Rezultate din textul definițiilor
absorbi vb. I. tr. 1. a se imbiba, a suge, a incorpora ceva. 2. a prelua cunostinte, idei, elemente specifice etc., asimilandu-le in propria structura. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda in ganduri (< fr. absorber, lat. absorbere)
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
AGRAFIE s. f. Pierdere sau tulburare a functiunii de exprimare a gandurilor prin scris. – Din fr. agraphie.
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Inv.; in expr.) A sta (sau a intra) in (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gandi, a reflecta; a se framanta (cu gandul). – Din chibzui (derivat regresiv).
CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Marturisire a unor fapte, a unor ganduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literara care contine marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. ♦ Scriere care cuprinde marturisirea de credinta a unei ramuri a bisericii crestine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
gandI, gandesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A-si forma o idee despre un lucru, a patrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gandit = a obliga (pe cineva) sa mediteze, sa se intrebe, sa discearna. ♦ Intranz. si tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. si intranz. A se ingriji, a-i pasa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. si intranz. A-i trece cuiva prin minte (ca...); a crede, a socoti (ca...). 4. Tranz. si refl. A lua in considerare (ca...), a-si da seama (ca...). 5. Refl. A intentiona (sa...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gand.
gandIRE gandiri, s. f. 1. Facultate superioara a creierului omenesc, care reflecta in mod generalizat realitatea obiectiva prin notiuni, judecati, teorii etc. ◊ gandire laterala v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realitatii obiective; spirit, constiinta. 3. Idee, gand (1), cuget; meditatie, reflectie. 4. Imaginatie, fantezie. – V. gandi.
gandITOR, -OARE, ganditori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este cufundat in ganduri, predispus la meditatie; ingandurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. si f. Persoana care reflecteaza asupra problemelor vietii; filozof. ♦ Spec. Filozof. – gandi + suf. -tor.
GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.
IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.
IMPENETRABIL, -A, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasa sa treaca ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate patrunde cu privirea; de nepatruns. ♦ Fig. De neinteles, de nepatruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care isi ascunde gandurile sau sentimentele; care nu tradeaza starile sufletesti. Persoana, fizionomie impenetrabila. 2. (Fiz.) Care ocupa un asemenea spatiu incat exclude de acolo prezenta oricarui alt corp. – Din fr. impenetrable, lat. impenetrabilis.
INDIRECT, -A, indirecti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etc. Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului. Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.
INSPIRA, inspir, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer in plamani. 2. Tranz. Fig. A face sa se nasca in constiinta cuiva un gand, un sentiment, o hotarare; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avantul creatiei artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determinari introduse prin prep. „din”, „de la”) A-si gasi un izvor de inspiratie (2) in...; a se orienta, a se ghida, a se conduce dupa... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.
INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. Fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
INTENTIONA, intentionez, vb. I. Tranz. A avea intentia; a planui, a dori, a proiecta, a avea de gand. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.
INTENTIONAT, -A, intentionati, -te, adj. Cu intentie, cu un anumit gand; anume planuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rau) intentionat = (despre oameni) cu intentii bune (sau rele), urmarind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ti-o-] – V. intentiona. Cf. fr. intentionne.
INTIMITATE, (3) intimitati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazata pe legaturi stranse. ◊ Expr. A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunostintele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrans, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimite.
INTRIGA, intrig, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A destepta curiozitatea, ingrijorarea, suspiciunea cuiva, punandu-l pe ganduri. 2. Intranz. (Inv.) A face sau a baga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
IMPACA, impac, vb. I. 1. Tranz. si refl. recipr. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de intelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) impaciui. ♦ Refl. recipr. A se intelege cu cineva (intr-o chestiune baneasca), a se invoi, a conveni. ♦ Refl. A se obisnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gand). 2. Tranz. A linisti, a potoli, a calma pe cineva multumindu-l, dandu-i satisfactie. 3. Refl. recipr. A trai in buna intelegere cu cineva; a se invoi, a se ingadui cu cineva. – Lat. *impacare.
IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.
IMPLETICIT, -A, impleticiti, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Impiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge sovaind, clatinandu-se. ♦ (Despre limba) Care articuleaza anevoios. 2. Amestecat, incurcat, incalcit. ♦ (Despre vorba, gand) Greu de inteles, confuz. [Var.: (reg.) impletecit, -a adj.] – V. impletici.
IMPRASTIA, imprastii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa plece sau sa fuga ori a pleca, a fugi in toate partile; a (se) risipi, a (se) raspandi, a (se) razleti. ♦ P. a**l. A (se) risipi prin cadere, prin rupere, prin rasturnare. ♦ Tranz. Fig. A face sa dispara gandurile, a risipi o stare sufleteasca (apasatoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se raspandi, a se difuza. ♦ Tranz. si refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) intinde, a (se) difuza, a (se) raspandi. [Pr.: -ti-a] – In + prastie.
INCALCI, incalcesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) incurca fire de ata, de par etc. 2. Refl. Fig. (Despre ganduri, idei, actiuni) A deveni neclar, confuz. – In + calti.
INCALCIT, -A, incalciti, -te, adj. (Despre fire de ata, de par etc.) Incurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, strazi etc.) Intortocheat. ♦ Fig. (Despre ganduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Necitet, ilizibil, neclar. – V. incalci.
INCHIPUIRE, (2) inchipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-si) inchipui; imaginatie, fantezie. 2. Produs al imaginatiei; plasmuire, fictiune; iluzie; halucinatie. ♦ Idee, gand, parere, opinie, presupunere (subiectiva, lipsita de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O inchipuire de... = un fel de..., ceva asemanator cu... – V. inchipui.
INCORSETA, incorsetez, vb. I. Tranz. A pune intr-un corset (medical). ♦ Fig. A impiedica pe cineva in actiunile sau in gandurile sale; a ingradi, a incatusa. – In + corset.
INCORSETAT, -A, incorsetati, -te, adj. Strans in corset. ♦ Fig. Impiedicat in actiunile sau in gandurile sale; ingradit, incatusat; rigid. – V. incorseta.
INgandURA, ingandurez, vb. I. Refl. si tranz. A cadea sau a pune pe ganduri. ♦ A (se) ingrijora. – In + ganduri (pl. lui gand).
INgandURARE, ingandurari, s. f. Faptul de a fi ingandurat; cufundare in ganduri. ♦ Ingrijorare. – V. ingandura.
INgandURAT, -A, ingandurati, -te, adj. Cufundat in ganduri; ganditor. ♦ Ingrijorat. – V. ingandura.
URMARI, urmaresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dupa cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A tine pe cineva sub observatie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare impotriva cuiva. 2. A se conduce dupa un anumit principiu, dupa o anumita conceptie calauzitoare. 3. A insoti pe cineva sau ceva cu privirile, cu gandul. ♦ A privi ceva in miscare, in desfasurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problema, o tema, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atentie o expunere orala, executarea unei compozitii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urma + suf. -ari.
VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificatia profetica a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosfera, imagine, frumusete ireala. 2. Reverie, meditatie, visare. 3. Fig. Iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila. ♦ Dorinta arzatoare. ◊ Expr. A-si vedea visul cu ochii = a-si (sau a i se) indeplini cea mai arzatoare dorinta, a-si (sau a i se) realiza tot ce si-a propus. [Pl. si: vise] – Lat. visum.
VOI2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune. 2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. ind. si: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti.
TELEPATIE s. f. Facultate psihologica (contestata de unii) atribuita unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt in raza simturilor, precum si de a transmite gandul la mare distanta, fara intermediul organelor de simt obisnuite; percepere a fenomenelor si a gandurilor de la distanta. – Din fr. telepathie.
MANIFESTARE, manifestari, s. f. Actiunea de a (se) manifesta si rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, actiuni) a gandurilor, sentimentelor, personalitatii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Actiune, fapt prin care cineva sau ceva isi manifesta existenta, activitatea; p. ext. realizare, infaptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.
MARUNTAIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale si la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A sti toate maruntaiele (din cineva) a cunoaste gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adanca a unui lucru; fund, adancime, mijloc. ♦ Interiorul fiintei omenesti, considerat ca sediu al gandirii, al sentimentelor si al constiintei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.
VID, -A, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spatiu) Care nu contine nimic; care nu contine aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice ganduri, de orice idei. 2. S. n. Spatiu lipsit de orice corp material sau in care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. In vid = a) in gol; b) cu privirea fixa, fara tinta; c) zadarnic, fara rezultat, in van. ♦ Fig. Pierdere ireparabila. – Din fr. vide.
CINIC, -A, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sange rece, fapte sau ganduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza, exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica, care nu recunoaste normele sociale existente si propovaduia o viata simpla si reintoarcerea la natura. Filozof cinic (si substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.
CLOCOTI, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie. 3. Fig. A rasuna cu putere; a vui. [Var.: (inv.) colcoti vb. IV.] – Din sl. klokotati.
DOMINA, domin, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, conceptii etc.) A tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanirea sa; a stapani. ♦ Refl. A reusi sa nu-si dea pe fata sentimentele, gandurile etc. a se retine, a se stapani. 2. Tranz. si intranz. A intrece (cu mult) prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare, a se inalta deasupra tuturor. 3. Intranz. si tranz. A se impune prin numar sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (intr-o competitie sportiva). – Din fr. dominer, lat. dominari.
FORMULA, formulez, vb. I. Tranz. A da o forma precisa unui gand, unei idei, unei hotarari etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.
RACAI, racai, vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(-l) racai (pe cineva) la inima = a-l chinui pe cineva gandul ca trebuie sa faca un lucru si nu l-a facut sau ca stie un lucru care intereseaza pe altul si nu-l spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelis, un strat. – Formatie onomatopeica.
SOCOTINTA, socotinte, s. f. (Inv. si pop.) 1. Punct de vedere, opinie, parere. ♦ Idee, gand. 2. Consideratie, stima, pretuire. 3. Judecata sanatoasa, chibzuiala, cumpat, masura. 4. Minte, ratiune. 5. Hotarare. Vointa. – Socoti + suf. -inta.
FRANCHETE s. f. Faptul de a-si spune deschis gandurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: francheta s. f.] – Din it. franchezza.
PARTAS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – Parte + suf. -as.
PANDI, pandesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A observa, a urmari cu atentie pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmari. ◊ Expr. A pandi cu urechea = a asculta cu atentie, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmari cu nerabdare un moment favorabil, a astepta prilejul de a pune mana pe ceva, de a acapara, de a rapi. 3. Tranz. A studia sau a urmari gesturile, manifestarile si actiunile cuiva pentru a-i ghici gandurile, intentiile. 4. Tranz. si intranz. A astepta (cu nerabdare, cu atentia incordata). ◊ Expr. (Tranz.; inv. si reg.) A pandi vreme (cu prilej) = a astepta ocazia potrivita. – Din sl. ponditi.
AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!
ASCUNS2, -A, ascunsi, -se, adj. 1. Care nu este inca descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gandurile, intentiile oamenilor) Care nu este dezvaluit nimanui. – V. ascunde.
SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).
PIRONI, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a intepeni, a fixa cu (sau in) piroane. 2. A impiedica pe cineva sau ceva sa se miste; a obliga sa stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-si fixa, a-si indrepta, a-si concentra ochii, privirea, atentia, gandul etc. intr-o anumita directie; a atinti. – Din piron.
PLECAT, -A, plecati, -te, adj. 1. Indreptat in jos sau intr-o parte; incovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lasat intr-o parte; inclinat, povarnit. 2. Supus, ascultator; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; fig. dus pe ganduri. – V. pleca.
CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.
PRAPASTIOS, -OASA, prapastiosi, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prapastii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adanc, de netrecut, de neinvins. 2. Fig. Naprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Inspaimantator, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neinchipuit; ciudat, bizar, nastrusnic. ♦ Bazat pe inchipuire; plasmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai in rau, care are numai ganduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prapastie + suf. -os.
PREGETA, preget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe ganduri inainte de a face ceva; a sovai, a ezita, a se codi; p. ext. a intarzia, a zabovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
PREOCUPAT, -A, preocupati, -te, adj. Absorbit de ganduri, de griji; ingandurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
VISA, visez, vb. I. 1. Tranz. A avea un vis (1) in timpul somnului, a vedea in vis pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A se vedea in vis. ◊ Expr. Unde te visezi? = unde crezi ca te afli? unde te trezesti? 2. Intranz. A se lasa in voia gandurilor, a imaginatiei; a-si imagina; a medita. 3. Tranz., intranz. si refl. A dori ceva (cu ardoare), a ravni la ceva. – Din vis.
PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.
PSIHODRAMA, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metoda de investigare si de diagnosticare precum si de terapeutica moderna care utilizeaza jocul dramatic improvizat pe o tema data pentru dezvaluirea gandurilor si a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (In sociologie) Test folosit ca mijloc de selectie a candidatilor la anumite posturi care necesita multa dezinvoltura in contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.
FIN1, -A, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, placut la aspect, gingas. ♦ (Despre tesaturi) Foarte subtire (si straveziu) 2. De (cea mai) buna calitate (in ce priveste materialul si executia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, ganduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simt sau simturi) care percepe cele mai mici nuante; ager, sensibil. ♦ (Despre zambet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtari alese. – Din fr. fin.
CLAR, -A, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslusit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumina) care imprastie o lumina limpede, stralucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de luna = lumina stralucitoare de luna. ♦ Care este lipsit de impuritati. 2. (Despre sunete sau voce) Care rasuna distinct, precis. 3. (Despre ganduri, idei, cuvinte etc.) Usor de inteles; evident, lamurit. ♦ (Despre facultati intelectuale) Care patrunde usor, intelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprima limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.
SUMBRU, -A, sumbri, -e, adj. 1. Intunecat, posomorat, intunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, inchis in sine; posomorat, trist, mahnit. ♦ Chinuit de ganduri, ingandurat. – Dupa fr. sombre.
TARE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.
MUTA, mut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca din locul in care se gaseste si a (se) aseza in alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a-i trage (cuiva) o palma cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu in altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuinta) in alt loc, a-si schimba domiciliul. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A inlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, directia. ♦ Expr. A-si muta gandul = a se razgandi, a renunta. 4. (La jocul de sah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.
DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + inainte.
EXTERIORIZA, exteriorizez, vb. I. Tranz. si refl. A comunica, a exprima, a manifesta ganduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [Pr.: -ri-o-] – Fr. exterioriser.
CONFIDENTA, confidente, s. f. Incredintare, marturisire a unor ganduri intime, a unei taine; destainuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
COPT2, COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.
LIMBAJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limba, grai. 2. Limba unei comunitati umane istoriceste constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor si a gandurilor in cadrul limbii comune sau nationale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretentios; limba obisnuita; b) mijloc, baza de intelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere si simboluri folosit in programare. [Pl. si: limbajuri] – Limba + suf. -aj (dupa fr. langage).
MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.
LOGOPATIE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care consta in exprimarea neclara, confuza a gandurilor. – Din fr. logopathie.
MIMIC, -A, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scena, prin miscarile fetei (si prin gesturi), sentimente si idei. ♦ Ansamblu de modificari ale fizionomiei, care exteriorizeaza anumite sentimente sau ganduri; expresie a fetei, mina2. 2. Adj. Care se refera la mim (2) sau la mimica (1); de mim (2). – Din fr. mimique.
MOTAN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tacute, ascunse, ipocrite, care nu-si exteriorizeaza gandurile sau sentimentele. – Et. nec.
CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocoteste; fierbinte. ♦ (Despre mase de apa) Agitat si zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, ganduri) Aprins, gata sa se dezlantuie. 3. Fig. Rasunator, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.
MONOLOG, monoloage, s. n. 1. Scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj, fiind singur pe scena, isi exprima cu glas tare gandurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiza psihologica, prin care personajul supune introspectiei propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatica de proportii reduse, destinata sa fie interpretata de catre un singur actor. 2. Vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da altuia timp pentru replica; vorbire cu sine insusi. [Pl. si: monologuri] – Din fr. monologue.
MONOMANIE, monomanii, s. f. Stare patologica in care bolnavul este obsedat de un singur gand; idee fixa. – Din fr. monomanie.
NALUCI, nalucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se parea cuiva ca vede, ca aude ceva; a i se nazari; p. ext. a-si inchipui, a-si imagina. 2. Intranz. A se infatisa, a aparea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A aparea in gand, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a incanta (prin frumusete, stralucire etc.). – Cf. luci.
NEPATRUNS, -A, nepatrunsi, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi patruns, strabatut; impenetrabil; spec. prin care nu razbate lumina; intunecat, intunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figura, ochi) Care nu tradeaza gandurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi patruns cu mintea, de neinteles; tainic, misterios, necunoscut. – Ne- + patruns.
EFEMERIDA, efemeride, s. f. 1. Efemera (2). 2. (La pl.) Notite (de ziar sau de calendar) care arata evenimentele petrecute in aceeasi data in ani diferiti. 3. (La pl.) Lucrare, sub forma de tabele, alcatuita cu anticipatie de un observator astronomic si in care se indica pozitiile astrilor si unele fenomene ceresti din anul respectiv. 4. Fig. (La pl.) Lucruri, ganduri etc. trecatoare; stiri cotidiene de mica importanta. – Din fr. ephemeride, lat. ephemeris, -idis.
EXTERIORIZA, exteriorizez, vb. I. Tranz. si refl. A comunica, a exprima, a manifesta ganduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. exterioriser.
STRAMUTA, stramut, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) muta in alt loc, in alta parte; a(-si) schimba locul, sediul, locuinta. ◊ Expr. (Refl.) A se stramuta de aici (sau din viata) = a muri. (Tranz.; fam.) A stramuta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere in obraz. A-si stramuta falcile = a casca mult, tare. 2. Tranz. (Inv.) A-si schimba gandurile, hotararile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).
DUHOVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedeste pe credinciosi; confesor. ♦ Fig. Persoana careia cineva ii incredinteaza toate tainele, gandurile, intentiile sale intime. – Din sl. duhovĩniku.
DUS2, -A, dusi, -se, adj. 1. Plecat (fara a se mai intoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adanc. ♦ (Despre unitati de timp si despre actiuni) Trecut, disparut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adancit in orbite (de oboseala, boala, suparare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, ingandurat. ◊ Loc. adv. si adj. Dus pe ganduri = ingandurat. – V. duce.
DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.
TRANSPORTAT, -A, transportati, -te, adj. Stapanit de un entuziasm, de o placere fara margini. ♦ Dus pe ganduri, absent. – V. transporta.
TRASATURA, trasaturi, s. f. 1. Linie caracteristica a fetei unei persoane. ♦ Aspect esential al caracterului sau al personalitatii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activitati, al unei epoci. 2. Linie trasa (cu o singura miscare) pe hartie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniuta de unire. ◊ Expr. Dintr-o trasatura de condei = dintr-o data, fara a sta mult pe ganduri. – Tras + suf. -atura.
REPURTA1, report, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A-si indrepta gandul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se intoarce cu mintea inapoi. – Din fr. reporter (dupa purta).
RAMA, pers. 3 rama, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pamantul cu ratul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A rama (un gand pe cineva) la inima = a chinui (un gand) pe cineva. – Lat. rimare.
RAZgandI, razgandesc, vb. IV. Refl. 1. A-si schimba gandul, parerea sau hotararea, a reveni asupra unei hotarari luate. 2. (In legatura cu „a se gandi”) A reflecta bine, a chibzui indelung. – Raz- + gandi.
DEMASCA, demasc, vb. I. Tranz. si refl. 1. A(-si) scoate masca. 2. Fig. A (se) arata in adevarata lumina, a(-si) da pe fata planurile, actiunile, gandurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o actiune ascunsa. – Din fr. demasquer.
DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De4 + parte.
DEPANA, deapan, vb. I. Tranz. 1. A infasura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o teava etc. sau de pe un fus intr-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depanat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfasura, a insira amintiri, ganduri etc. ◊ Refl. Toata intamplarea i se depana pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanta). ◊ Expr. (Intranz.) A depana din picioare = a umbla miscand repede picioarele. [Prez. ind. si: depan] – Lat. *depanare.
DESFATUI, desfatuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate, a opri de la... – Des1- + sfatui (dupa fr. deconseiller).
DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + inainte.
DESTAINUI, destainuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveala o taina, un gand ascuns; a marturisi, a divulga. 2. Refl. A-si da pe fata gandurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe fata, a iesi la iveala; a se trada. [Prez. ind. si: destainui] – Des1- + tainui.
DEZNODAT, -A, deznodati, -te, adj. 1. (Despre noduri, ate, sfori etc.) Dezlegat, desfacut. 2. Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre oameni) Inalt si slab; desirat. 3. Fig. (Despre ganduri, imagini, stil etc.) Lipsit de concizie, fara sir; dezlanat. – V. deznoda.
SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.
SONDA, sondez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a supune unui sondaj straturile unui teren, adancimea sau fundul unei ape etc.; a explora. ♦ A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu ajutorul unei sonde. 2. Fig. A incerca sa afli gandurile, sentimentele, intentiile cuiva; a iscodi, a ispiti; a tatona. – Din fr. sonder.
SINCER, -A, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprima intocmai ceea ce gandeste, care actioneaza fara prefacatorie sau ganduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, actiuni, manifestari ale oamenilor) Care reflecta sau dovedeste sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincere, lat. sincerus.
SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.
STRAFULGERA, pers. 3 strafulgera, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gand, o idee) A-i veni cuiva pe neasteptate sau a-i trece deodata (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neasteptate. 4. Tranz. Fig. A strabate cu mare iuteala. – Stra- + fulgera.
SUBINTELES1, subintelesuri, s. n. Ceea ce se intelege in mod indirect dintr-o afirmatie, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subinteles (sau subintelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-si exprima direct gandul. – V. subintelege.
COMPLIMENT, complimente, s. n. 1. Cuvant de lauda, de magulire, care exprima o atitudine prieteneasca, de stima, de respect sau de consideratie. ◊ Loc. adv. Fara compliment = fara exagerare, fara gandul de a maguli; pe fata, sincer. 2. (La pl.) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politetii. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune. – Din fr. compliment.
SUGERA, sugerez, vb. I. Tranz. A face sa se nasca in mintea cuiva (printr-o aluzie, o asociatie de idei etc.) un gand, o idee, un sentiment. – Din fr. suggerer.
CRAMPEI, crampeie, s. n. Parte rupta, desprinsa sau ramasa din ceva; bucata, portiune, farama. ♦ (Despre fraze, ganduri etc.) Fragment, frantura. – Cf. sl. kronpu „mic”.
CUGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gandi; gandire. 2. gand, idee, parere. ♦ Imaginatie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Inv.) Intentie, plan, proiect. 5. Constiinta. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrari de cuget = a fi chinuit de remuscari, a-l chinui (pe cineva) remuscarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).
CUGETA, cuget, vb. I. Intranz. A urmari o idee, a medita; a se gandi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe ganduri; a chibzui, a cumpani. ♦ A-si da seama, a tine seama de..., a lua in considerare. – Lat. cogitare.
CUGETARE, cugetari, s. f. Actiunea de a cugeta si rezultatul ei; gandire, gand, idee. ♦ Judecata, rationament. ♦ Meditatie, reflectie. – V. cugeta.
ABATE vb. 1. v. devia. 2. a se departa, a devia, a divaga, a se indeparta, (inv.) a (se) scapata. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ in drum si pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (gandurile il ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.
COMBINATIE s. v. calcul, gand, idee, inten-tie, plan, proiect, socoteala.
CONCEPTIE s. 1. convingere, gand, idee, judecata, opinie, orientare, parere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convictiune. (Are niste ~ sanatoase.) 2. teorie, teza. (O noua ~ in biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (inv. si pop.) zamislire. (Proces de ~.)
CONFIDENT s. 1. intim, (inv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. partas. (Il face ~ al gandurilor ei.)
CONVICTIUNE s. v. certitudine, conceptie, convingere, credinta, gand, idee, incredintare, judecata, opinie, orientare, parere, principiu, sentiment, siguranta, vedere, viziune.
COPLESI vb. 1. a(-l) covarsi, a(-l) cuprinde, a(-l) impovara, a(-l) napadi, a(-l) razbi, (pop.) a(-l) prididi, (inv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apasa, a(-l) dobori, a(-l) rapune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) napadi, a(-l) prinde. (Il ~ gandurile.) 3. v. razbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (Il ~ setea.) 5. v. napadi.
COVARSI vb. 1. v. coplesi. 2. a(-l) coplesi, a(-l) impresura, a(-l) napadi, a(-l) prinde. (Il ~ gandurile.) 3. v. razbi. 4. v. napadi. 5. v. intrece.
CUGET s. v. calcul, gand, idee, intentie, indemn, indrumare, invatatura, plan, povata, povatuire, proiect, sfat, socoteala, vorba.
DEPRIMANT adj. 1. v. descurajator. 2. apasator, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (ganduri ~.) 3. v. dezolant.
DEPRINDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. insusi. 4. a se impaca, a se obisnui. (Nu ma pot ~ cu gandul ca ...)
DUH s. v. apucatura, calcul, caracter, comportament, comportare, conduita, deprindere, desteptaciune, duhoare, fire, gand, idee, infectie, intelect, inteligenta, intentie, imputiciune, judecata, maniere, miasma, minte, moravuri, natura, naravuri, obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, ratiune, rasuflare, respiratie, socoteala, spirit, suflare, temperament.
EXPRESIE s. 1. forma. (A dat ~ gandurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dictionar de locutiuni si ~ii.) 3. (in logica simbolica) expresie identic-adevarata v. tautologie; expresie valida v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, masca. (Actorul avea o ~ admirabila.)
FORMA s. 1. v. configuratie. 2. contur, (fig.) relief. (A inceput sa capete ~.) 3. v. expresie. (A dat ~ gandurilor sale.) 4. v. silueta. 5. v. calapod. 6. tipar. (Toarna fonta in ~.) 7. (LINGV.) forma hiper-corecta = hipercorectitudine, hiperurbanism. 8. v. varianta. (~ lexicala.) 9. v. mod.
gand s. 1. v. minte. 2. v. conceptie. 3. v. inchipuire. 4. v. intentie.
gand s. v. indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, sfat, vorba.
HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, ratacitor, vagabond, (inv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprintar, (pop.) spulberatic. (ganduri ~.)
INTENTIE s. 1. calcul, gand, idee, plan, proiect, socoteala, (inv. si reg.) propus, (inv.) cuget, duh, propozit, savarsit, socotinta, (fam.) combinatie. (Nu si-a putut realiza ~.) 2. v. vedere.
INCHIPUIRE s. 1. v. imaginatie. 2. fantezie, gand, imaginatie. (Il poarta ~ cu mii de ani in urma.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nalucire, vedenie. (O ~ a mintii sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.
MINTE s. 1. gand, ratiune. (Cand cu ~ n-ai gandit.) 2. desteptaciune, intelect v. inteligenta. 3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a ~tii.) 4. v. judecata. 5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala n-ar fi facut asta.) 6. judecata, rationament, ratiune, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o ~ sanatoasa!) 7. v. chibzuiala. 8. v. amintire.
MUTA vb. 1. v. clinti. 2. v. misca. 3. a (se) deplasa, a (se) stramuta, (inv. si reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se ~ dintr-un loc in altul.) 4. (reg.) a se coltosi. (S-a ~ in alt oras.) 5. a (se) permuta, a (se) stramuta, a (se) transfera, (inv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiesti.) 6. a schimba. (~ baza de operatii.) 7. (inv.) a (se) ridica. (Si-a ~ tabara in alta parte.) 8. v. devia. 9. v. schimba. 10. a schimba, (inv. si reg.) a stramuta. (Sa-ti ~ gandurile cu privire la ...)
NAPADI vb. 1. a impresura. (Buruienile au ~ gradina.) 2. a inabusi. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a coplesi, a covarsi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Il ~ naduselile, fiorii.) 7. v. coplesi. 8. a(-l) coplesi, a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) prinde. (Il ~ mii de ganduri.) 9. v. napusti.
NESTATORNIC adj. 1. v. miscator. 2. v. schimbator. 3. (inv.) neasezat. (Un om vesnic ~.) 4. v. inconsecvent. 5. schimbator, (inv.) necredincios. (~ in dragoste.) 6. hoinar, sprintar, (pop.) spulberatic. (ganduri ~.)
OBSEDA vb. a chinui, a framanta, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmari, (fig.) a roade, a tiraniza. (Il ~ un gand.)
OBSEDANT adj. chinuitor, (livr.) torturant, (astazi rar) torturator, (fig.) tiranic. (Un gand ~.)
POPOSI vb. 1. a se opri, a sta, a sedea, a trage, a zabovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 2. a se opri, (inv.) a conaci. (A ~ la un han.) 3. (inv. si pop.) a manea. (Unde ai de gand sa ~ la noapte?) 4. a se aseza. (Calatorul a ~ ca sa manance.)
PROPOZIT s. v. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect, socoteala.
PROPUS s. v. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect, socoteala.
SAVARSIT s. v. calcul, cap, capat, decedare, deces, destinatie, disparitie, efectuare, executare, executie, facere, final, fine, functie, gand, idee, intentie, implinire, incheiere, indeplinire, infaptuire, moarte, pieire, plan, prapadire, proiect, raposare, realizare, savarsire, scop, sfarsit, socoteala, stingere, sucom-bare.
SCHIMBA vb. 1. v. inlocui. 2. a preschimba. (A ~ bani, hartii de valoare.) 3. a inlocui, (inv. si pop.) a muta, (frantuzism inv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. primeni. 5. v. muta. 6. v. devia. 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul s-a ~ pe ultima silaba.) 8. a muta, (inv. si reg.) a stramuta. (Sa-ti ~ gandurile cu privire la ...) 9. v. impartasi. 10. v. metamorfoza. 11. v. modifica. 12. a (se) preface, a (se) transforma, (inv.) a (se) pravali. (~ marea in uscat.) 13. v. reforma. 14. v. transforma. 15. v. transforma. 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. v. face. 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (inv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ in suspine.) 19. v. fluctua.
SFAT s. 1. indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, vorba, (pop.) invat, (inv.) consiliu, cuget, dascalie, gand, povatuiala, povatuitura, sfatuiala, sfatuire, socoteala. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (inv.) scaun, tanaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; in Roma antica) sfatul batranilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primarie, (inv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinta.)
SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)
SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.
SPRINTAR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (ganduri ~.)
gand s. n., pl. ganduri
repurta (a-si indrepta gandurile) vb., ind. prez. 1 sg. report, 3 sg. si pl. repoarta
A ABATE abat 1. tranz. 1) A indeparta de la o directie initiala sau de la o anumita norma morala. 2) (persoane) A face sa se abata. 2. intranz. (despre intentii, ganduri etc.) A-i trece prin minte; a-i veni pe neasteptate. /<fr. abattre, lat. abbattere
ABSENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care lipseste. 2) fig. Care este dus pe ganduri; distrat. Privire ~ta. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis
AFORISM ~e n. 1) Formula lapidara continand o cugetare sau un gand adanc; maxima; sentinta. 2) Enunt care sugereaza un adevar teoretic. /<fr. aphorisme, lat. aphorismus
AGRAFIE f. Afectiune patologica manifestata prin pierderea sau tulburarea capacitatii de a-si exprima gandurile in scris. /<fr. agraphie
A ALUNGA alung tranz. 1) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a fugari; a goni; a izgoni. 2) (fiinte) A face sa paraseasca un loc, urmarind. 3) fig. (ganduri, stari sufletesti etc.) A da la o parte; a inlatura. /<lat. allongare
AMBITIE ~i f. Dorinta puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-si pune ~a a-si pune in gand sa faca ceva cu orice pret. A pune pe cineva la ~ a ambitiona pe cineva. [G.-D. ambitiei;Sil. -ti-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis
APASATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care apasa chinuitor. ganduri ~oare. 2) Care asupreste; asupritor; impilator; opresor. /a apasa + suf. ~ator
A ASCUNDE ascund tranz. 1) A face sa se ascunda; a dosi. 2) (bunuri straine) A pune intr-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tainui. 3) fig. (ganduri, fapte, emotii etc.) A face sa ramana absolut necunoscut; a tainui. /<lat. abscondere
ASCUNS ~sa (~si, ~se) 1) v. A ASCUNDE si A SE ASCUNDE. 2) fig. Care este inca descoperit; nevalorificat. 3) (despre fapte, ganduri, intentii) Care nu este dezvaluit nimanui; care este tinut in taina; secret; tainic. /v. a (se) ascunde
A ASTERNE astern tranz. 1) A intinde pe o suprafata. ~ covorul. ~ o panza. ~ asfalt. 2) (patul) A pregati pentru culcare, aranjand asternutul. ◊ Cum iti vei asterne asa vei dormi ce actiuni vei intreprinde asa rezultate vei obtine. 3) (masa) A inzestra cu cele necesare pentru a manca. 4) (ganduri, idei etc.) A exterioriza in scris. 5) A face sa se astearna. /<lat. asternere
AUTOANALIZA ~e f. Analiza a gandurilor, a sentimentelor proprii. /auto + analiza
A CASUNA ~ez 1. intranz. 1) A-i veni un gand neasteptat si ciudat; a se nazari. 2) A prinde necaz (pe cineva sau ceva). 2. tranz. A face sa se produca; a cauza; a pricinui; a provoca; a produce. ~ manie. /<lat. occasionare
A CHIBZUI ~iesc 1. tranz. 1) (actiuni, situatii etc.) A judeca luand in considerare eventualele posibilitati; a cumpani; a cantari. 2) (actiuni) A prevedea din timp, elaborand un plan; a planifica. 2. intranz. 1) A gandi adanc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe ganduri. /<ung. kepezni
A CITI ~esc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce in glas sau in gand (pentru a lua cunostinta de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (ganduri, sentimente, intentii etc.) A intelege din expresia fetei sau din atitudine. ◊ ~ printre randuri a pricepe si ceea ce nu este exprimat direct intr-un text. ~ in stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva dupa pozitia stelelor; b) a sustine ceva fara nici un temei. 3) (partituri, harti, indicatii ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul vazului. 4) rar A insusi prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-si imbogati cunostintele; a se cultiva. /<sl. titati, tisti
CLAR ~a (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care rasuna distinct; deslusit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, ganduri etc.) Care este usor de inteles; usor de identificat. Semne ~e de boala. /<lat. clarus, fr. claire
A CLOCOTI ~esc intranz. 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic si zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stapanit de emotii puternice evidente. 4) (despre sentimente, ganduri etc.) A se manifesta foarte puternic; a fi gata sa se dezlantuie. 5) fig. (despre activitati) A se afla in deplina desfasurare; a fi in toi. 6) fig. (despre spatii) A rasuna de sunete puternice si prelungi; a vui. /<sl. klokotati
COMIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesa ~ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie ~ca. Fata ~ca. gand ~. /<fr. comique, lat. comicus
CONFESIUNE ~i f. 1) Comunicare a unor fapte sau ganduri ascunse; spovedanie; confidenta. 2) Ritual crestin constand in marturisirea pacatelor pentru a obtine iertarea lor; spovedanie. 3) Forma a constiintei sociale, in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de forte si fiinte supranaturale; religie; cult; credinta. 4) Scriere literara cu caracter autobiografic, in care autorul este de o sinceritate totala. [Art. confesiunea; G.-D. confesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. confession, lat. conffesio, ~onis
A CONFIA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lasa in grija; a da in primire (unei persoane de incredere); a incredinta. 2) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier
CONFIDENTA ~e f. Comunicare a unor ganduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia
CONSOLANT ~ta (~ti, ~te) rar Care consoleaza; capabil sa consoleze; consolator; calmant. Noutate ~ta. gand ~. /<fr. consolant
COZERIE ~i f. livr. 1) Conversatie familiara, amicala. 2) Expunere simpla a gandurilor. [Art. cozeria; G.-D. cozeriei; Sil. -ri-e] /<fr. causerie
A SE CRISTALIZA ma ~ez intranz. 1) A se transforma in cristale; a deveni cristal. 2) fig. (despre ganduri, idei etc.) A aparea ca ceva distinct; a se inchega. /<fr. cristaliser
A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare
A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus
A CUVANTA cuvant 1. tranz. 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta in fata unui public. 2. intranz. A fi in stare sa-si exprime gandurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare
A SE DEPANA pers. 3 se deapana intranz. fig. (despre ganduri, amintiri etc.) A trece prin memorie. /<lat. depanare
A SE DESCARCA ma descarc intranz. 1) (despre corpuri incarcate cu electricitate) A-si pierde incarcatura electrica. 2) fig. (despre persoane) A se usura sufleteste impartasind cuiva un sentiment, un gand, o suferinta; a se racori. 3) (despre trasnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare
A DESCALCI ~esc tranz. 1) (fire de ata, de par etc. incalcite) A desface separand urml de altul; a descurca. 2) (probleme, ganduri etc.) A face sa devina clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [in]calci
A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. Ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui
DESIRAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DESIRA si A SE DESIRA. 2) (despre ganduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlanat. 3) (despre persoane) Care este inalt si slab. /v. a (se) desira
A SE DEZLANA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scama la suprafata; a se scamosa. 2) (despre obiecte impletite din lana) A se desface indepartandu-se fir de fir; a se desira; a se rasfira. 3) fig. (despre ganduri, stil etc.) A-si pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lana
DEZNODAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEZNODA si A SE DEZNODA. 2) fam. (despre persoane) Care este inalt si slab; desirat. 3) fig. (despre ganduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlanat. /v. a (se) deznoda
A DEZVALUI dezvalui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a divulga; a destainui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [in]valui
DICTON ~oane n. Expresie concisa care exprima o povata sau un gand intelept. /<fr. dicton
DISTIH ~uri n. Grup de doua versuri, de obicei cu structura metrica diferita, care exprima impreuna un gand si alcatuieste o strofa. /<fr. distique, lat. distichon
A DISTRA ~ez tranz. 1) A face sa se distreze; a inveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gand; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire
A DISTRAGE distrag tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gand; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
DISTRAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DISTRA si A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece in jurul sau; cu gandul in alta parte; absent. /v. a (se) distra
DOI2 doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
ELOCUTIUNE ~i f. 1) Mod de exprimare a gandurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care trateaza probleme de stil. /<fr. elocution, lat. elocutio, ~onis
EXPLICIT ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial (despre vorbe, idei, ganduri etc.) Care este exprimat clar si nu lasa nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprima clar si fara echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus
EXPRESIE ~i f. 1) Redare a unui gand (idei, sentimente etc.) prin cuvinte; exprimare. 2) Imbinare de cuvinte care exprima (deseori figurat) o idee. 3) Infatisare exterioara (in privire, pe figura) care reda starea sufleteasca a omului. 4) Formula care exprima raporturi matematice. [G.-D. expresiei; Sil. ex-pre-si-e] /<fr. expression
A EXPRIMA exprim tranz. (ganduri, sentimente, idei) A prezenta prin cuvinte sau prin gesturi; a zugravi; a reda; a reflecta. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere
A SE EXPRIMA ma exprim intranz. A-si reda gandurile sau sentimentele. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere
A EXPUNE expun tranz. 1) (ganduri, idei, conceptii etc.) A reda prin cuvinte sau in scris. 2) (obiecte) A prezenta in fata publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei actiuni. 4) (filme, placi fotografice) A supune actiunii luminii pentru a obtine un cliseu sau o fotografie. 5) A face sa se expuna. /<lat. exponere
A EXTERIORIZA ~ez tranz. (ganduri, idei, sentimente etc.) A face sa se exteriorizeze; a da pe fata. [Sil. -ri-o-] /<fr. exterioriser
A FIGURA ~ez 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A aparea in calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi inscris ca obiect de discutie sau de analiza. 3) A juca rol de figurant (intr-o piesa de teatru). 2. tranz. inv. A-si reprezenta in gand; a-si inchipui; a-si imagina. /<fr. figurer
FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum
A FORMULA ~ez tranz. (idei, ganduri, hotarari etc.) A prezenta intr-o anumita forma. /<fr. formuler
FRANC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus a-si exprima gandurile fara a le ascunde; deschis; neprefacut; sincer. Atitudine ~ca. 2) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota claritate in exprimare; prezentat in mod direct. Suras ~. 3) (despre actiuni) Care corespunde legilor de onoare si probitate; in conformitate cu onoarea si probitatea morala; onest; cinstit. /<fr. franc
A FULGERA1 fulger 1. intranz. 1) A se produce fulgere (in atmosfera). 2) fig. A aparea pe neasteptate (ca un fulger). Un gand ii fulgera prin minte. 2. tranz. 1) (fiinte, obiecte) A lovi trasnetul; a detuna; a trasni. 2) fig. A lovi iute si cu putere. ◊ ~ cu privirea a arunca o privire rapida si patrunzatoare. 3) fig. A strapunge ca un fulger. L-a fulgerat o idee. /<lat. fulgerare
GARGAUN ~i m. Viespe mare de padure cu ac foarte veninos, care produce un bazait puternic in timpul zborului; viespar. ◊ A avea ~i in cap a avea idei, ganduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva sa renunte la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.
A gandI ~esc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare. 2) A-si aplica reflectia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gandul; a fi cuprins de ingrijorare; a pasa; a se ingrijora. 2. tranz. 1) A gasi de cuviinta; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta in gand; a avea in intentie; a intentiona; a dori. /Din gand
A SE gandI ma ~esc intranz. 1) A fi constient (de ceva); a-si da seama. 2) A-si aduce aminte, evocand in memorie sau in imaginatie. ~ la anii de scoala. /Din gand
gandIRE ~i f. 1) v. A gandI si A SE gandI. 2) Facultate superioara a creierului omenesc de a reflecta in mod abstract si generalizat realitatea obiectiva. 3) Concentrare a activitatii psihicului asupra unui lucru; meditare; gand. 4) Capacitatea de a-si inchipui ceva in mod creator; imaginatie creatoare; fantezie. /v. a gandi
gandITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care gandeste; coplesit de ganduri; cugetator; ingandurat. /a (se) gandi + suf. ~tor
A GHICI ~esc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deductie. ~ gandurile cuiva. ~ pe cineva dupa glas. 2) (ghicitori, sarade, enigme) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. 3) A vedea foarte vag (din cauza departarii, a intunericului etc.); a intrezari; a intrevedea. 2. intranz. (in superstitii) A prezice viitorul (tragand cartile, in bobi etc.). /cf. bulg. gadkam
GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.
GRIJA ~i f. 1) gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza
IDEE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea
A IMAGINA ~ez tranz. (construit cu un pronume in dativ) A-si reprezenta in gand; a-si inchipui. /<fr. imaginer, lat. imaginari
IMPRESIE ~i f. 1) Efect asupra constiintei unei persoane (produs de o cauza din afara). 2) Opinie sau convingere subiectiva dupa o prima luare de contact (cu cineva sau ceva); senzatie; sentiment. ◊ A avea ~a a banui; a presupune. 3) mai ales la pl. Imagine sau gand, intiparit in memorie. [G.-D. impresiei; Sil. im-pre-si-e] /<fr. impression, lat. impressio,~onis
INSIDIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase, rautate; perfid; viclean. 2) (despre boli) Care incepe fara simptome, mascand gravitatea reala. [Sil. -di-os] /<fr. insideux, lat. insidiosus
A INSPIRA inspir tranz. 1) (aer) A trage in plamani in procesul respiratiei; a inhala; a aspira. 2) (ganduri, sentimente, idei etc.) A face sa apara in minte; a insufla. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
A SE INSPIRA ma inspir intranz. A imprumuta ganduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le in procesul de elaborare a unei opere; a lua in calitate de izvor de inspiratie. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
A INSUFLA insuflu tranz. 1) (gaze, vapori, substante pulverulente) A face sa patrunda printr-un suflu (intr-un spatiu inchis). 2) (ganduri, sentimente, idei etc.) A face sa apara in minte; a inspira. [Sil. -su-fla] /<fr. insuffler
INTENTIE ~i f. 1) Pornire interioara constienta, insotita de un efort volitiv (de a infaptui ceva); gand. ◊ A avea ~i serioase (cu) a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa se casatoreasca. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva). [G.-D. intentiei] /<fr. intention, lat. intentio, ~onis
A INTENTIONA ~ez tranz. A avea in intentie; a proiecta in gand. [Sil. -ti-o-] /<fr. intentionner
A INTRIGA intrig 1. tranz. A pune pe ganduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ingrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
INTUITIV ~a (~i, ~e) si adverbial (despre ganduri, idei, actiuni etc.) Care este bazat pe intuitie; facut prin intuitie. [Sil. -tu-i-] /<fr. intuitif
A SE IMPACA ma impac intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se impaciui. S-au ~at dupa un conflict. 2) pop. A ajunge la o intelegere; a cadea de acord; a conveni; a se invoi. ~ cu gandul. ◊ ~ cu ceva a se obisnui; a se deprinde. 3) A trai in buna intelegere. Ei se impaca bine. /in + lat. pacare
A IMPARTASI ~esc tranz. 1) (ganduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a gasi sprijin spiritual sau moral). Sa-ti ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a imparti. Au ~it aceeasi soarta. 3) (pareri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~este opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de impartasanie; a cumineca; a griji. /in + partas
A IMPRASTIA imprastii tranz. 1) A face sa se imprastie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (ganduri, sentimente) A face sa se uite. [Sil. im-pras-] /in + prastie
A SE INCALCI ma ~esc intranz. 1) (de-spre fire, ate, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + calti
A SE INCHEGA pers. 3 se incheaga intranz. 1) (despre unele lichide) A capata densitate mai mare; a trece din stare lichida in stare solida; a se coagula; a se conglutina; a se prinde. Sangele s-a ~t. 2) fig. (despre ganduri, idei etc.) A aparea ca ceva distinct; a capata contururi precise; a se cristaliza. Imaginea mamei i s-a ~t in memorie. /<lat. in-coaqulare
A INCHIPUI inchipui tranz. 1) A face in graba din materiale aflate la indemana; a injgheba; a infiripa; a sclipui; a improviza. ~ o coliba. 2) A aminti prin forma sa, inlocuind. Masa din colt inchipuia tribuna. 3) (construit cu un pronume in dativ) A-si reprezenta in gand; a-si infatisa; a-si imagina. A-si ~ viitoarea calatorie. /in + chip + suf. ~ui
A INCREDINTA ~ez tranz. 1) A face sa se incredinteze. 2) (fiinte sau obiecte) A da sa ingrijeasca sau sa pazeasca (avand incredere deplina). 3) (ganduri, framantari sufletesti, intimitati etc.) A comunica in mod confidential; a destainui; a confia. ~ cuiva secretul. /in + credinta
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
A INgandURA ~ez tranz. A face sa se ingandureze; a pune pe ganduri. /in + ganduri
A SE INgandURA ma ~ez intranz. 1) A cadea pe ganduri; a incepe sa se gandeasca. 2) A fi cuprins de ganduri; a sta pe ganduri. /in + ganduri
JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata
A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare
LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus
A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare
A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire
A LUMINA ~ez 1. intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi lumina; a arde; a luci. 2) (despre ganduri, idei) A aparea pe neasteptate in minte. 2. tranz. 1) A supune actiunii unei surse de lumina (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face sa se lumineze. ◊ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a calauzi (pe cineva). 3) fig. A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a instrui. /Din lumina
MAXIMA ~e f. Formula lapidara, continand o cugetare, un gand adanc sau o norma de conduita; sentinta; aforism. /<lat. maxima, fr. maxime
A MACINA macin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface in faina (la moara, rasnita etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface in bucati mici sau in pulbere prin procedee mecanice sau prin actiunea unor agenti fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sanatatea. 4) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face sa se macine. /<lat. machinari
MARTURISIRE ~i f. 1) v. A MARTURISI si A SE MARTURISI. 2) Declaratie a unui martor in fata organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a sustine parerile cuiva; depozitie; marturie. 3) Comunicare a unui gand ascuns; confidenta; destainuire. 4) Ritual crestin constand in recunoasterea pacatelor spre a obtine iertarea lor; spovedanie. /v. a marturisi
A MEDITA ~ez 1. intranz. A gandi mult si profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) inv. A supune unui examen amanuntit (pentru a cunoaste mai bine); a analiza atent si sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) inv. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a tese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-si reprezenta in minte; a pregati indelung in gand; a plasmui; a urzi; a plamadi. 4) (elevi, studenti etc.) A face sa capete cunostinte intr-un domeniu oarecare (in mod particular). /<fr. mediter
MELANCOLIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de melancolie; propriu melancoliei. gand ~. 2) Care sufera de melancolie; bolnav de melancolie. 3) Care este curpins de melancolie. Caracter ~. 4) Care inspira melancolie; in stare sa produca melancolie. Muzica ~ca. Privire ~ca. /<fr. melancolique
MIMICA f. 1) Arta de exprimare a gandurilor si a sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea expresiei fetei. 2) Ansamblu de gesturi si de modificari ale fizionomiei care insoteste sau inlocuieste limbajul verbal. 3) rar Ansamblu de trasaturi specifice fetei; expresie a fetei; fizionomie; chip; figura. [G.-D. mimicii] /<fr. mimique
MONOMANIE ~i f. Manie a unui singur gand; idee fixa. /<fr. monomanie
A MUTA mut tranz. 1) A lua din locul in care se afla, punand in alt loc; a misca (din loc). ◊ ~ (cuiva) falcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vatamandu-i maxilarele. A-si ~ gandul a-si schimba parerea, intentiile; a se razgandi. 2) A face sa se mute. /<lat. mutare
A NALUCI ~esc 1. intranz. 1) A aparea vag si fugitiv (ca o naluca); a nazari. 2) (despre ganduri, idei, imagini, planuri etc.) A aparea fugitiv (in minte, in memorie). 2. tranz. pop. 1) (construit cu dativul) A-si reprezenta in gand; a-si imagina; a-si inchipui. 2) (ochii, vazul) A face sa se tulbure. 3) A impresiona puternic (prin caracteristici iesite din comun); a frapa. /cf. a luci
A SE NAZARI pers. 3 se nazare intranz. 1) (construit cu dativul) A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se naluci. 2) A-i veni un gand ciudat si neasteptat; a-i abate. [Si se nazareste] /<sl. nazirati
NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun
A NUANTA ~ez tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta in diferite nuante, asortand (pentru ca trecerea de la una la alta sa fie abia perceptibila). 2) A interpreta tinand seama de cele mai mici nuante. ~ o piesa muzicala. 3) fig. A varia prin nuante. ~ stilul. 4) A exprima, tinand seama de cele mai delicate diferente. A-si ~ gandurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer
A NUTRI ~esc tranz. 1) (fiinte, plante) A face sa-si mentina existenta fizica dand hrana; a sustine prin nutritie; a hrani; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, ganduri) A cultiva cu perseverenta in sinea sa, neexteriorizand. /<lat. nutrire
A OBSEDA pers.3 ~eaza tranz. (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A preocupa in permanenta si in mod complet; a urmari; a stapani. /<fr. obseder
OBSESIE ~i f. 1) gand sau imagine care staruie in mintea cuiva; preocupare mintala ce obsedeaza. 2) med. Tulburare a sistemului nervos, manifestata prin aparitia involuntara in constiinta a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.-D. obsesiei] /<fr. obsession
PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis
PANSEU ~ri n. iron. 1) Facultate superioara a creierului omenesc de a reface in mod abstract si generalizat realitatea obiectiva; gandire. 2) Formula lapidara continand o cugetare sau un gand adanc; aforism; maxima; sentinta. /<fr. pensee
PARIMIE ~i f. rar Expresie concisa, deseori figurata, care contine o generalizare sub forma de povata sau de gand intelept; vorba din batrani; aforism popular; proverb. [Var. paremie] /<ngr. parimia
PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum
A PALI1 ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti
A PANDI ~esc tranz. 1) (despre fiinte) A urmari pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gandurile etc.). 2) A astepta stand ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A astepta cu rabdare. /<sl. ponditi
A SE PARPALI ma ~esc intranz. 1) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se intoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferinte fizice sau sufletesti; a se zvarcoli. 3) fig. A nu-si gasi linistea de griji sau de ganduri; a se framanta; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti
PERFID ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; care insala increderea cuiva tradandu-l; viclean; insidios. 2) (despre fenomene, actiuni, lucruri etc.) Care este periculos, fara sa para astfel. /<fr. perfide
A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere
A PIPAI pipai tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge usor cu degetele (pentru a se convinge ca exista). ◊ ~ pulsul a cauta pulsul (pentru a-l masura). Pe pipaite a) bajbaind (pentru a gasi obiectul cautat); b) fara siguranta; sovaitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apasa usor cu degetele (pentru a identifica afectiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, pasind cu nesiguranta. 4) fig. (ganduri, intentii, situatii etc.) A supune unei examinari prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati
PITA ~e f. reg. 1) Produs alimentar facut din aluat dospit, framantat si copt in cuptor; paine. ◊ Celui flamand numai ~a-i in gand fiecare se gandeste la ceea ce il intereseaza. 2) fig. Hrana cea de toate zilele. /<bulg. pita
A PLAMADI ~esc 1. intranz. A face o plamadeala. ~ de paine. 2. tranz. 1) (aluat) A prepara amestecand faina cu apa, cu ingrediente si cu plamadeala. 2) fig. (planuri, ganduri, idei etc.) A schita in gand; a-si reprezenta in minte; a plasmui; a urzi. /<sl. pomladiti
A PLASMUI ~iesc tranz. 1) A produce in urma unui efort (fizic sau intelectual) sustinut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a urzi; a plamadi. 3) (actiuni, adevaruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturand in mod intentionat; a contraface; a falsifica. /Din plasma
A PODIDI ~esc tranz. 1) (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si cu putere; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a coplesi; a napadi; a pali. 2) (despre lacrimi, sange) A incepe sa curga din abundenta si cu putere. /Orig. nec.
POMENEALA ~eli f. v. A POMENI. ◊ Nici ~ a) nici nu s-a pomenit (despre asa ceva); nici vorba (n-a fost); b) nici urma; nimic; c) nici gand. /a pomeni + suf. ~eala
PRECIS ~sa (~si, ~se) si adverbial 1) (despre ganduri, idei, enunturi) Care este lipsit de confuzii; cu claritate. A se exprima ~. 2) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; exact; anume. Date ~se. A aborda ~ o problema. 3) (despre instrumente de masurat) Care indica cu exactitate; exact. /<fr. precis, lat. praecisus
A PREOCUPA preocup tranz. 1) (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A urmari in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 2) A face sa se preocupe. [Sil. pre-o-] /<fr. preoccuper, lat. praeocupare
A PRIGONI ~esc tranz. 1) (persoane) A urmari insistent, pricinuind neplaceri; a persecuta. 2) (persoane) A pune pe fuga; a alunga. 3) fig. (despre idei, ganduri, sentimente, amintiri) A urmari in permanenta; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a roade; a macina. /<sl. prigoniti
PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond
PROVERB ~e n. Expresie populara concisa, deseori figurata, care contine o generalizare a experientei de viata sub forma de povata sau de gand intelept; vorba din batrani; aforism popular. /<lat. proverbum, fr. proverbe
PSIHODRAMA ~e f. 1) Metoda de diagnosticare si de tratament, care consta in utilizarea jocului dramatic improvizat pe o tema anumita in scopul dezvaluirii gandurilor si a atitudinilor bolnavului psihic. 2) (in sociologie) Test folosit ca mijloc de selectie a candidatilor la anumite posturi. /<fr. psychodrame
A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere
A SE RACORI ma ~esc intranz. 1) (de-spre substante, obiecte, timp etc.) A pierde din caldura initiala; a deveni mai rece; a se raci. 2) A-si potoli senzatia de caldura sau de sete. 3) fig. A se usura sufleteste (destainuind cuiva o durere, un gand); a se descarca. /Din racoare
A SE RASUFLA ma rasuflu intranz. 1) (despre unele alimente, in special bauturi) A-si pierde taria si gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-si marturisi gandurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /ras- + a sufla
A RACAI racai tranz. (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. ◊ A-l ~ (pe cineva) la inima a roade (pe cineva) un gand, o parere de rau, o grija. / Onomat.
A RAMA ram 1. intranz. (mai ales despre porci) A rascoli pamantul cu ratul, patrunzand in adancime. 2. tranz. fam. (persoane) A incerca sa submineze, rascolind trecutul cuiva (pentru a-i gasi lucruri compromitatoare); a scurma. ◊ ~ la inima a chinui pe cineva un gand, o remuscare etc. /<lat. rimare
A SE RECULEGE ma reculeg intranz. 1) A-si veni in fire (dupa o emotie puternica); a-si recapata echilibrul sufletesc; a se regasi. 2) A se adanci in meditatie; a-si aduna gandurile; a medita profund. /re- + a culege
A REDA redau tranz. 1) (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a inapoia; a intoarce. 2) fig. (ganduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugravi; a exprima; a reflecta. Cartea reda zbuciumul autorului. /re- + a da
A REFLECTA1 reflect tranz. 1) A face sa se reflecte. Oglinda reflecta obiectele. 2) fig. (ganduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugravi. Fata sa nu reflecta nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a infatisa; a reprezenta. /<fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren
REPRIZA ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competitii sportive, organi-zate dupa anumite reguli; runda. 2) Faza in desfasurarea unui proces, a unei actiuni stadiale; runda. 3) Reincepere a unor operatii tehnice intrerupte. 4) Reluare a unui cuvant sau a unui gand in propozitie. /<fr. reprise
A SE REPURTA ma report intranz. A se intoarce cu gandul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter
RETICENTA ~e f. 1) Trecere sub tacere a unui lucru care trebuia sau putea sa fie spus; omitere intentionata a unui gand; lucru omis. 2) Figura de stil constand in intreruperea brusca a unei idei si trecerea la alta, lasand sa se inteleaga cele neexprimate. /<fr. reticence, lat. reticentia
A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere
A SAGETA ~ez 1. tranz. 1) A strapunge cu sageata (ranind sau omorand). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar patrunzatoare. 2) A intepa ca o sageata, producand durere ascutita de scurta durata; a injunghia. 3) fig. (despre ganduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc si cu intensitate. L-a ~at dorul de casa. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii rautacioase; a impunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca sageti cu arcul. 2) A zbura ca o sageata. 3) (despre trasnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare
A SCAPARA scapar 1. intranz 1) A produce scantei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a doua corpuri tari). ◊ Cat ai ~ din amnar intr-o clipa. A-i ~ cuiva calcaiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a strafulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scanteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flamand. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre ganduri,idei etc.) A se ivi fulgerator. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc in minte. 2. tranz. 1) A face sa arda; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scantei) A face sa se imprastie. Flacarile scapara scantei. /Orig. nec.
A SCURMA scurm tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri, griji etc.) A chinui sufleteste; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina, rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitatoare); a rama. /cf. lat. excorrimare
SECRET2 ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus
A SEMANA1 seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare
SENTINTA ~e f. 1) Decizie a unei instante judecatoresti. 2) Formula lapidara continand o cugetare sau un gand adanc, o norma de conduita; aforism; maxima. [G.-D. sentintei] /<lat. sententia, fr. sentence
A SFREDELI ~esc tranz. 1) A gauri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, ganduri etc.) A strapunge asemenea unui sfredel; a patrunde adanc (provocand senzatii neplacute). ◊ ~ cu privirea a scruta. /Din sfredel
SFREDELITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) si substantival Care sfredeleste. 2) fig. (despre ochi, privire) Care parca strapunge; patrunzator; ascutit; sagetator. 3) (despre ganduri, idei) Care preocupa in permanenta; obsedant. /a sfredeli + suf. ~tor
SINCER ~a (~i, ~e) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus sa-si exprime gandurile fara a le ascunde; neprefacut; deschis. /<fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus
A SONDA ~ez tranz. 1) (terenuri, ape etc.) A supune unor cercetari cu ajutorul sondei. 2) fig. (persoane) A examina pe ascuns, cautand sa afle starea de spirit, intentiile. 3) fig. (ganduri, intentii etc.) A incerca sa afle pe cai ocolite. ◊ ~ terenuri a cauta sa afle din timp starea de lucruri sau de spirit (pentru a avea siguranta). /<fr. sonder
SPOVEDANIE ~i f. 1) Ritual crestin constand in marturisirea pacatelor spre a obtine iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gand ascuns; confidenta; confesiune; destainuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovedanije
SPRINTAR ~a (~i, ~e) 1) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; zbanghiu; zvapaiat; zburdalnic. 2) fig. Care denota lipsa de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. gand ~. 3) (despre persoane) Care manifesta usurinta in comportare; usuratic; frivol. /Orig. nec.
A STAPANI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A detine in calitate de stapan; a avea in posesie; a poseda; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limba. 3) (tari, imparatii) A conduce in calitate de stapan. 4) fig. (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A preocupa in permanenta si complet; a urmari; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face sa nu se manifeste; a domoli; a potoli; a infrana. 6) (persoane) A face sa se stapaneasca. 2. intranz. A se afla in fruntea unei tari; a fi domn al unei tari; a domni; a guverna. /Din stapan
A STRAFULGERA strafulgera 1. tranz. 1) A strabate repede si pe neasteptate (ca fulgerul). Pasarea strafulgera vazduhul. 2) (ganduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gand. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scapara. /stra- + a fulgera
SUBINTELES ~uri n. Ceea ce se intelege in mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-si exprima direct gandul. /v. a subintelege
A SUGERA ~ez tranz. 1) (idei, ganduri, solutii etc.) A face sa apara in mintea cuiva printr-o asociatie. 2) A prezenta drept sfat; sugestie. ~ o solutie. /<fr. suggerer
SUMBRU ~a (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu putina lumina. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanta ~a. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristete; posomorat. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care denota severitate interna; chinuit de ganduri. Fata ~a. 5) fig. Care este caracterizat prin neintelegere a esentei. Istorie ~a. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre
A TACHINA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu glume inofensive; a necaji in gluma. 2) fig. rar (despre ganduri, melodii etc.) A urmari insistent, necajind. /<fr. taquiner
A TATONA ~ez tranz. (ganduri, intentii, situatii, imprejurari) A examina cu prudenta; a pipai. ◊ ~ terenul a cauta sa afle din timp sansele de reusita intr-o actiune. /<fr. tatonner
TAUTOLOGIE ~i f. 1) Repetare inutila a aceluiasi gand, formulat prin aceleasi cuvinte sau prin cuvinte apropiate ca sens. 2) lingv. Greseala constand in repetarea unor cuvinte identice sau apropiate ca sens si ca expresie, dar diferite sub raport sintactic. 3) log. Judecata in care subiectul si predicatul exprima exact aceeasi notiune. [G.-D. tautologiei; Sil. ta-u-] /<fr. tautologie, lat. tautologia
TELEPATIE f. Fenomen psihic (neaprobat de stiinta) de transmitere a gandurilor si sentimentelor la distanta; comunicare extrasenzoriala. [G.-D. telepatiei] /<fr. telepathie
A TIRANIZA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice si/sau morale. 2) fig. (despre ganduri, sentimente etc.) A urmari in permanenta si in mod neplacut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser
A TORTURA ~ez tranz. 1) (fiinte) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre ganduri, sentimente etc.) A urmari intruna in mod obsedant; a framanta; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, incalcand corectitudinea; a schingiui; a stalci; a poci. ~ limba. /<fr. torturer
TULBURE ~i adj. (in opozitie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparenta; amestecat cu impuritati. 2) (despre cer, vreme) Care este intunecat din cauza ingramadirii norilor; posomorat; mohorat. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; impaienjenit; cetos; neguros. 4) fig. (despre vorbire, ganduri etc.) Care nu se desluseste; greu de inteles. 5) fig. (despre situatii sociale, politice) Care se caracterizeaza prin framantari sociale, criza. /<lat. turbulus
A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare
UITARE ~ari f. 1) v. A UITA si A SE UITA. ◊ A da ~arii a nu se mai gandi (la cineva sau la ceva). ~ de sine stare de spirit caracteristica pentru cel absorbit de activitatea sau de gandurile sale. Cu ~ de sine neglijandu-si interesele proprii. A cadea in ~ a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu exista; inexistenta; nefiinta. /v. a (se) uita
A URMARI ~esc tranz. 1) (fiinte) A tine mereu in campul vizual, mergand pe urma. ~ hotul. 2) A privi cu atentie. ~ o emisiune. 3) (despre ganduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 4) A supune unor observatii (cu gandul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urma + suf. ~ari
A URZI ~esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) fig. (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg. A face sa se urzeasca. /<lat. ordire
VERSET ~e n. Paragraf din textele religioase, de obicei numerotate, care cuprinde un gand complet. ~ele unui psalm. /<it. versetto, fr. verset
VICLEAN ~eana (~eni, ~ene) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; perfid; insidios. 2) Care se orienteaza cu pricepere in orice situatii, tragand foloase; siret; smecher; hatru. 3) inv. Care a renuntat la credinta sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen
VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum
A VISA ~ez 1. tranz. 1) A-si imagina ceva prin somn. 2) fig. A dori ceva foarte mult. 2. intranz. 1) A se lasa cuprins de ganduri; a da frau liber imaginatiei. 2) A vedea in vis. /Din vis
A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba
A VREA vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. Vreau sa plec. Vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere
A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare
ZICALA ~e f. Expresie concisa, deseori figurata, care contine o povata sau un gand intelept; zicatoare; zicere. /a zice + suf. ~ala
ZICATOARE ~ori f. Expresie concisa, deseori figurata, care contine o povata sau un gand intelept; zicala; zicere. / a zice + suf. ~atoare
ZICERE ~ i f. 1) v. A ZICE. 2) Vorba zisa; spusa. 3) Expresie concisa, deseori figurata, care contine o povata sau un gand intelept; zicala; zicatoare. /v. a zice
ZISA ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusa. 2) rar Expresie concisa, deseori figurata, care contine o povata sau un gand intelept; zicatoare; zicala; zicere. /v. a zice
A ZUGRAVI ~esc 1. tranz. 1) (pereti) A acoperi cu un strat de apa de var sau de huma (si coloranti), iar uneori si cu desene care imita tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta in imagini cu ajutorul pensulei si al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (ganduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face sa se zugraveasca; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupatia de zugrav. /Din zugrav
AUTOCENZURA vb. I. refl. A-si cenzura propriile ganduri sau actiuni. [Cf. fr. s'autocensurer].
CINIC, -A adj. Scoala cinica = scoala filozofica greaca din antichitate, care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura, dispretul pentru normele eticii religioase, pentru conventionalism, bogatie si onoruri. // s.m. Filozof apartinand acestei scoli. // adj., s.m. si f. (Cel) care arata pe fata, fara sfiala, fapte si ganduri condamnabile; (om) rau, nerusinat, fara scrupule; (cel) care denota sfidare, sfidator. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – cainesc].
CINISM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Marturisire obraznica si sfidatoare a unor fapte sau ganduri condamnabile; atitudine care sfideaza regulile morale ale societatii. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].
cogitabund, -a adj. Adancit in ganduri; visator; meditabund. (< it. cogitabondo)
CONFESIUNE s.f. 1. Marturisire, destainuire a unor ganduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. 2. Religie, credinta religioasa, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].
CONFIDENT, -A s.m. si f. Cel caruia i se fac confidente; prieten. ♦ Personaj secundar intr-o piesa de teatru, caruia un erou ii face confidente menite sa informeze astfel pe spectator asupra celor gandite de el sau asupra faptelor pe care are de gand sa le savarseasca. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].
ENTIMEMA s.f. 1. Silogism in care una dintre premise sau concluzia nu este exprimata, ci se subintelege. 2. Figura de stil constand in exprimarea gandului printr-o contradictie sau sub forma unei concluzii. [Cf. fr. enthymeme, gr. enthymema – reflectie].
HEROIDA s.f. Scrisoare in versuri in care isi exprima gandurile si sentimentele un erou sau un personaj celebru. [Pron. -ro-i-. / < fr. heroide].
abatatura, abataturi, s.f. (inv.) gand ascuns, intentie netrebnica.
MONOIDEISM s.n. Tendinta atentiei de a concentra intreaga activitate psihica asupra unei singure idei. ♦ Permanentizarea in constiinta a unui singur gand, a unei idei fixe. [Pron. -no-i-de-ism. / < fr. monoideisme].
NOEMA s.f. 1. (In filozofia fenomenologica a lui Husserl) Termen care desemneaza obiectul gandirii, continutul ideii, datul intuitiei, continutul unei propozitii. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noeme, gr. noema – gand, perceptie < noein – a gandi].
PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].
REZONER s.m. (Liv.) Personaj dintr-o opera literara, in special dintr-o piesa de teatru sau dintr-un film, care reflecteaza asupra actiunii si asupra celorlalte personaje. ♦ (P. ext.) Cel care face obiectii in orice imprejurare, care reflecteaza indelung, spunandu-si gandurile. [Pron. si rezonor, scris si raisonneur. / cf. fr. raisonneur].
SPATIALIZA vb. I. tr. A reprezenta ganduri, obiecte ale gandirii in spatiu. ♦ A spatia. [Pron. -ti-a-. / < it. spazializzare].
TRANSPORTAT, -A adj. Stapanit de emotie, incantat peste masura. ♦ Dus pe ganduri, absent. // s.n. Transportare. [< transporta].
COMBINA vb. I. tr. a imbina, a impreuna. ◊ (fam.) a planui in gand; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reactie chimica, dand nastere unui corp compus. (
ABSORBI vb. IV. tr. 1. A se imbiba de..., a suge, a trage; a inghiti. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gandurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].
CONFIDENTA s.f. Incredintare, marturisire, destainuire a unei taine, a unui gand intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
chita, chite, s.f. (pop.) manunchi a) manunchi de flori, buchet, strut. b) manunchi, jurubita, manusa de fuioare. c) manunchi de grau. d) manunchi, manusa de frunze de tutun. e) manunchi sau ciucure de cirese. 2. stol de pasari. 3. numele unui joc de copii si al unui dans taranesc. 4. (reg., inv.) grija, dorinta imperioasa. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., inv.) gand rau, pica, ciuda, necaz.
frigari vb. IV (pop., inv.) 1. a intepa cu frigarea pe cineva. 2. (fig. refl.) a arde de dorul cuiva, a se perpeli; a se chinui (de un gand, de o idee).
DISTRAGE vb. A abate gandul, atentia cuiva de la ceva care il preocupa, il obsedeaza etc. [P.i. distrag, perf.s. -trasei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, dupa trage].
DISTRAT, -A adj. Cu gandul aiurea; neatent. [< distra].
EFEMERIDE s.f.pl. 1. Ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi; (la sg.) insecta din acest ordin. 2. Tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. ♦ Note, notite (de ziar sau de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 3. (Fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. [Sg. efemerida. / < fr. ephemerides, lat. ephemeris].
ELOCUTIUNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ♦ (Ret.) Alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs. 2. Parte a retoricii care trateaza problemele de stil. [Pron. -ti-u-. / cf. lat. elocutio, fr. elocution].
husit, -a, adj. (reg.) care-i cu gandurile aiurea; imprastiat, tehui.
impranda, imprandez, vb. I (reg., inv.; referitor la ganduri) a tulbura, a amesteca.
impuia pers. 3 sg. impuiaza, vb. I (pop.) 1. (despre animale si pasari) a face oua, a se inmulti. 2. (despre bube) a se intinde. 3. (despre ganduri, dragoste) a incolti, a se incuiba. 4. (cu referire la urechile si capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameti, a nauci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a impodobi, a impestrita.
infiptat, -a, adj. (reg.) dus pe ganduri, foarte serios.
FRANCHETE s.f. Faptul de a-si spune deschis gandurile; sinceritate. [Var. francheta s.f. / < it. franchezza].
IDEE s.f. 1. Forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. Conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ Idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].
IMPRESIE s.f. Efect produs in constiinta de o cauza din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ◊ A face (sau a produce) impresie = a impresiona. ♦ Senzatie; parere. ♦ (la pl.) Pareri personale, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). [Pron. -si-e, gen. -iei, var. impresiune s.f. / cf. fr. impression, it. impressione, lat. impressio].
INSPIRATIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului in plamani. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontana a inteligentei umane. ♦ Avant, entuziasm, forta creatoare. 3. (Fig.) gand, idee aparuta spontan. [Gen. -iei, var. inspiratiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio].
INTENTIE s.f. 1. Dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i sau acceptandu-i efectele. [Gen. -iei, var. intentiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].
INTENTIONA vb. I. tr. A avea in intentie, a avea de gand. [Pron. -ti-o-. / < intentie].
INTIMITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este intim. ♦ Legatura stransa; prietenie intima, apropiata. ◊ A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva, a face parte dintre apropiatii cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. [Cf. fr. intimite].
MANIFESTARE s.f. Afirmare, exprimare a gandurilor, a sentimentelor etc.; semn, dovada; (p. ext.) spectacol. [< manifesta].
paraula s.f. (reg.) 1. obicei rau. 2. (in expr.) a sta la paraula cu = a se considera egal cu. 3. gand, idee.
LOGOPATIE s.f. Defect de vorbire care consta in exprimarea incalcita a gandurilor. [Gen. -iei. / < fr. logopathie, cf. gr. logos – vorba, pathos – suferinta].
polima, polime, s.f. (reg.) 1. intentie, gand; inceput, stare incipienta. 2. eres, ratacire. 3. soi rau, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. fiinta, tipenie.
OCUPA vb. I. I. tr. 1. A lua in stapanire, in posesiune; a pune mana pe..., a pune stapanire (pe o pozitie, pe o tara etc.). 2. A avea un loc, a detine un post (undeva). ♦ A locui (o casa). ♦ A stapani gandurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < fr. occuper, it., lat. occupare].
subtilizatie, subtilizatii, s.f. (inv.) rafinare (a gandului, a fondului liric, a intuitiei etc.).
tacator, tacatoare, tacatori, tacatoare, adj. (reg.) 1. tacut. 2. prefacut, cu ganduri ascunse; siret.
SONDA vb. I. tr. A cerceta, a explora cu o sonda un teren, fundul unei ape etc. ♦ A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu o sonda. ♦ (Fig.) A cerceta, a cauta sa afle gandurile sau intentiile cuiva, a tatona. [< fr. sonder].
SUGERA vb. I. tr. A face sa se iveasca in mintea cuiva, o idee, un gand etc. [< fr. suggerer, cf. lat. suggerere – a pune dedesubt].
SUMBRU, -A adj. 1. Intunecat. 2. (Fig.) Posomorat, trist. ♦ Chinuit de ganduri. [< fr. sombre].
TELEPATIE s.f. Posibilitate parapsihologica de a percepe fenomene care nu sunt in raza simturilor, precum si de a transmite gandul la distanta; percepere intamplatoare a fenomenelor si a gandurilor de la distanta. [Gen. -iei. / < fr. telepathie, cf. gr. tele – departe, pathos – sentiment].
TON s.n. 1. Gradul de inaltime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale, folosind diapazonul; b) a initia ceva. 2. Mladiere, inflexiune a vocii, intonatie. 3. Fel de a spune, de a-si exprima gandurile. ♦ Felul in care se prezinta, in general, o scriere (literara). ♦ Fel de a fi, de a se purta in general. 4. Nuanta a culorilor (intr-un tablou). ♦ Culoare dominanta, tonalitatea generala a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
AUTOCENTRIC, -A adj. (despre bolnavi) care isi concentreaza gandurile, sentimentele, actiunile asupra propriei persoane. (< auto1- + centric)
AUTOCENZURA vb. refl. a-si cenzura propriile ganduri, actiuni. (< fr. sautocensurer)
CINIC, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)
CONFESIUNE s. f. 1. marturisire, destainuire a unor ganduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)
CONFIDENTA s. f. incredintare a unei taine, a unui gand intim; destainuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
CONGRUENTA s. f. 1. insusirea de a fi congruent; potrivire deplina. ♦ (mat.) relatie de ~ = relatie dintre doua numere intregi congruente. ◊ acord intre gandurile, sentimentele, convingerile cuiva in comportamemtul sau. 2. acord intre subiect si predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale carei parti se impreuna perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
DISIMULA vb. tr. a-si ascunde adevaratele ganduri, sentimente etc., dandu-le aparente inselatoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)
DISTRAGE vb. tr. a abate gandul, atentia cuiva de la ceva care il preocupa, il obsedeaza etc. (dupa fr. distraire)
DISTRAT, -A adj. cu gandul aiurea; neatent. (< distra)
DIVERSIUNE s. f. 1. incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate intentiile, gandurile cuiva. 2. actiune politica reactionara, intreprinsa de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atentia maselor de la actiuni revendicative sau revolutionare. 3. (mil.) actiune, operatie care urmareste abaterea atentiei fortelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio)
EFEMERIDE s. f. pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi. ◊ plante cu ciclul de viata foarte scurt. 2. tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. 3. note, notite (de ziar, de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 4. (fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. (< fr. ephemerides)
ELOCUTIUNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gandurilor. ◊ alegerea si dispunerea cuvintelor intr-un discurs. 2. parte a retoricii care trateaza problemele de stil. (< fr. elocution, lat. elocutio)
ENTIMEMA s. f. 1. silogism prescurtat, in care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figura de stil constand in exprimarea gandului printr-o contradictie sau sub forma unei concluzii. (< fr. enthymeme, gr. enthymema)
EXTERIORIZA vb. tr. a exprima, a manifesta ganduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. (< fr. exterioriser)
FIN, -A adj. 1. subtire, delicat. ◊ marunt. ◊ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre ganduri, idei) subtil, ingenios; istet. (< fr. fin)
GUVERNA vb. tr. 1. a exercita autoritatea politica; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o nava. 2. a-si domina, a-si stapani (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, ganduri) a exercita o influenta puternica. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumita constructie. (< fr. gouverner)
HEROIDA s. f. scrisoare in versuri in care isi exprima gandurile si sentimentele un erou, un personaj celebru. (< fr. heroide)
IDEE s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fi informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idee, lat., gr. idea)
IMPRESIE s. f. efect produs in constiinta de un factor din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ♦ a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lasa, a face) a ca = a parea ca. ◊ senzatie; parere. ♦ a avea a ca... = a banui, a crede ca... ◊ (pl.) pareri, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). (< fr. impression, lat. impressio)
INTENTIE s. f. 1. dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio)
INTIMITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este intim. ◊ prietenie stransa, apropiata. ♦ a trai (sau a fi) in a cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva. ◊ profunzime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (pl.) lucruri, chestiuni personale. 3. cadru restrans, familiar. (< fr. intimite)
MANIFESTA vb. 1. tr., refl. a (se) vadi, a (se) face cunoscut, a(-si) exterioriza (prin vorbe, fapte, actiuni) ganduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestatie, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)
MANIFESTARE s. f. 1. actiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gandurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovada, indiciu. ◊ spectacol. (< manifesta)
NUTRI vb. I. tr., refl. a (se) hrani. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gand etc. (< lat. nutrire)
PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)
PSIHODRAMA s. f. 1. metoda psihoterapeutica moderna, prin improvizatia jocului dramatic a unui grup de bolnavi ca mijloc de exteriorizare a trairilor si gandurilor acestora. 2. test ca mijloc de selectie a candidatilor pentru anumite posturi care necesita multa dezinvoltura in relatiile cu publicul. (< fr. psychodrame)
RAISONNEUR [RE-ZO-NOR] s. m. personaj care reflecteaza asupra actiunii unei opere literare, a unei piese de teatru, a unui film sau asupra celorlalte personaje. ◊ cel care face obiectii in orice imprejurare, care reflecteaza indelung, spunandu-si gandurile. (< fr. raisonneur)
SONDA vb. tr. 1. a cerceta, a explora cu o sonda un teren, fundul unei ape etc. ◊ a cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu o sonda. 2. (fig.) a cauta sa afle gandurile sau intentiile cuiva, a tatona. (< fr. sonder)
SPATIALIZA vb. tr. 1. a da un caracter spatial. ◊ a reprezenta ganduri, obiecte ale gandirii in spatiu. 2. a proiecta in spatiu. (< fr. spatialiser)
SUGERA vb. tr. a face sa se iveasca in mintea cuiva o idee, un gand. (< fr. suggerer, lat. suggerere)
SUMBRU, -A adj. 1. intunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorat, trist. ◊ chinuit de ganduri. (< fr. sombre)
TELEPATIE s. f. posibilitatea parapsihologica de a percepe fenomene care nu sunt in raza simturilor, precum si de a transmite gandurile la distanta. (< fr. telepathie)
TON1 s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice, echivalent cu doua semitonuri. ♦ a da ul = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale, cu diapazonul; b) a initia ceva. 2. mladiere, inflexiune a vocii, intonatie. 3. fel de a-si exprima gandurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosfera specifica din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanta a culorii (intr-un tablou). ◊ culoare dominanta, tonalitatea generala a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)
VAGABONDA vb. intr. 1. a rataci fara tinta, a trai ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre ganduri, imaginatie) a trece, fara incetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
gind (ganduri), s. n. – 1. Idee. – 2. Meditatie, reflectie. – 3. Preocupare, grija. – 4. Opinie, parere. – 5. Intentie, hotarire. – 6. Spirit, inteligenta. Mag. gond (Cihac, II, 500; Galdi, Dict., 90; DAR). Sec. XVII. – Der. gindi, vb. (a se gindi, a medita, a reflecta; a fi de parere, a considera, a avea intentia, a-si propune); gindire, s. f. (gind, idee; reflectie); negindire, s. f. (inv., lipsa de gindire); ginditor, adj. (meditativ, preocupat); gindului, vb. (a gindi), in Mold., rar, direct din mag. gondolni; ingindura, vb. (a pune pe ginduri, a ingrijora).
APRIG, -A, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, infocat, nestapanit. De-as avea pe gandul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; inversunat. Unchiul meu era, atunci cand interesele ii erau amenintate, aprig si fara crutare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la castig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prapastios, primejdios. Se catara p-un munte stancos, inalt si aprig (NEGRUZZI).
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. si refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adapost ca sa nu poata fi vazut si gasit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde dupa deget = a-si ascunde o vina in chip stangaci. ♦ Fig. A tainui o fapta, un gand, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
ASCUNS2, -A, ascunsi, -se, adj. 1. Asezat astfel incat sa nu poata fi vazut sau gasit de altii. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ Tainic, tainuit; misterios. gand ascuns. – V. ascunde.
AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!
DEZMANTA, dezmant, vb. I. Tranz. (Reg.) A face pe cineva sa-si schimbe o hotarare, un gand etc., a-l abate de la un scop, a povatui pe cineva sa nu faca un lucru. – Din des1- + smanta (putin folosit = sminteala).
TILIUTE s. f. pl. (Reg.) Catrafuse, calabalac. ◊ Expr. A-si lua tiliutele = a pleca dintr-un loc repede, fara a mai sta la ganduri; a o sterge.
TESILA, tesile, s. f. (In expr.) Cu gandul (cam) pe tesila = cu sovaiala, sovaitor.
PREGETA, preget, vb. I. 1. Intranz. A sta pe ganduri inainte de a face ceva; a sovai, a ezita, a se codi; p. ext. a intarzia, a zabovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. Tranz. (Inv.) A cruta, a menaja. Turcii pricepura importanta acestei cetati si nu pregetara nici o jertfa spre a o dobandi (BALCESCU). – Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia).
PAI1 adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).
