ODGON, odgoane, s. n. funie groasa si lunga, imbibata, de obicei, cu gudron si intrebuintata in marina, la pescuit, in transporturi etc.; cablu, parama, palamar²; p. gener. orice funie groasa. [Var.: otgon s. n.] – Et. nec.

ODGON ~oane n. 1) funie groasa, gudronata, folosita, mai ales, in marina. 2) Orice funie groasa. /Orig. nec.

cester, cestere, s.n. (inv.) funie groasa cu care se legau plutele de cazic, in schela; odgon, tenchi, cioana.

harzob, harzoabe, s.n. (reg.) 1. funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime; vartej. 2. lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. cosulet din cetina de brad in care se pastreaza unii pesti. 4. policandru. 5. cerc de lemn de care se prinde un saculet prin care se strecoara zerul (folosit de ciobani). 6. paneras facut din cetina de brad in care se usuca pestele. 7. excrescenta in varful coarnelor de cerb; ploscuta. 8. bat despicat in varf cu care se dau merele jos din pom.

hurduzau, hurduzaie, s.f. (reg.) 1. funie groasa, streang, odgon. 2. odgonul de deasupra raului, cu care se pune in miscare podul umblator. 3. pod umblator; brod, brudina.

odgon, odgoane, s.n. (pop.) 1. funie groasa si lunga, folosita in marina, in transporturi; parama, palimar, cablu. 2. veche masura agrara.

serpoaie, serpoaie si serpoi, s.f. (reg.) 1. serpoaica. 2. (in forma: sarpoaie) funie groasa.

spranga, sprangi, s.f. (reg.) cablu de metal sau funie groasa care se foloseste la construirea plutelor sau ancorarea acestora la mal; odgon.

CABLU, cabluri, s. n. 1. funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). 3. Unitate de masura pentru distante, egala cu a zecea parte dintr-o mila marina, adica cu 185,2 m; ancablura. – Din fr. cable.

HALAT³, halaturi, s. n. (Reg.) funie groasa, parama. – Tc. halat.

HARZOB, harzoabe, s. n. (Reg.) 1. funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborat cu harzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mandru, ingamfat. A cadea cu harzobul din cer = a veni, a pica pe neasteptate; a se realiza de la sine. 2. Lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. Cosulet din cetina de brad, in care se pastreaza unii pesti. – Din bg. varzop „legatura”.

SLEAU², sleauri, s. n. Fiecare dintre cele doua curele groase, funii sau lanturi care se prind de pieptul hamului si se leaga de crucea carutei sau a trasurii trase de un animal; tragatoare, streang. – Din ucr. sleja.

CABLU s.n. 1. funie groasa, facuta dintr-un manunchi de fire vegetale sau metalice rasucite impreuna. 2. Conducta electrica, facuta dintr-un manunchi de fire metalice invelite intr-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablura. [Pl. -uri, -le. / < fr. cable, cf. engl. cable].

sleau³, sleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua curele groase, funii sau lanturi care leaga pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; in forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii carutei de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la caruta cu hulube.

CABLU, cabluri, s. n. 1. funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). – Fr. cable.

cablu n., pl. uri (fr. cable, pv. cable, d. lat- capulus, manunchi). funie groasa (compusa din fire telegrafice sau telefonice invalite [!] in cauciuc sau in alt-ceva) pusa in apa: cablu transatlantic.

PAR¹ ~i m. 1) Bucata din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascutita la un capat, care se bate in pamant, servind ca element de fixare sau de sustinere. ◊ A i se apropia (sau a i se strange) funia de (sau la) ~ v. funie. 2) Bat gros folosit in diferite scopuri (ca parghie, ciomag etc.). ◊ Cu ~ul in mod fortat; cu de-a sila. /<lat. palus

OPRITOARE ~ori f. 1) Frana rudimentara pusa la roata unui vehicul cu tractiune ani-mala. 2) Piesa de harnasament constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de oiste si serveste la incetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) Plasa cu care se astupa partea in forma de sac a navodului, ca sa nu iasa pestele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare

POSTORONCA ~ci f. 1) Parte a hamului constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde la orcicul unui vehicul cu tractiune animala; sleau. 2) fig. Persoana fara caracter de care se folosesc altii. /<ucr. postoronok

TRAGATOARE ~ori f. Parte a hamului, constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractiune animala; postoronca; streang; sleau. /a trage + suf. ~atoare

funie ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

SLEAU² ~ri n. Parte a hamului, constand dintr-o funie sau dintr-o curea groasa (mai rar lant), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractiune animala; postoronca; streang. /<ucr. sleja, pol. szleja, szla

STREANG ~uri n. 1) rar Franghie facuta, de obicei, din canepa. ◊ Un ~ a) o nimica toata; un fleac; b) nimic. 2) Franghie cu lat la capat, care se foloseste pentru a spanzura osanditii. ◊ A-si prinde ~ul de gat a se sinucide prin spanzurare. Moarte prin ~ moarte prin spanzurare. Bun de ~ se spune despre un ticalos. 3) Parte a hamului constand dintr-o funie sau dintr-o curea groasa (mai rar lant), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractiune animala; postoronca; sleau. /<germ. Strang

sfasie, sfasii, s.f. 1. (inv. si reg.) fasie; bucata de carne (sfartecata). 2. (reg.) curelusa impodobita cu tinte de alama. 3. (reg.) bucata de pamant lunga si ingusta. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost taiat; ciozvarta. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de canepa din care se fac funii, bice. 7. (inv. si reg.) faclie cu care se pescuieste noaptea; fachie, fasca.

FRANGHIE ~i f. Sfoara groasa confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; funie. [G.-D. franghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria

CALTI m. pl. Deseuri, sub forma de fire scurte si groase, ramase dupa daracitul canepei sau inului din care se tese panza de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku

FRANGHIE¹, franghii, s. f. Fir lung si gros facut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum si din fibre sintetice, rasucite una in jurul alteia; funie. [Acc. si: (reg.) franghie] – Lat. fimbria.

capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

CEATLAU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina (de fan, de lemne etc.) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal. ♦ Bat gros; bata, ciomag. [Var.: cetlau s. n.] – Din magh. csatlo.

CEATLAU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina (de fan, de lemne etc.) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal. ♦ Bat gros; bata, ciomag. [Var.: cetlau s. n.] – Magh. csatlo.

crivala f., pl. e, ca nicovala, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; sirb. krivalja, un fel de vita. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. Crivea, scirleica (de rasucit funiile). Un fel de stringatoare dulghereasca de forma unui patrat c´o lature [!] formata de un mare surub tot de lemn de tinut strins doua piese. O bucata de ramura mai groasa retezata si fixata in al carei virf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (in vest se numeste asa si troaca in care se pune drobu). Vest. Manivela la joagar.

ceatlau, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular, care se punea pe cap. 2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala. 6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea. 8. bat gros, bata, ciomag. 9. lemn gros, stalp.