UNDE¹ adv. 1) (adesea in constructii interogative) In ce loc (?); in care parte (?); incotro (?). ~ plecati? ~ locuiti? ◊ ~ si ~ a) pe alocuri; b) cand si cand; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Pana ~? pana in ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o indoiala) ~ sa cedeze el! ◊ De ~ si pana ~ ?! cum adica? (Da) de ~! nici vorba! vorba sa fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neasteptate; ca din senin. ~ nu incepe o furtuna puternica. /<lat. unde

HURICAN, huricane, s. n. furtuna puternica, uragan care bantuie in insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane.

VIFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vant puternic, furtuna (insotita de ninsoare); vifornita, viforeala. – Din sl. vihru, bg. scr. vihor.

HURICAN s.n. (Met.) furtuna puternica, uragan (care bantuie in Antile). [< engl. hurricane < cuv. indian].

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

TAIFUN, taifunuri, s. n. Vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care ia nastere in partea de apus a Oceanului Pacific si se manifesta mai ales in estul Asiei si in estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

CICLON s.n. 1. Vant puternic, cu furtuna si vartejuri, care bantuie in special in regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul fortei centrifuge. 3. Substanta toxica pe baza de acid cianuric, folosita pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

TAIFUN s.n. Vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care bate in regiunile din vestul Oceanului Pacific, luand nastere in timpul schimbarii directiei musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vant mare].

HULA², hule, s. f. Miscare ondulatorie a suprafetei marii, urmand dupa o furtuna sau dupa o briza puternica; p. ext. furtuna pe mare. – Din fr. houle.

furtuna ~i f. 1) Vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si descarcari electrice; vantoasa; vantoaica; vijelie. 2) fig. Stare de neliniste puternica. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtuna

volba (-b, at), vb. – A veni mare, a se arunca in riu. Megl. volb(ari). Lat. volvere (REW 9433). – Der. volbura, s. f. (vint puternic, virtej; inv., furtuna; rochita-rindunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvula (Puscariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se invirteji); volburos, adj. (ca volbura, invirtejit).

furtuna, furtuni, s. f. 1. Vant puternic insotit de averse de ploaie, de grindina si de descarcari electrice; vijelie. ◊ Expr. furtuna de... = multime (mare) de... 2. (In sintagma) furtuna solara = accentuare brusca a activitatii solare, insotita de intensificarea emisiei corpusculare si a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasca. 4. Fig. Revolta, rascoala. – Din ngr. furtuna.

MUGET, mugete, s. n. I. Strigat prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; raget. II. P. a**l. 1. Strigat puternic, sfasietor al omului; urlet, racnet. 2. Suierat puternic produs de unele masini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vant, de furtuna, de ape etc.; vuiet, vajait. – Mugi + suf. -et.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

SUIER, suiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascutit si puternic, pe care il fac vantul, furtuna, vijelia; suieratura. 2. Zgomot ascutit produs de anumite corpuri care se deplaseaza, se misca, se invartesc sau spinteca aerul cu iuteala; suieratura. 3. Sunet ascutit, strident si prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; suieratura. 4. Sunet sau tipat (ascutit) scos de unele animale si pasari; suieratura. [:Pr.: su-ier] – Din suiera (derivat regresiv).

TEMPESTA ~e f. rar Vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si des-carcari electrice; furtuna; vijelie; vantoaica; vantoasa. /<it. tempesta

VIJELIE, vijelii, s. f. Vant foarte puternic, adesea insotit de descarcari electrice si de precipitatii atmosferice; furtuna. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

CAPA s. f. 1. pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ♦ de ~ si spada = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri si infruntari primejdioase. 2. dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. pozitie pe care o ia o nava pe un timp neprielnic, cu vant foarte puternic, care ii permite sa suporte mai usor valurile, vantul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

VaNTOAICA ~ce f. Vant puternic insotit uneori de ploaie, de grindina (cu descarcari electrice); vantoasa; furtuna; vijelie. 2) (in basme si superstitii) Duh rau care dezlantuie vanturile puternice. /vant + suf. ~oaica

VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

VIJELIE ~i f. Vant puternic, insotit de ploaie cu grindina si descarcari electrice sau de ninsoare; furtuna; vantoasa; vantoaica; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului national. Numeroasele sale piese, relevand conflicte acute, contradictii, caractere puternice si idealurile morale ale poporului sunt reprezentative pentru relatiile sociale din Rusia sec. 19. Comedii descriind lumea negustorilor si a aspiratiilor lor („Nu te aseza in sania altuia”), a birocratilor („Un post rentabil”) sau a nobililor („Padurea”, „Lupii si oile”); drame prezentand viata de familie zguduita de tragedii individuale („furtuna” – capodopera sa, „”Nu poti trai cum vrei„, ”Fata fara zestre„, ”Orfana„, ”Si cei mai intelepti cad in lat„); drame istorice (”Vasilisa Melentieva„). Feerie sa folclorica ”Fetita de zapada„ este una dintre cele mai poetice ale dramaturgiei ruse.