MANDARIN¹, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; functionar public (inalt) din China feudala. – Din fr. mandarin.

memur, memuri, s.m. (inv.) functionar public, comisar.

subnotar, subnotari, s.m. (inv.) functionar public care ocupa in ierarhia posturilor un loc imediat subordonat celui de notar; ajutor de notar.

CONCUSIUNE s. f. extorcare de bani facuta de un functionar public. (< fr. concussion, lat. concussio)

NOTAR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; functionar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atasat cancelariilor episcopale sau congregatiilor romane. 3. functionar public investit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primariei in comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)

CEAUS, ceausi, s. m. 1. functionar inferior la turci, care indeplinea functia de usier, de curier sau de aprod (1) al curtii. 2. Nume dat, in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova, unor functionari publici: a) sef al unei cete de slujitori; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod (3). 3. (Inv.) Om de serviciu la sinagoga. – Din tc. cavus.

NOTAR, notari, s. m. 1. functionar public investit cu atributia de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnaturi, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) Reprezentant al puterii centrale in comune, exercitand de obicei atributii de sef al politiei si de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.

PROVEDITOR, proveditori, s. m. functionar public al vechii republici venetiene insarcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provediteur.

REVOCAT, -A, revocati, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre functionari publici) Scos din functie. – V. revoca.

MANDARIN¹ ~i m. functionar public din ierarhia superioara a Chinei feudale. /<fr. mandarin

NOTAR s.m. 1. functionar public investit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (In trecut) Secretar al primariei in comunele rurale. [< germ. Notar, cf. fr. notaire].

BIROCRATIE s. f. birocratism; ansamblul functionarilor publici. (< fr. bureaucratie)

CEAUS, ceausi, s. m. (Inv.) 1. (La turci) Usier, curier sau aprod al curtii. 2. (La noi, in oranduirea feudala) Nume dat unor functionari publici: a) capetenie, sef, comandant; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod. 3. Om de serviciu la sinagoga. – Tc. cavus.

AGIE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, insarcinat cu mentinerea ordinii publice; totalitatea functionarilor din aceasta institutie. – Din aga + suf. -ie.

TRIBUNALUL FUNCTIEI publicE A UNIUNII EUROPENE (in engl.: European Union Civil Service Tribunal), instanta specializata a U.E. cu sediul la Luxembourg, infiintata in 2004 cu rolul de a prelua o parte din atributiile Tribunalului de Prima Instanta si anume cele care confera competente in ceea ce priveste judecarea disputelor dintre U.E. si functionarii sai publici.

CEASOFICARE, ceasoficari, s. f. Creare a unei retele de ceasuri publice a caror functionare este asigurata prin transmiterea unor impulsuri electrice de la un centru de control. – Din ceas (dupa radioficare).

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

AGIE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX in Tara Romaneasca si in Moldova, insarcinat cu mentinerea ordinii publice in capitala; totalitatea functionarilor din aceasta institutie. – Aga + suf. -ie.

secretares, secretaresi, s.m. (inv. si reg.) 1. functionar al unei institutii publice, cu atributii administrative variate; secretar. 2. titlu dat dregatorului care conducea lucrarile unei cancelarii sau indeplinea functia de logofat.

GHISEU s. n. ferestruica amenajata intr-o usa, intr-un perete al unui birou, prin care publicul poate comunica cu functionarii. (< fr. guichet)

ghiseu (ghisee), s. n. – Ferestruica prin care publicul ia contact cu functionarii unei institutii. – Var. (inv.) ghiset. Fr. guichet.

GHISEU, ghisee, s. n. Ferestruica ori deschizatura special amenajata in usa sau in peretele unui birou (2), prin care publicul poate lua contact direct cu functionarii unei institutii. [Var.: (rar) ghiset s. n.] – Din fr. guichet.

GARDIST ~sti m. inv. functionar la politie avand misiunea de a pastra ordinea publica pe strazile unui oras; sergent de strada. /garda + suf. ~ist

autoritate f. (fr. autorite, d. lat. auctoritas, -atis). Putere legitima careia trebuie sa i te supui: autoritatea legilor, a parintilor. Administratiune publica, guvern: reprezentant al autoritatii. Autoritatile civile si militare, functionarii civili si militari. Fig. Putere morala, consideratiune: se bucura de mare autoritate. Opiniunea unui scriitor serios: autoritatea lui Platone. Scriitoru serios insusi: Platone e o autoritate. A face autoritate, a-ti impune parerea intr´o stiinta.

biurou n., pl. uri (fr. bureau, masa de scris, dim. d. bure, stofa groasa de linacare se intinde pe biurouri). Masa de scris. Camera in care lucreaza functionarii: biurou unui ministru. Sectiune administrativa a unui minister si functionarii ei. Locu unde se reunesc comisiunile unei adunari. Stabiliment public: biurou de posta. Prezidentu, viceprezidentu si secretarii unei adunari. Cabinet de contabili, de functionari superiori ai unei administratiuni particulare. Biurourile camerei senatului, acelea care studiaza diferite chestiuni la ordinea zilei. Biurou de plasare, biurou care se ocupa de servitori, guvernante s.a. – Si birou (pop.).

ALIMENTATIE ~i f. 1) Asigurare a organismului cu hrana; hranire. ~ publica. 2) Aprovizionare cu energie si combustibil a unei masini, necesare pentru functionare. [G.-D. alimentatiei; Sil. -ti-e] /<fr. alimentation

GHISEU ~e n. Deschizatura mica, facuta in usa sau in peretele unui birou, prin care publicul poate contacta (pentru a se informa, pentru a face anumite operatii) functionarii biroului. /<fr. guichet

agent m. (lat. agens, de la agere, a lucra). Tot ceia ce lucreaza: lumina si caldura-s agenti ai naturii. Acela care face afacerile altuia, ale statului: prefectii, ministrii is agentii guvernului. Mic functionar executiv: agent de politie. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afaceri, acela care se insarcineaza sa conduca p. altu afaceri de interes. Agent diplomatic, persoana trimeasa ca diplomat. – Vechi aghent (rus. agent).

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

administratiune f. (lat. administratio, -onis). Actiunea de a administra, de a minui averea unei case, unei institutiuni sau unui stat. Ramura a unui serviciu public (aceia care ingrijeste de partea materiala: hrana, imbracaminte, edificii, cai). Acel serviciu al armatei care se ocupa de hrana, imbracaminte, contabilitate s. a.: ofiter de administratiune. functionarii administrativi: toata administratiunea. Consiliu de administratiune, cei ce supravegheaza aplicarea statutelor si mersu unei societati din care fac parte. – Si -atie.

CARNOT [carno] 1. Lazare C. (1753-1823), om politic, general si matematician francez. Unul dintre conducatorii Revolutiei Franceze din 1789-1794. membru al Comitetului Salvarii publice. Supranumit „Organizatorul victoriei”, a avut un rol important in organizarea armatei revolutiei. Contributii in geometrie. 2. Nicolas Leonard Sadi C. (1796-1832), fizician francez. Fiul lui C. (1). A enuntat al doilea principiu al termodinamicii (1819) si a stabilit legile de functionare a masinilor termice (ciclul C.). 3. Marie Francois Sadi C. (1837-1894), inginer si om politic francez. Nepotul lui C. (1). Presedinte al Republicii (1887-1894). Asasinat.