blaj, Craciunelu de Jos, Jidvei, Aiud, Ighiu s.a. Pomicultura are conditii optime in zona dealurilor, cele mai importante bazine pomicole aflindu-se in arealul localitatilor Sona, Galda de Jos, Cugir, Stremt, Ighiu, Rimetea, Girbova s.a. (pruni, meri, ciresi, visini, nuci etc.). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea: 150,8 mii capete bovine, 375,4 mii capete ovine, 143,2 mii capete porcine, 1.843,8 mii capete pasari s.a. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara dispune de 315 km din care 148 km electrificate, iar cea rutiera de peste 1.972 km drumuri publice, dintre care 391 km modernizate. Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): o universitate, 402 scoli generale, 25 licee, 460 biblioteci, 148 cinematografe, muzee, case imemoriale etc. Turism. Frumusetea peisajului, marea diversitate a monumentelor naturii, a celor istorice si arhitectonice, bogatia si varietatea etnografiei si folclorului etc., inscriu aceasta zona la loc de frunte in patrimoniul turistic al tarii. Farmecul deosebit al M-tilor Apuseni, cu culmile lor domoale, pe care se risipesc pina aproape de virf asezarile omenesti, prezenta numeroaselor forme carstice (pesterile Pojarul Politei si Scarisoara, complexul carstic de pe valea Girdisoara, Cheile Ordincusei, Galdei, Runcului s.a.), masivul de roci bazaltice „Detunatele”, Ripa Rosie ee linga Sebes, declarate monumente ale naturii, sint numai citeva dintre atractiile jud. La acestea se mai adauga: calcarele de la Ampoita (rezervatie geologica), Ghetarul de la Virtop (rezervatie speologica), Iezerul Sureanu (rezervatie complexa), Padurea de larice de la Vidolm (rezervatie forestiera), precum si valoroase obiective istorice si de arhitectura (Cetatea de loa Alba Iulia, Cimpia Libertatii de la Blaj, Catedrala romano-catolica, cladirea Palatului episcopal si biblioteca Battyaneum din Alba Iulia, Biserica evanghelica din Sebes etc.). In suita manifestarilor folclorice, un loc deosebit il ocupa traditionalul „Tirg de fete” de pe Muntele Gaina, una dintre cele mai ample si origine serbari populare organizate anual in luna iulie. Indicativ auto: AB.

COPSA MICA, oras in jud. Sibiu, pe stg. Tirnavei Mari; 6.454 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de gaz metan. Ind. chimica pe baza prelucr. gazului metan (negru de fum, acid sulfuric). Metalurgia zincului si plumbului. Fabrica de plexiglas si stiplex. Unul dintre cele mai poluate orase ale Romaniei. Mentionat documentar din 1402. Declarat oras in 1966.

DAGHESTAN (DAGESTAN), rep. autonoma in Federatia Rusa, in N M-tilor Caucaz; 50,3 mii km²; 1,9 mil. loc. (1992). Cap.: Mahacikala. Expl. forestiere, petroliere si de gaz metan. Hidrocentrale. Ind. constr. de masini, chimica, mat. de constr., alim. Grau, porumb, plante tehnice; viticultura; pomicultura. Cresterea bovinelor si a ovinelor. Terit. D. a facut parte, la sfarsitul milen. 1 i. Hr., din Albania Caucaziana; in sec. 3 d. Hr. D. a fost ocupat de Sasanizi, in sec. 4, de huni, iar in sec. 7—8 s-a aflat sub stapanirea arabilor. Invadat de mongolo-tatari (sec. 13); in sec. 16—17 a fost obiect de disputa intre Imp. Otoman si Persia. In 1813 a fost anexat la Rusia, iar la 20 ian. 1921 s-a constituit Republica Sovietica Socialista Autonoma D., in cadrul R.S.F.S.R. (din 1991, statutul actual).

CRISTURU SECUIESC, oras in jud. Harghita, pe dr. Tirnavei Mari; 11.111 loc. (1991). Expl. de gaz metan si de balast. Intreprindere de oteluri speciale forjate. Fabrici de mobila si de conf. Filatura de bumbac. Topitorie de cinepa si in. Panificatie; produse lactate. Statiune balneoclimaterica cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice. Mentionat documentar din 1333, iar ca opppidum din 1459. Declarat oras in 1956.

PETROCHIMIE s. f. 1. Ramura a industriei chimice care prelucreaza titeiul cu derivatele lui, gazele de sonda si de rafinarie, gazul metan, in scopul transformarii lor in produse chimice (semifabricate sau finite) cu valoare mult mai ridicata. 2. Ramura a petrografiei care se ocupa cu studiul chimic complex al rocilor si cu clasificarea lor chimica. – Din fr. petrochimie.

F******R, f*******e, s. n. Dulap de constructie speciala echipat cu un agregat frigorigen, care mentine o temperatura scazuta produsa cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat racirii si pastrarii temporare a alimentelor si a produselor usor alterabile. – Din fr. f********e.

LICHEFIA, lichefiez, vb. I. Tranz. A face sa devina lichid, a trece un corp gazos in stare lichida. ◊ Refl. gazul metan se lichefiaza. [Pr.: -fi-a] – Din fr. liquefier.

PETROCHIMIE s.f. 1. Ramura a industriei care se ocupa cu prelucrarea chimica a titeiului, a produselor petroliere, a gazelor de sonda si de cracare si a gazului metan. 2. Parte a petrografiei care se ocupa cu studiul chimismului rocilor si al clasificarii lor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. petrochimie, germ. Petrochemie].

metanIZA vb. tr. a transforma o instalatie, un motor in vedere folosirii gazului metan. (< it. metanizzare)

PETROCHIMIE s. f. 1. stiinta, tehnica si industria prelucrarii produselor petroliere, a gazelor de sonda si a gazului metan. 2. ramura a petrografiei care studiaza chimismul rocilor si clasificarea lor chimica. (< fr. petrochimie)

GRIZUMETRU, grizumetre, s. n. Aparat care determina continutul de metan din gazul existent intr-o mina. – Din fr. grisoumetre.

metan n. gaz incolor si inodor, inflamabil, folosit drept combustibil si ca materie prima in industria chimica. /<fr. methane

metan s. n. gaz din grupa hidrocarburilor, fara culoare si fara miros, care arde in aer cu flacara albastruie si care se formeaza din materia organica in descompunere. – Din fr. methane.

TITAN³, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

metan s. n. hidrocarbura aciclica, gaz combustibil, inodor si incolor, care emana din pamant in regiunile vulcanice, petrolifere, mlastinoase. (< fr. methane)

BIOgaz (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze continind in cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compusi organici (ex. celuloza, uree, pectine etc.) de catre microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obtinut printr-un proces de fermentatie dirijata a biomasei, avind puterea calorica de 19.000-25.000 kJ/Nm³.

PROPAN s. n. Hidrocarbura saturata gazoasa din seria metanului, care se gaseste in titei si in gazele asociate titeiului si este folosita drept combustibil menajer sau ca materie prima in industria chimica. – Din fr. propane.