serif (print arab, functionar administrativ) s. m., pl. serifi

pomojnic, pomojnici, s.m. (inv.) 1. functionar administrativ din trecut, care conducea o plasa (o parte dintr-un judet); ajutor de subprefect. 2. (in forma: pomostnic) subofiter de artilerie.

SERIF s. m. 1. functionar administrativ in Anglia si SUA investit cu mentinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (in Scotia) judecatorul cel mai inalt in grad intr-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. sheriff)

SOLGABIRAU, solgabirai, s. m. (Maghiarism inv.) functionar administrativ din fosta administratie austro-ungara (corespunzand pretorului sau primpretorului de mai tarziu). – Magh. szolgabiro.

POMOJNIC, pomojnici, s. m. functionar administrativ din trecut care conducea o plasa¹. [Var.: (reg.) pomosnic s. m.] – Din rus. pomostnik.

PRISTAV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Persoana care anunta populatiei stirile oficiale; crainic. ♦ functionar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vataf pe mosia unui boier. 3. S. n. (Inv.) Comunicare oficiala, ordonanta, porunca. – Din sl. pristavu.

SERIF², serifi, s. m. functionar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, insarcinat cu mentinerea ordinii intr-un district sau comitat, avand in anumite cazuri si puteri judecatoresti. – Din engl. sheriff.

SAMES, samesi, s. m. 1. functionar administrativ din trecut, indeplinind functia de contabil, casier si strangator de biruri pe judet. 2. (Reg.) Administrator sau logofat de mosie. – Sama + suf. -es.

SLUJBAS ~a (~i, ~e) m. si f. rar Persoana angajata intr-o functie administrativa; functionar. /slujba + suf. ~as

SERIF² s.m. 1. (In Anglia si S.U.A.) functionar administrativ investit cu mentinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (In Scotia) Judecatorul cel mai inalt in grad intr-un district sau intr-un comitat. [Acc. si serif. / < engl. sheriff, cf. fr. sherif].

PRIMPRETOR, primpretori, s. m. (In ierarhia administrativa mai veche) functionar administrativ, mai mare decat pretorul, care conducea o plasa. – Din prim² + pretor.

administratiune f. (lat. administratio, -onis). Actiunea de a administra, de a minui averea unei case, unei institutiuni sau unui stat. Ramura a unui serviciu public (aceia care ingrijeste de partea materiala: hrana, imbracaminte, edificii, cai). Acel serviciu al armatei care se ocupa de hrana, imbracaminte, contabilitate s. a.: ofiter de administratiune. functionarii administrativi: toata administratiunea. Consiliu de administratiune, cei ce supravegheaza aplicarea statutelor si mersu unei societati din care fac parte. – Si -atie.

PRIM-PRETOR, prim-pretori, s. m. (In vechea organizare administrativa a tarii) functionar mai mare in grad decat pretorul (3). – Prim² + pretor.

SerIf¹ ~i m. functionar cu atributii administrative, politienesti si, partial, judecatoresti in unele tari. /<engl. sheriff, fr. sheriff

SUBPREFECT, subprefecti, s. m. functionar in vechea organizare administrativa insarcinat cu administrarea unei plasi sau a unui judet, ca ajutor al prefectului. – Sub¹- + prefect (dupa fr. sous-prefect).

PRACTICANT, -A, practicanti, -te, s. m. si f. Persoana care indeplineste un stadiu de practica, lucrand ca incepator intr-un atelier, intr-un birou, intr-o intreprindere etc. (pentru a se perfectiona intr-o anumita profesie, prin completarea cunostintelor teoretice cu notiuni practice). ♦ Cea mai mica functie administrativa in vechea ierarhie a functionarilor incepatori; salariat care executa o munca de ajutor pe langa un specialist. – Din germ. Praktikant.

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

biurou n., pl. uri (fr. bureau, masa de scris, dim. d. bure, stofa groasa de linacare se intinde pe biurouri). Masa de scris. Camera in care lucreaza functionarii: biurou unui ministru. Sectiune administrativa a unui minister si functionarii ei. Locu unde se reunesc comisiunile unei adunari. Stabiliment public: biurou de posta. Prezidentu, viceprezidentu si secretarii unei adunari. Cabinet de contabili, de functionari superiori ai unei administratiuni particulare. Biurourile camerei senatului, acelea care studiaza diferite chestiuni la ordinea zilei. Biurou de plasare, biurou care se ocupa de servitori, guvernante s.a. – Si birou (pop.).

BIROU ~ri n. 1) Masa de scris (cu sertare). 2) Camera intr-o institutie, unde este instalata masa de scris si mobilierul necesar si unde lucreaza functionarul acestei institutii; cabinet. ~l directorului. 3) Sectie administrativ-cancelareasca a unei institutii. 4) Institutie cu caracter gospodaresc si financiar, care presteaza anumite servicii populatiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizatii politice, de masa, obstesti. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro

secretares, secretaresi, s.m. (inv. si reg.) 1. functionar al unei institutii publice, cu atributii administrative variate; secretar. 2. titlu dat dregatorului care conducea lucrarile unei cancelarii sau indeplinea functia de logofat.

REGULAMENT s. n. 1. totalitatea masurilor prescrise pentru a se mentine o anumita ordine; statut, norme de functionare interna ale unei institutii, asociatii. 2. act administrativ cuprinzand norme, elaborate de o putere executiva, care completeaza o lege sau reglementeaza aplicarea ei. (< lat. regulamentum)

functionar, -A s. m. f. cel care detine o functie administrativa intr-o intreprindere sau institutie. (< fr. fonctionnaire)

functionar, -A s.m. si f. Persoana care detine o functie administrativa intr-o intreprindere sau intr-o institutie; slujbas. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. fonctionnaire].

functionar ~a, (~i, ~e) m. si f. Persoana angajata intr-o functie administrativa. /<fr. fonctionnaire

AGIE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, insarcinat cu mentinerea ordinii publice; totalitatea functionarilor din aceasta institutie. – Din aga + suf. -ie.

functionar, -A, functionari, -e, s. m. si f. Persoana care indeplineste o munca cu caracter administrativ. [Pr.: -ti-o] – Din fr. fonctionnare (dupa functie).

VAMES, vamesi, s. m. 1. functionar insarcinat cu controlul si cu taxarea marfurilor care trec prin vama. ♦ (In organizarea administrativa din trecut) Dregator insarcinat de domn cu incasarea veniturilor vamii. 2. Persoana care lua in arenda darile pe care trebuia sa le plateasca cetatenii Romei si locuitorii Imperiului Roman. 3. (In credintele populare) Fiinta imaginara care pazeste vamile vazduhului si careia sufletul mortului ii plateste vama ca sa poata trece spre cer. – Din magh. vamos.

cancelar (cancelari), s. m. – 1. Seful guvernului. – 2. Seful cancelariei. – Var. (inv.) cantelar, cantalar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronuntarea germ. – Der. cancelarie (var. cantelarie, cantelerie, etc.), s. f. (birou sau sectie a unei institutii destinata lucrarilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; functia de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., functionar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 deriva inutil cantelarie de la rus. cancelarije.

AGIE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX in Tara Romaneasca si in Moldova, insarcinat cu mentinerea ordinii publice in capitala; totalitatea functionarilor din aceasta institutie. – Aga + suf. -ie.

PISAR, pisari, s. m. functionar de cancelarie insarcinat in trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. si care adesea avea si alte sarcini administrative. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

SECRETAR ~a ( ~i, ~e) m. si f. 1) Slujbas insarcinat cu lucrari de secretariat. ~ particular. 2) Persoana care scrie procesul- verbal al unei adunari. 3) functionar care pregateste lucrarile si duce la indeplinire hotararile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secretaire, lat. secretarius

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

NOTAR, notari, s. m. 1. functionar public investit cu atributia de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnaturi, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) Reprezentant al puterii centrale in comune, exercitand de obicei atributii de sef al politiei si de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SECRETAR¹, -A I. s. m. f. 1. persoana care rezolva lucrarile curente de birou intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ◊ cel care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor in cadrul unei sedinte. ♦ ~ de redactie = colaborator din redactia unei publicatii sau edituri care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ◊ cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. ♦ ~ general = inalt functionar insarcinat cu organizarea si conducerea unor adunari, organisme, societati etc. 3. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament ministerial; (in unele tari) ministru al afacerilor externe; c******l insarcinat cu relatiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobila in care se tin scrisori, hartii etc. (< lat. secretarius, fr. secretaire)