grangur (granguri), s. m. – 1. Pasare cintatoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Stab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgulus (Puscariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. galgulo. Pentru sensul 2, cf. celalalt nume al pasarii, domnisor.

AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din Asia Mica, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.

CALCOPIRITA s. f. Sulfura naturala de cupru si fier cristalizata, metalica, compacta, galbena-verzuie. – Din fr. chalcopyrite.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.

HAMEI s. m. Planta erbacee agatatoare cu flori galbene-verzui, ale carei inflorescente femele aromatice si amare se intrebuinteaza la fabricarea berii (Humulus lupulus). [Var.: hamei s. m.] – Din sl. chumelĩ.

IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separa din lapte, dupa coagulare, la prepararea branzeturilor si care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege branza (sau urda) din zer = a se alege binele de rau. A scoate zer din piatra = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vaca prins² (3). ♦ Lichid alb si gras care ramane dupa prepararea untului; zara. – Et. nec.

MARCASIT, marcasite, s. n. Sulfura naturala de fier, galbena-verzuie, cristalizata si cu luciu metalic. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

MASLINIU, -IE, maslinii, adj. (Despre fata sau pielea oamenilor) De culoarea maslinei (1); galben-verzui batand in negru; smead. – Maslina + suf. -iu.

FECIORICA, feciorele, s. f. Mica planta erbacee taratoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioara + suf. -ica.

FLUOR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbena-verzuie, cu miros inabusitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

PATUL², patuli, -e, adj. (In sintagmele) Mar patul (si substantivat, m.) = specie de mar cu fructele galbene-verzui (cu pete rosii). Mar patul (si substantivat, n.) = fructul marului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

FRAGULITA, fragulite, s. f. 1. (Pop.) Fraguta. 2. Mica planta erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fraga + suf. -ulita.

PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. Pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.

PUROI, puroaie, s. n. Materie lichida vascoasa, de culoare galbena-verzuie, formata in rani, in leziuni, in diverse organe etc. din microbi si ramasite de leucocite; coptura. – Lat. *puronium (< pus, -ris).

OLIV adj. invar. Care are o culoare galbena-verzuie; masliniu. – Din fr. olive.

VERIGAR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cate un spin, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe globuloase, carnoase, negre, intrebuintate in medicina pentru proprietatile lor purgative; patachina (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigariu s. m.] – Veriga + suf. -ar.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

OTETAR, (1, 3) otetari, s. m., (2) otetare, s. n. 1. S. m. (Inv.) Persoana care fabrica sau vinde otet. 2. S.. Mic serviciu de masa alcatuit din sticlute in care se pun otet si untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, ale carui frunze si scoarta, bogate in tanin, se folosesc in tabacarie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea otetului (Rhus typhina). – Otet + suf. -ar.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

CIMISIR, cimisiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale si persistente, cu flori galbene-verzui (Buxus sempervirens). – Din tc. cimsir.

FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbena-verzuie, cu miros intepator, sufocant, toxic, cu proprietati decolorante si dezinfectante, care are numeroase intrebuintari in industrie. – Din fr. chlore.

CLOROZA, cloroze, s. f. 1. Forma de anemie caracterizata prin micsorarea considerabila a cantitatii de hemoglobina din sange si printr-o coloratie galbena-verzuie a pielii. 2. Boala a plantelor care se manifesta prin decolorarea frunzelor si a mugurilor. – Din fr. chlorose.

COARNA, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

COACAZ, coacazi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse in ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacaza (derivat regresiv).

TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu si de titan¹, de culoare galbena, verzuie sau bruna, intrebuintat ca piatra semipretioasa. – Din fr. titanite.

TUTUNIU, -IE, tutunii, adj. De culoarea tutunului, galben-verzui. – Din tutun + suf. -iu.

TUTUN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tutun.

RECHIE, rechii, s. f. Planta erbacee melifera cu tulpina ramificata, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

RENGLOTA, renglote, s. f. Soi de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; p. restr. fructul acestui soi de prun. [Var.: rencloda, ringlota s. f.] – Din fr. reine-claude, germ. Ringlotte.

RISLING s. n. Varietate de struguri cu boabele dese, de culoarea galbena-verzuie cu mici puncte negre, cu pielita groasa; p. ext. vin din astfel de struguri. [Scris si: riesling] – Din germ. Riesling, fr. riesling.

SALCIE¹, salcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori si de arbusti cu ramuri lungi, subtiri si mladioase, cu frunze lanceolate si cu flori galbene-verzui dispuse in matisori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasa (sau plangatoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile si plecate in jos (Salix babylonica). [Pl. si: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SPODUMEN s. n. Silicat natural de litiu si de aluminiu, de culoare alba-cenusie, galbena-verzuie sau violeta, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumene.

BILA¹ f. anat. 1) Lichid galben-verzui, amar, care este secretat de ficat si contribuie la digestie; fiere. 2) Vezicula in care se depoziteaza acest lichid; fiere. [G.-D. bilei] /<fr. bile, lat. bilis

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

BULBUC² ~ci m. mai ales la pl. Planta erbacee toxica, cu flori mari, galbene-verzui, raspandita in regiunile muntoase. /v. a bulbuca

CALCOPIRITA f. Sulfura naturala de cupru si fier, de culoare galbena-verzuie. /<fr. chalcopyrite

CIMISIR ~i m. Arbore sau arbust ornamental, cu frunze ovale, vesnic verzi si cu flori galbene-verzui. /<turc. cimisir

CLOR n. Gaz de culoare galbena-verzuie, cu miros intepator, sufocant si foarte toxic, folosit in industria chimica si ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

FECIORICA ~ele f. (diminutiv de la fecioara) Planta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze mici si opuse, cu flori galbene-verzui, dispuse compact la subsuoara frunzelor. /fecioara + suf. ~ica

FETEASCA f. 1) Varietate de vita de vie autohtona avand struguri cu bobite dese, ovale, galbene-verzui. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Din Fetesti n. pr. + suf. ~easca

FIERE f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care il secreta ficatul si care contribuie la digestie; bila. ◊ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispozitie rea. 3) Vezicula biliara; bila. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele

IEDERA ~e f. Arbust agatator, cu frunze verzi, lucioase si persistente, si cu flori mici, galbene-verzui (cultivat deseori ca planta decorativa). [G.-D. iederei] /<lat. hedera

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

KAKI adj. invar. Care este de culoare cafenie cu nuante galben-verzui. /< fr. kaki

MARAR m. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata, cu frunze marunte si cu flori galbene-verzui, folosita drept condiment. /Cuv. autoht.

MIHALT ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie mare, cu cap mare si turtit, avand corp alungit acoperit cu solzi marunti, galben-verzui. /Orig. nec.

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza, coaja, floare, fruct) care se foloseste in cantitati mici in alimente, dandu-le gust si miros placut; condiment. 2) Substanta aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori galbene-verzui, placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze dintate, alungite, cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie

MUSTAR n. 1) Planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar

OTETAR² ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina si ramurile paroase, cu frunze eliptice, zimtate, cu flori mici, galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor si a otetului. /otet + suf. ~ar

PALIUR ~i m. Arbust cu frunze ovale prevazute cu doi spini si cu flori mici galbene-verzui, apreciat pentru lemnul lui rezistent, flexibil si cultivat pentru garduri vii. [Sil. -li-ur] Paliurus

PAR¹ peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

RECHIE ~i f. Planta erbacee melifera, cu tulpina ramificata si cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructul o capsula, care creste in locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.

RENGLOTA ~e f. 1) Specie de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate. 2) Fructul acestui prun. /<fr. reine-Claude, germ. Ringlotte

RISLING n. 1) Varietate de vita de vie, avand strugurii cu boabe mici, rotunde, de culoare galbena-verzuie. 2) Struguri din aceasta varietate. 3) Vin alb produs din acest soi de struguri. /<germ. Riesling, fr. riesling

SALCIE salcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subtiri si mladioase, cu scoarta moale, cu frunze inguste si alungite, cu flori galbene-verzui, grupate in amenti (matisori) si cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ◊ ~-pletoasa sau ~-plangatoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pamant, cultivata ca planta decorativa. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis

SaslA f. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite rare, de culoare galbe-na-verzuie, folositi ca desert. [Var. ceasla] /<fr. chasselas

TUTUNIU ~e (~i) rar Care este de culoarea tutunului; galben-verzui. /tutun + suf. ~iu

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

VERIGAR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe carnoase, negre, folosite in medicina pentru proprietatile lor purgative. /veriga + suf. ~ar

MANGO s.n. Fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]

POMELO s.m. Fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), un fel de grepfrut de forma unei pere imense, de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulata si mai putin amara; se comercializeaza ca pomelo sau pompelmo (exceptie, fr. pomelo = grepfrut).

CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adanci, astfel ca taiat transversal se obtin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul galbui si cu putine seminte, avand gust acrisor si aroma de iasomie; se consuma natur, in salate si cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate si ca elemente de decor.

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.

OLIV s.m. (Rar) Maslin. // adj. invar. (De culoare) galben-verzui. [< lat. oliva, fr. olive].

RENGLOTE s.f.pl. Varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; (p. restr.) fructul acestui soi de prun. [Var. ringlote s.f.pl., sg. renglota. / cf. fr. reine-claude, germ. Ringlotte].

REZEDA s.f. Planta erbacee originara din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; (pop.) rozeta. [< fr. reseda, lat. reseda].

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros inecacios, foarte toxic, folosit ca decolorant si dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].

FLUOR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor].

FUCSIE s.f. Planta ornamentala cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; (pop.) cercelus. [Gen. -iei. / < fr. fuchsia].

HELIODOR s.n. (Geol.) Varietate de beril de culoare galben-verzuie. [Pron. -li-o-. / < fr. heliodore].

moita, moite, s.f. (reg.) 1. grindel, molan (peste). 2. ciuperca comestibila galbena-verzuie.

poinic adj. m. (reg.; in sintagma) mar poinic = varietate de mar cu fructe mari, de culoare verzuie-galbena, zemoase.

MARCASIT s.n. Sulfura naturala de fier de culoare galbena-verzuie si cu luciu metalic. [< fr. marcassite, germ. Markasit].

puspan, puspani, s.n. (reg.) arbust decorativ cu frunze ovale si persistente, cu flori galbene-verzui; cimisir.

RISLING s.n. Varietate de struguri cu boabele dese, galbene-verzui cu mici puncte negre; (p. ext.) vin obtinut din astfel de struguri. [Scris si riesling. / < fr. riesling].

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros intepator, sufocant, toxic, decolorant si dezinfectant. (< fr. chlore)

EOZINA s. f. materie coloranta rosie sau galben-verzuie, obtinuta prin actiunea bromului asupra fluoresceinei, servind in industria textila, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. eosine)

FLUOR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros inabusitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor)

FUCSIE s. f. arbust ornamental cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; cercelus. (< fr. fuchsia)

HELIODOR s. n. varietate de beril galben-verzui, transparent, piatra pretioasa. (< fr. heliodore)

MARCASIT s. n. sulfura naturala de fier, galbena-verzuie si cu luciu metalic, in bijuterie. (< fr. marcassite, germ. Markasit)

MECONIU s. n. substanta galben-verzuie, prima eliminare f****a a nou-nascutului. (< fr. meconium, lat. meconium)

RENGLOTE s. f. pl. varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; fructul insasi. (< germ. Ringlotte)

REZEDA s. f. planta erbacee, din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; rozeta. (< fr. reseda, germ. Reseda)

RISLING s. n. varietate de struguri cu boabele dese, galbene-verzui, cu mici puncte negre. ◊ vin obtinut din acesti struguri. (< germ. Riesling)

puroi (puroaie), s. n. – Coptura, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscura. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Puscariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvint de uz inv. (sec. XVI) si general (ALR, I, 130). In fonetismul lui poate sa fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „multime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a taia, a defrisa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

TUTUN, (2) tutunuri, s. n. 1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze mari si moi, de un verde-inchis, cu flori trandafirii reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. (Inv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s. n.] – Tc. tutun.

BENTONIT (‹ fr. {i}; {s} [Fort-] Benton) s. n. Roca argiloasa de culoare cenusie sau galben-verzuie stratificata, constituita din cel putin 75 la suta din montmorillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absorbtie a apei. Se utilizeaza ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale si la prepararea noroiului de foraj.

CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu si vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate in resturi organice. Are culoare galbena-verzuie, luciu puternic sidefos si aspect de mase pulverulente sau de efloroscente. Amestecat cu cimentul de sonda se intrebuinteaza la inchiderea apelor in forajele petroliere.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separa din lapte la prepararea branzeturilor. ◊ Expr. A se alege branza (sau urda) din zer = a se alege binele de rau. A scoate zer din piatra = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vaca prins. ♦ Lichid alb si gras care ramane dupa prepararea untului; zara.

CLOR (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „galben-verzui”) s. n. Element chimic (Cl; nr. at. 17, m. at. 35,45, p. t. -101ºC, p. f. -34,1ºC) din familia halogenilor, gaz galben-verzui, cu miros puternic sufocant, toxic, foarte reactiv. Se gaseste in natura numai sub forma de combinatii. Se obtine prin electroliza clorurii de sodiu si este folosit la fabricarea hipocloritilor, cloratilor etc., ca agent decolorant si dezinfectant. A fost descoperit de C.W. Scheele in 1774.

CLORITOID s. n. (MINER.) Filosilicat de aluminiu si fier din grupa micelor casante. Are culoare galbena, verzuie, neagra, sticloasa, sidefoasa. Se gaseste ca mineral accesoriu in unele sisturi cristaline metamorfozate, in corneene si skarne.

FLUOR (‹ fr. {i}; {s} lat. fluor „scurgere”) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219ºC, p. t. -188,1ºC), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galbena-verzuie, deschisa, cu miros inabusitor, foarte corosiv si toxic (fluoroza). In combinatii functioneaza monovalent; prezinta reactivitate chimica neobisnuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu putine exceptii (heliu, argon, neon), reactioneaza cu toate elementele, metale sau nemetale. Se gaseste in natura sub forma de fluorina, apatit si criolit. Oligoelement. Se obtine prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, in 1886.

KUNTIT subst. Varietate de spodumen (silicat de litiu si aluminiu), cristalizat monoclinic. Are cukoare verzuie, galben-verzuie sau violeta. Este o piatra pretioasa rara, folosita la bijuterii datorita proprietatilor cristalelor de a-si schimba brusc coloratia fata de axul de simetrie, de la aproape incolor pana la violet intens si rosu-violet.

DAFIN (< scr.) s. m. Arbust de c. 2— 5 m (arbore de c. 20 m in zona mediteraneana, de unde este originar), cu frunze pieloase, lucioase, persistente, intens mirositoare, flori mici, galbene-verzui, dispuse in umbele si fructe bace ovoide, albastre-negricioase (Laurus nobilis). Frunzele se utilizeaza drept condiment; din seminte se extrage un ulei folosit in ind. farmaceutica. Sin. laur (2).

RECHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificata frunze alterne si flori mici, galbene-verzui, dispuse in racem terminal, dintre care R. luteola, inalta de 50-130 cm, cu frunze intregi frecventa in regiuni de campie si dealuri joase, folosita in trecut ca planta tinctoriala si R. lutea, plnata erbacee melifera, inalta de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, intregi sau dintate.

PERIDOT, peridote, s. n. Silicat natural de magneziu si de fier cristalizat, de culoare verzuie-maslinie, galbena sau incolora, cu luciu sticlos. – Din fr. peridot.

OZOCHERITA, ozocherite, s. f. Ceara minerala alcatuita din hidrocarburi parafinice, de culoare galbena, galbena-bruna, verzuie sau negricioasa, cu miros aromatic si usor fuzibila, folosita la fabricarea lumanarilor, a cerurilor etc.; ceara de pamant. – Din fr. ozokerite.

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. Veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

AVENTURIN s.n. Varietate de cuart cu numeroase foite de mica galbena sau verzui, care reflecta puternic lumina. [< fr. aventurine].

AVENTURIN s. n. varietate de cuart cu numeroase foite de mica galbena sau verzuie, care reflecta lumina. (< fr. aventurine)

HESONIT s. n. varietate de granat, incolor, verzui-brun, galben sau rosu, piatra pretioasa. (< germ. Hessonit)

AVENTURIN s. n. (Geol.) Varietate de cuart care contine numeroase foite de mica galbene sau verzui, care reflecta puternic lumina. – Dupa fr. aventurine.

CHIPAROS (‹ ngr.) s. m. Arbore rasinos din familia cupresaceelor, originar din SE Europei, de c. 25 m inaltime, cu coroana foarte densa, ingusta, columnara sau piramidala si frunze persistente; lemnul, rezistent si parfumat, este utilizat in ind. (Cupressus sempervirens). ♦ C. de balta = arbore din familia taxodiaceelor, originar din America de Nord, de c. 60 m inaltime, cu coroana conica, frunze mici, aciculare, cazatoare, verzui primavara, galbene vara, brun-ruginii toamna si lemn de calitate superioara (Taxodium distichum).

AGRISA, agrise, s. f. Fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust dulce-acrisor si cu multe seminte. – Agris + suf. -a.

PRIGOARE, prigori, s. f. Pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

OZOCHERITA f. Ceara minerala galbena, bruna sau verzuie, avand diferite intrebuintari (in industria lacurilor, in parfumerie, in medicina etc.); ceara de pamant. /<fr. ozokerite

AGRISA, agrise, s. f. Fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust acrisor. – Din agris.

KAKI adj. invar. De culoare galbena-cafenie cu nuante verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki.

ORTOLAN, ortolani, s. m. Pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.

KAKI² s.n. Culoare galben-cafenie cu nuante verzui. [art. kakiul] (din fr. kaki < engl. khakee, khaki = (de) culoare cafeniu-galbuie; stofa de aceasta culoare folosita in armata britanica din Indii pentru confectionarea uniformelor < urdu, hindi khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khāk = praf) [def. MDN, etim. TLF]

KAKI adj., s.n. invar. (Culoare) galben-cafenie cu nuanta verzuie. [Var. kakiu, -ie adj. / < fr. kaki].

ORTOLAN s.m. Pasare migratoare cu penele de culoare galbena-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. [< fr. ortolan, cf. lat. hortulanus].

ORTOLAN s. m. pasare migratoare cu penele galbene-roscate, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. (< fr. ortolan)

PITIGOI, pitigoi, s. m. Pasare mica si vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui si cenusii pe spate, galbene pe pantece; pitigus (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.

PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, paroase si cu flori galbene, intrebuintata in medicina si la prepararea unor bauturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = planta asemanatoare cu pelinul (1), cu frunze albe, paroase (Artemisia austriaca). Pelin de maturi = planta erbacee cu flori verzui-brune, dispuse in capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amarui, obtinut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Bautura foarte amara, preparata din frunze de pelin (1) si folosita in scopul curative. – Din bg. pelin.

ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. Materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.

AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (Allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.

BELSITA, belsite, s. f. Planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii, si cu flori mari rosii, galbene sau pestrite (Canna indica). -Et. nec.

papusoi¹, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

FASOLE s. f. 1. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.

TAMAITA, tamaite, s. f. Nume dat mai multor plante; a) planta erbacee cu miros aromatic puternic si cu flori verzui dispuse intr-un ciorchine la varful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) planta cu flori verzi-galbui, cu miros patrunzator (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tamaita-de-camp = planta erbacee paroasa, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tamaie + suf. -ita.

scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.