JAMBIERA s.f. Invelitoare de panza sau de piele care acopera gamba piciorului; este purtata mai ales la sport. ♦ Parte a unei armuri care proteja gamba piciorului. [Pron. -bi-e-. / < fr. jambiere].

JAMBIERA s. f. invelitoare din panza sau piele care acopera gamba piciorului (la sport). ◊ parte a unei armuri care proteja gamba. (< fr. jambiere)

SCIATIC ~ca (~ci, ~ce) : Nerv ~ nerv care pleaca din partea inferioara a maduvei spinarii si se ramifica in partea de jos a corpului (in coapsa, gamba, picior). [Sil. sci-a-] /<fr. sciatique

SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

TIBIA s. f. 1. os lung si gros, intre genunchi si glezna, care impreuna cu peroneul formeaza scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, intre femur si tars; al cincilea segment al membrelor paianjenilor. (< fr., lat. tibia)

SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].

carabana, carabane, s.f. (reg.) picior, sold, caraba, crac, gamba.

SUPINATIE s. f. 1. miscare de rasucire a mainii spre in afara. ◊ rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat. (< fr. supination, lat. supinatio)

GLEZNA ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. 2) Proeminenta osoasa formata in aceasta parte a piciorului. 3) Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Portiune a membrului cuprinsa intre fluier si chisita. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna

TARS ~uri n. 1) anat. Parte posterioara a labei piciorului, situata intre metatars si gamba, formata din sapte oase. 2) zool. Parte terminala a piciorului insectelor, formata din 1-5 segmente. /<lat. tarsus, fr. tarse

gamba s.f. Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsa intre graset si jaret (la cai). [< it. gamba].

GENUNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni si la unele animale) care cuprinde regiunea articulatiei femurului cu tibia (incluzand si rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi si cu gambele asezate pe pamant. Pe genunchi = pe portiunea anterioara a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (cand cineva sade). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit, strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilinta, de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod staruitor, calduros, cu umilinta. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatia ca nu se mai poate tine pe picioare (de emotie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genunche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

JARET s. n. articulatie a picioarelor dinapoi ale unui patruped, intre gamba si fluier. (< fr. jarret)

gamba, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi pana la laba; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsa intre incheietura genunchiului si copita. – Din lat. gamba.

gamba ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsa intre incheietura genunchiului si copita. /<lat., it. gamba

JARET s.m. Parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situata intre gamba si fluier; garet. [Pl. -ti. / < fr. jarret].

gamba s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi pana la glezna; (la cal) regiune a membrelor posterioare intre graset si jaret. (< lat. gamba)

ECHIN, -A adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformatie constand in extensiunea fortata a labei piciorului ca urmare a scurtarii muschilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -a adj. / < fr. equin, cf. lat. equinus < equus – cal].

ECVIN, -A adj. de cal. ♦ varus ~ = deformatie constand in extensiunea fortata a labei piciorului ca urmare a scurtarii muschilor superiori ai gambei. (< fr. equin, lat. equinus)

GLEZNA, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenta osoasa formata in aceasta regiune. ♦ Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsa intre fluier si chisita. – Din sl. glezinu, glezna.

MOLET s.n. 1. Inflamatie a membranei sinoviale de la incheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a muschilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].

gamba s. f. (muz.) viola da ~ = viola tinuta pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul si contrabasul. (< it. /viola da/ gamba)

MOLET s. m. 1. inflamatie a membranei sinoviale de la incheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a muschilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsa intre crupa si gamba; (la om) coapsa, sold. – Lat. armus.

TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioara a scheletului labei piciorului, formata din sapte oase, articulate la un capat cu oasele gambei, iar la celalalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminala a piciorului insectelor, formata din 1-5 segmente si terminata de obicei cu una sau doua gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

arm (armuri), s. n. – 1. (Olt.) Coapsa. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsa intre crupa si gamba. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Puscariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsa” nu apare in dictionare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 si Puscariu 124 explica var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurarita,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR il explica printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut in mag. armurar (Edelspacher 8).

TARS s. n. Parte a labei piciorului formata din sapte oase, articulate la un capat cu oasele gambei, iar la celalalt cu oasele metatarsului. – Fr. tarse (din gr.).

TIBIA, tibii, s. f. Os lung si gros al piciorului, situat intre genunchi si glezna, langa peroneu, cu care formeaza scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

PULPA ~e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. ~ dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa

COAPSA, coapse, s. f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. ♦ (La animale) Partea superioara a membrelor posterioare, cuprinsa intre crupa si gamba. – Lat. coxa.

COAPSA ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. 2) (la animale) Parte superioara a membrelor posterioare, cuprinsa intre crupa si gamba. [G.-D. coapsei; Sil. coap-sa] /<lat. coxa