GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusa, incolore, usor deformabile si expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o forma proprie stabila si tind sa ocupe intregul volum pe care il au la dispozitie. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune si volum ramane constant la orice temperatura. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obtinut prin distilarea huilei la temperaturi inalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile usor lichefiabile, obtinut prin extragerea directa din gaze de sonda sau prin distilare din unele produse petroliere, pastrat in stare lichida in butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate in grupa a opta principala a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inertia lor chimica. Gaz solid = combinatie solida de molecule de gaz metan si de apa, care se gaseste in special in zonele unde pamantul este inghetat pana la mari adancimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emana din pamant. 2. (La pl.) Nume dat unor substante gazoase toxice sau asfixiante folosite in razboi. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita; nici nu ma gandesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomana. – Din fr. gaz.

ODORIZA, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor sa exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticla avand in interior un filament, care devine incandescent cand este strabatut de un curent electric. 2) Lampa alcatuita dintr-un soclu si dintr-un astfel de balon. ◊ ~ de sudura piesa la aparatele de sudura, prin care iese amestecul de gaz combustibil si oxigen, arzand cu flacara. 3) inv. Partea din interior a unei lampi cu gaz, unde se formeaza flacara. /<fr. bec

ODORIZA vb. I. tr. (Tehn.) A face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conducta sa capete un miros puternic prin adaugarea unui odorizant. [Cf. fr. odorer].

ETAN s. n. gaz combustibil, incolor si inodor, hidrocarbura aciclica saturata, in gazele de sonda si de rafinarie. (< fr. ethane)

METAN s. n. hidrocarbura aciclica, gaz combustibil, inodor si incolor, care emana din pamant in regiunile vulcanice, petrolifere, mlastinoase. (< fr. methane)

ODORIZA vb. tr. a face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conducta sa capete un miros puternic prin un odorizant. (< odorizant)

ODORIZANT s. m. substanta cu miros patrunzator, care se introduce in conductele de gaz combustibil inodor pentru a semnala eventualele scurgeri ale acestuia. (< fr. odorisant)

AERIAN, -A, aerieni, -e, adj. Care se afla in aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care serveste la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tractiune electrica; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil intrebuintat la iluminat si incalzit, obtinut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se intampla, se produce in aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingas, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aerien.

CAUPER, caupere, s. n. Instalatie pentru preincalzirea aerului din furnale prin arderea gazelor combustibile rezultate ca produs secundar la elaborarea fontei. [Pr.: cau-] – Din n. pr. Edward Alfred Cowper.

gazOGEN, gazogene, s. n. Aparat sau instalatie folosita pentru transformarea unui combustibil solid in gaz² combustibil. – Din fr. gazogene.

ODORIZANT, odorizanti, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) in scopul detectarii pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

MERCAPTAN, mercaptani, s. m. Derivat organic al hidrogenului sulfurat, cu miros neplacut, folosit in odorizarea gazelor combustibile spre a semnala pierderile accidentale de gaz; tiol. – Din fr. mercaptan.

A ODORIZA ~ez tranz. 1) tehn. (gaze combustibile inodore) A amesteca cu un odorizant. 2) (incaperi) A parfuma prin raspandirea unei substante aromate. /Din odorizant

gazOGENERATOR s.n. Aparat sau instalatie in care un combustibil solid (lemn) se transforma in gaze combustibile. [Cf. fr. gazogenerateur].

METAN s.n. gaz combustibil, inodor si incolor, format dintr-o hidrocarbura aciclica, care emana din pamant in regiunile vulcanice, petrolifere sau mlastinoase; gaz metan. [< fr. methane].

gazOGENERATOR s. n. aparat, instalatie in care un combustibil solid se transforma in gaze combustibile. (< fr. gazogenerateur)

MUFLA, mufle, s. f. 1. Camera a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereti refractari, in care materialul supus incalzirii nu vine in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai multi scripeti, folosit pentru ridicarea greutatilor mari. – Din fr. moufle.

MUFLA s.f. 1. Camera cu pereti refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai multi scripeti asezati pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. [< fr. moufle].

gazOLINA s. f. produs lichid, combustibil, prin lichefierea gazelor de sonda. (< fr. gazoline)

MUFLA s. f. 1. camera cu pereti refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeti pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. (< fr. moufle)

ARAgaz ~uri n. 1) gaz lichefiat intrebuintat drept combustibil pentru uz casnic. 2) Masina de gatit care foloseste acest combustibil. /A.R. (Astra Romana) + gaz

ARAgaz s.n. 1. Amestec de gaze lichefiate, folosit drept combustibil comprimat in butelii speciale. 2. Masina de gatit, resou la care se foloseste acest combustibil. [Pl. -zuri, -ze. / < A(stra) R(omana) + gaz – nume comercial].

ARAgaz, (2) aragazuri, s. n. 1. gaz lichefiat continand 90% butan, pastrat sub presiune in butelii speciale si folosit drept combustibil pentru uz casnic. 2. Masina de gatit sau resou care foloseste acest combustibil. – A.R. [=Astra Romana] + gaz.

gazOLINA s. f. Produs lichid combustibil, obtinut prin lichefierea gazului² de sonda. – Din fr. gazoline.

F******R, f*******e, s. n. Dulap de constructie speciala echipat cu un agregat frigorigen, care mentine o temperatura scazuta produsa cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat racirii si pastrarii temporare a alimentelor si a produselor usor alterabile. – Din fr. f********e.

PEBEgaz, pebegazuri, s. n. Numele comercial al unui amestec de gaze lichefiate comprimat in butelii speciale si folosit drept combustibil. – Pe[trol] + be (= Block) + gaz.

ARAgaz s. n. 1. amestec de gaze petroliere (butan, propan) cu etan, pentan etc. lichefiate, folosit drept combustibil comprimat in butelii speciale. 2. masina de gatit, resou la care se foloseste acest combustibil. (< A/stra/ R/omana/ + gaz)

REACTOR, reactoare, s. n. 1. Aparat propulsor cu o camera de ardere la care propulsia se realizeaza prin interactiunea mecanica dintre gazele rezultate din actiunea arderii unui combustibil in aceasta camera si peretii recipientului prin care se evacueaza aceste gaze. 2. (In sintagma) Reactor nuclear = instalatie complexa in care se realizeaza fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reactie in lant controlata, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator in care se produce o reactie chimica. 4. Bobina electrica sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezinta in principiu reactanta intr-un circuit electric; bobina cu reactanta. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reacteur.

CONVERTIZARE s.f. 1. Indepartare a unor impuritati dintr-o masa metalica topita cu ajutorul unui gaz oxidant si fara folosire de combustibil. 2. Transformare a curentului alternativ in curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor; conversiune. [< convertiza, dupa fr. convertissage].

CONVERTIZARE s. f. 1. indepartare a unor impuritati dintr-o masa metalica topita cu un gaz oxidant si fara folosire de combustibil. 2. transformare a curentului alternativ in curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor. (dupa fr. convertissage)

gazIFICA vb. tr. a transforma un combustibil lichid sau solid intr-un gaz prin vaporizare, sublimare sau reactii chimice. (< fr. gazeifier)

IZOBUTAN s. m. izomer al butanului, gaz inflamabil incolor, folosit lichefiat drept combustibil casnic. (< fr. isobutane)

PROPAN s. n. Hidrocarbura saturata gazoasa din seria metanului, care se gaseste in titei si in gazele asociate titeiului si este folosita drept combustibil menajer sau ca materie prima in industria chimica. – Din fr. propane.

LAMPANT adj. (In sintagma) Petrol lampant = produs lichid obtinut in procesul de distilare a titeiului si folosit drept combustibil in lampi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

METAN n. gaz incolor si inodor, inflamabil, folosit drept combustibil si ca materie prima in industria chimica. /<fr. methane

gazOGEN, -A adj. Care emana, care produce gaze. // s.n. Aparat care transforma un combustibil solid in combustibil gazos. [< fr. gazogene, cf. fr. gaz, gr. gennan – a produce].

ARAgaz, (2) aragazuri, s. n. 1. Amestec de gaze lichefiate comprimat in butelii speciale, folosit drept combustibil. 2. Masina de gatit sau resou care foloseste acest combustibil. – Din initialele A.R. [= Astra Romana] + gaz.

TORIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemanator cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lampile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium.

BUTAN n. Hidrocarbura incolora, extrasa din gazele de sonda, folosita in stare lichefiata drept combustibil, mai ales pentru masinile de gatit. /<fr. butane

gazOLINA ~e f. Preparat lichid combustibil obtinut prin distilarea petrolului sau prin lichefierea gazelor de sonda. /<fr. gazoline

gazOGEN, -A I adj. care emana gaze. II. s. n. aparat, instalatie pentru gazificarea combustibililor solizi (carbuni, lemn). (< fr. gazogene)

PROPAN s. m. hidrocarbura aciclica saturata gazoasa, cu trei atomi de carbon in molecula, din gazele de sonda sau de cracare, folosita drept combustibil si in unele sinteze organice. (< fr. propane)

KEROSEN s.n. combustibil petrolier folosit mai ales la motoare cu reactie; gaz. [Cf. engl., it. kerosene].

A gazIFICA gazific tranz. 1) (combustibilii solizi sau lichizi) A transforma in combustibil gazos. 2) (localitati, spatii locative, intreprinderi etc.) A asigura cu gaz natural. /<fr. gazeifier

CHIMIZARE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reactiilor si proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate conventional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sint convertite in produse chimice. Se supun c. titeiul, gazele naturale, carbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obtin cauciuc sintetic, fibre sintetice si artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensiva a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. in scopul cresterii eficientei agricole.

HUILA, huile, s. f. Carbune natural negru, compact, dur, sfaramicios si lucios, intrebuintat drept combustibil, precum si in industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat si a gudroanelor. – Din fr. houille.

ETAN s. m. gaz incolor si fara miros, care se gaseste in gazele de sonda si de rafinarie, intrebuintat la prepararea etilenei, drept combustibil si ca agent frigorigen. – Din fr. ethane.

BIOgaz s. n. gaz rezultat in procesul de fermentare a materiei organice si folosit drept combustibil; biometan. [Pr.: bi-o-] – Din germ. Biogas.

gaz² ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz

LAMPANT adj. : gaz (sau petrol) ~ lichid obtinut prin distilarea petrolului brut si folosit drept combustibil in lampi sau in unele motoare. /<fr. lampant

INFLAMABIL, -A, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde usor, care ia foc si arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatura relativ joasa, gaze sau vapori care impreuna cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable.

LAMPA lampi f. Aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe

DEUTERIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decat acesta, prin electroliza apei grele si drept combustibil termonuclear. (< fr. deuterium, germ. Deuterium, engl. deuterium)

LAMPANT (‹ fr.) adj. Petrol ~ = fractiune lichida obtinuta in procesul de distilare cu autoaprindere a titeiului intre c. 200 si 300ºC. Se intrebuinteaza drept combustibil in lampil de iluminat, in motoarele cu explozie cu raport de compresiune mic etc. Sin. gaz (4).

PROPAN n. gaz incolor si inodor, inflamabil, aflat in stare naturala in titei sau obtinut in urma cracarii, avand diferite intrebuintari (drept combustibil pentru uzul casnic, in industria chimica etc.). /<fr. propane

gaz² s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculara foarte mica. 2. substanta sau amestec de substante in stare gazoasa, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanatii gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substante toxice, iritante, asfixiante etc. folosite in razboi. (< fr. gaz)

gazIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz² (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – gaz² + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).

TORIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Thor) s. n. Element radioactiv (Th; nr. at. 90, m. at. 232,038) din grupa actinoidelor. Este un metal cenusiu, greu, ductil. Se gaseste in natura in monazit, in torit si torianit. In combinatii este tetravalent. T. natural este primul element al seriei radioactive naturale a toriului. Utilizat la fabricarea sitelor pentru lampile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. Prin bombardarea lui neutroni se obtine izotopul de masa atomica 233 al uraniului, intrebuintat drept combustibil nuclear. A fost descoperit de J.J. Berzelius in 1828.

LAMPA, lampi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.

MOTOR¹ ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

BIOgaz (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze continind in cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compusi organici (ex. celuloza, uree, pectine etc.) de catre microorganismele anaerobe. 2. combustibil obtinut printr-un proces de fermentatie dirijata a biomasei, avind puterea calorica de 19.000-25.000 kJ/Nm³.

PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.

FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.