SINCER, -A, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprima intocmai ceea ce gandeste, care actioneaza fara prefacatorie sau ganduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, actiuni, manifestari ale oamenilor) Care reflecta sau dovedeste sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincere, lat. sincerus.

CONFESIUNE ~i f. 1) Comunicare a unor fapte sau ganduri ascunse; spovedanie; confidenta. 2) Ritual crestin constand in marturisirea pacatelor pentru a obtine iertarea lor; spovedanie. 3) Forma a constiintei sociale, in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de forte si fiinte supranaturale; religie; cult; credinta. 4) Scriere literara cu caracter autobiografic, in care autorul este de o sinceritate totala. [Art. confesiunea; G.-D. confesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. confession, lat. conffesio, ~onis

tacator, tacatoare, tacatori, tacatoare, adj. (reg.) 1. tacut. 2. prefacut, cu ganduri ascunse; siret.

IMPENETRABIL, -A, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasa sa treaca ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate patrunde cu privirea; de nepatruns. ♦ Fig. De neinteles, de nepatruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care isi ascunde gandurile sau sentimentele; care nu tradeaza starile sufletesti. Persoana, fizionomie impenetrabila. 2. (Fiz.) Care ocupa un asemenea spatiu incat exclude de acolo prezenta oricarui alt corp. – Din fr. impenetrable, lat. impenetrabilis.

ASCUNS², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Care nu este inca descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gandurile, intentiile oamenilor) Care nu este dezvaluit nimanui. – V. ascunde.

DEMASCA, demasc, vb. I. Tranz. si refl. 1. A(-si) scoate masca. 2. Fig. A (se) arata in adevarata lumina, a(-si) da pe fata planurile, actiunile, gandurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o actiune ascunsa. – Din fr. demasquer.

DESTAINUI, destainuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveala o taina, un gand ascuns; a marturisi, a divulga. 2. Refl. A-si da pe fata gandurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe fata, a iesi la iveala; a se trada. [Prez. ind. si: destainui] – Des¹- + tainui.

INSIDIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase, rautate; perfid; viclean. 2) (despre boli) Care incepe fara simptome, mascand gravitatea reala. [Sil. -di-os] /<fr. insideux, lat. insidiosus

MARTURISIRE ~i f. 1) v. A MARTURISI si A SE MARTURISI. 2) Declaratie a unui martor in fata organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a sustine parerile cuiva; depozitie; marturie. 3) Comunicare a unui gand ascuns; confidenta; destainuire. 4) Ritual crestin constand in recunoasterea pacatelor spre a obtine iertarea lor; spovedanie. /v. a marturisi

PERFID ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; care insala increderea cuiva tradandu-l; viclean; insidios. 2) (despre fenomene, actiuni, lucruri etc.) Care este periculos, fara sa para astfel. /<fr. perfide

A SE RASUFLA ma rasuflu intranz. 1) (despre unele alimente, in special bauturi) A-si pierde taria si gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-si marturisi gandurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /ras- + a sufla

SPOVEDANIE ~i f. 1) Ritual crestin constand in marturisirea pacatelor spre a obtine iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gand ascuns; confidenta; confesiune; destainuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovedanije

VICLEAN ~eana (~eni, ~ene) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; perfid; insidios. 2) Care se orienteaza cu pricepere in orice situatii, tragand foloase; siret; smecher; hatru. 3) inv. Care a renuntat la credinta sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen

abatatura, abataturi, s.f. (inv.) gand ascuns, intentie netrebnica.

ascuns², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Asezat astfel incat sa nu poata fi vazut sau gasit de altii. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ Tainic, tainuit; misterios. Gand ascuns. – V. ascunde.

ARRIERE-PENSEE (fr.) gand ascuns – A vorbi cu (sau fara) arriere-pensee.

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.

DISIMULA vb. tr. a-si ascunde adevaratele ganduri, sentimente etc., dandu-le aparente inselatoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

MARUNTAIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale si la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A sti toate maruntaiele (din cineva) a cunoaste gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adanca a unui lucru; fund, adancime, mijloc. ♦ Interiorul fiintei omenesti, considerat ca sediu al gandirii, al sentimentelor si al constiintei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.

FRANC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus a-si exprima gandurile fara a le ascunde; deschis; neprefacut; sincer. Atitudine ~ca. 2) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota claritate in exprimare; prezentat in mod direct. Suras ~. 3) (despre actiuni) Care corespunde legilor de onoare si probitate; in conformitate cu onoarea si probitatea morala; onest; cinstit. /<fr. franc

SINCER ~a (~i, ~e) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus sa-si exprime gandurile fara a le ascunde; neprefacut; deschis. /<fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus

CONFIDENTA ~e f. Comunicare a unor ganduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia

A PANDI ~esc tranz. 1) (despre fiinte) A urmari pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gandurile etc.). 2) A astepta stand ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A astepta cu rabdare. /<sl. ponditi

ascunde, ascund, vb. III. Tranz. si refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adapost ca sa nu poata fi vazut si gasit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde dupa deget = a-si ascunde o vina in chip stangaci. ♦ Fig. A tainui o fapta, un gand, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

MOTAN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tacute, ascunse, ipocrite, care nu-si exteriorizeaza gandurile sau sentimentele. – Et. nec.

ascuns ~sa (~si, ~se) 1) v. A ascunde si A SE ascunde. 2) fig. Care este inca descoperit; nevalorificat. 3) (despre fapte, ganduri, intentii) Care nu este dezvaluit nimanui; care este tinut in taina; secret; tainic. /v. a (se) ascunde

SECRET² ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus

A SONDA ~ez tranz. 1) (terenuri, ape etc.) A supune unor cercetari cu ajutorul sondei. 2) fig. (persoane) A examina pe ascuns, cautand sa afle starea de spirit, intentiile. 3) fig. (ganduri, intentii etc.) A incerca sa afle pe cai ocolite. ◊ ~ terenuri a cauta sa afle din timp starea de lucruri sau de spirit (pentru a avea siguranta). /<fr. sonder

A URZI ~esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) fig. (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg. A face sa se urzeasca. /<lat. ordire

GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.

A ascunde ascund tranz. 1) A face sa se ascunda; a dosi. 2) (bunuri straine) A pune intr-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tainui. 3) fig. (ganduri, fapte, emotii etc.) A face sa ramana absolut necunoscut; a tainui. /<lat. abscondere

A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba

A MEDITA ~ez 1. intranz. A gandi mult si profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) inv. A supune unui examen amanuntit (pentru a cunoaste mai bine); a analiza atent si sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) inv. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a tese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-si reprezenta in minte; a pregati indelung in gand; a plasmui; a urzi; a plamadi. 4) (elevi, studenti etc.) A face sa capete cunostinte intr-un domeniu oarecare (in mod particular). /<fr. mediter

PANDI, pandesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A observa, a urmari cu atentie pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmari. ◊ Expr. A pandi cu urechea = a asculta cu atentie, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmari cu nerabdare un moment favorabil, a astepta prilejul de a pune mana pe ceva, de a acapara, de a rapi. 3. Tranz. A studia sau a urmari gesturile, manifestarile si actiunile cuiva pentru a-i ghici gandurile, intentiile. 4. Tranz. si intranz. A astepta (cu nerabdare, cu atentia incordata). ◊ Expr. (Tranz.; inv. si reg.) A pandi vreme (cu prilej) = a astepta ocazia potrivita. – Din sl. ponditi.