Rezultate din textul definițiilor
SCART1 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul ascusit si strident produs de usi, roti, de incaltaminte in timpul mersului). ◊ Scarta-scarta pe hartie contopist; functionar de cancelarie. [Var. scarta] /Onomat.
CONTOPIST, -A s.m. si f. Mic functionar de cancelarie; copist. [< germ. Konzipist].
contipist (contopist), contipisti (contopisti), s.m. (inv.) functionar de cancelarie, cancelarist, cenusar, pisar, diac, logofat, copist, impiegat, calemgiu, scriitor.
ABREVIATOR, abreviatori, s. m. 1. functionar al cancelariei papale. 2. Persoana care prelucreaza restrangand sau care rezuma scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abreviateur.
CALEMGIU, calemgii, s. m. (Inv.) functionar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
PISAR, pisari, s. m. functionar de cancelarie insarcinat in trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. si care adesea avea si alte sarcini administrative. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.
SCRIITOR, -OARE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Autor de opere literare. 2. S. m. functionar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoana in slujba domnului sau a unui inalt demnitar de stat, care indeplinea functia de secretar; diac, logofat. 3. S. n. (Inv.) Masa de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.
SCRIB ~i m. 1) inv. functionar de cancelarie, care redacta si copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fara valoare. /<fr. scribe, lat. scriba
ABREVIATOR s.m. 1. functionar al cancelariei papale. 2. Cel care prelucreaza restrangand sau care rezuma scrierile unui autor. [Cf. lat. abbreviator, fr. abreviateur].
SCRIPTOR I. s. m. 1. scrib care (tran)scrie. 2. scriitor, autor. 3. functionar in cancelaria Vaticanului care scrie bule papale. 4. cel care, cu mana sa, scrie un text. II. s. n. aparat inregistrator. (< germ. Skriptor, lat. scriptor)
ABREVIATOR, abreviatori, s.m. 1. functionar al cancelariei papale. 2. Persoana care prelucreaza restrangand sau face rezumatul scrierilor unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abreviateur.
CALEMGIU, calemgii, s. m. (Inv.) functionar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
MEHTUPCIU, mehtupcii, s. m. (Turcism inv.) functionar intr-o cancelarie domneasca. – Din tc. mektupcu.
NOTAR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; functionar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atasat cancelariilor episcopale sau congregatiilor romane. 3. functionar public investit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primariei in comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)
CONTOPIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. depr. functionar care efectuaza lucrari marunte de cancelarie. /<germ. Konzipist
cancelar (cancelari), s. m. – 1. Seful guvernului. – 2. Seful cancelariei. – Var. (inv.) cantelar, cantalar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronuntarea germ. – Der. cancelarie (var. cantelarie, cantelerie, etc.), s. f. (birou sau sectie a unei institutii destinata lucrarilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; functia de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., functionar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 deriva inutil cantelarie de la rus. cancelarije.
secretares, secretaresi, s.m. (inv. si reg.) 1. functionar al unei institutii publice, cu atributii administrative variate; secretar. 2. titlu dat dregatorului care conducea lucrarile unei cancelarii sau indeplinea functia de logofat.
cancelarie f. (forma latinizata din cantilerie, forma veche sau populara azi, ca si mai populara cantalarie, d. rus. kanceleariia, care vine d. it. cancelleria, iar asta d. lat. cancelli, gratii, parmaclic, ingraditura, de unde „biurou, cancelarie”. Cancelli, sing. cancellus, e dim. din cancer, rac, adica „picioare de rac”. Fr. chancellerie, germ. kanzlei. V. cancer). Biurou, cabinet, camera de lucru a unui functionar (azi mai mult despre camera de lucru a directorilor de scoala).