ORGAN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

DEVITALIZAT, -A, devitalizati, -te, adj. (Despre tesuturi, organe) Care nu mai are functii vitale. – V. devitaliza.

ORGAN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. 2. Piesa componenta a unei masini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de actiune, de comunicare; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].

ORGAN¹ s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

VICARIANTA s. f. (fiziol.) substitutie a unui organ de catre altul in indeplinirea unei functii vitale sau utile organismului. (< fr. vicariance)

RATIE, ratii, s. f. 1. Cantitate de hrana pe care trebuie sa o consume un om sau un animal intr-un timp determinat si care contine toate substantele necesare desfasurarii functiilor vitale ale organismului. 2. Numar constant care se adauga la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se inmulteste un termen al unei progresii geometrice pentru a obtine termenul urmator. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.

REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viata, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) functiile vitale ale organismului; a reinsufleti, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (dupa fr. reanimer).

REANIMARE, reanimari, s. f. Actiunea de a reanima si rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit in vederea restabilirii functiunilor vitale ale organismului (circulatia, respiratia etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

RESUSCITA, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda functiile vitale ale organismului, a repune in functiune inima sau respiratia oprite, a readuce in simtiri, a face sa-si revina. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. si: resuscit] – Din fr. ressusciter.

DEVITALIZA, devitalizez, vb. I. Tranz. (Med.) A face sa inceteze functiile vitale ale unui tesut, organ etc. A devitaliza un dinte. – Din fr. devitaliser.

ANABIOZA f. Reluare de catre unele organisme a functiilor vitale dupa hibernare. /<fr. anabiose

COLAPS ~uri n. Scadere brusca a functiilor vitale, insotita de pierderea cunostintei, datorita unei insuficiente circulatorii. /<lat., fr. collapsus

FIZIOLOGIE ~i f. 1) Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul proceselor ce au loc in organismele vii. ~a omului. ~a plantelor. 2) Totalitate a functiilor vitale din organism. [Art. fiziologia; G.-D. fiziologiei; Sil. -gi-e] /<fr. physiologie

A SE PARALIZA ma ~ez intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre parti ale corpului) A fi lovit de paralizie; a inceta de a-si indeplini functiile vitale. /<fr. paralyser

REANIMARE ~ari f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a functiilor vitale ale organismului (respiratia si circu- latia), cand acestea au incetat. 3) Sectie intr-un spital sau intr-o clinica in care se aplica acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

DEVITALIZA vb. I. tr. (Med.) A suprima functiile vitale ale unui dinte, ale unui tesut. ♦ refl. (fig.) A se vesteji. [< fr. devitaliser].

DIAPAUZA s.f. Perioada de incetinire a functiilor vitale la insecte pentru a supravietui unor conditii nefavorabile de existenta. [Pron. di-a-pa-u-. / cf. fr. diapause].

NARCOBIOZA s.f. Reducere a functiilor vitale ale organismului sub actiunea narcoticelor. [Pron. -bi-o-. / < fr. narcobiose, cf. gr. narke – narcotic, bios – viata].

LETARGIE s.f. Stare patologica caracterizata prin somn adanc si lung, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totala. [Gen. -iei. / < fr. lethargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihna].

ANABIOZA s. f. revenire la viata a unor organisme dupa o intrerupere a functiilor vitale prin hibernare; criptobioza. (< fr. anabiose)

COMPENSARE s. f. 1. actiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reactii sau impulsuri orientate in sens opus. ◊ mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului, in cazul lezarii sau indepartarii unor organe ori parti anatomice. 3. operatie comerciala, constand dintr-un schimb echivalent de marfuri si servicii intre vanzator si cumparator, fara utilizarea mijloacelor de plata. ◊ operatie financiara prin care se regleaza raportul dintre vanzare si puterea de cumparare. 4. retributie pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

DEVITALIZA vb. I. tr. a suprima functiile vitale ale unui tesut, organ etc. II. refl. (fig.) a se vesteji. (< fr. devitaliser)

DIAPAUZA s. f. sistare sezoniera a functiilor vitale la insecte, pentru a supravietui unor conditii nefavorabile de existenta. (< fr. diapause)

FIZIOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza functiile vitale ale organismului animal si vegetal. 2. specie literara care isi propune observarea si studierea obiectiva a unui caracter (1), a unei situatii semnificative. (< fr. physiologie)

LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)

NARCOBIOZA s. f. reducere a functiilor vitale ale organismului sub actiunea narcoticelor. (< fr. narcobiose)

REANIMARE s. f. actiunea de a reanima; ansamblu de masuri terapeutice pentru restabilirea functiilor vitale ale organismului. (< reanima)

IMPONDERABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIZ.) Stare a unui corp material ce se misca in camp gravitational, in care fortele de greutate ce actioneaza asupra lui sau miscarea pe care o face nu provoaca presiuni reciproce intre particulele lui. In campul gravitational terestru organismul uman percepe presiunile reciproce dintre particulele sale ca stare de i. In constructia aparatelor si agregatelor pentru navele cosmice se tine seama de i., pentru ca organismul uman sufera o serie de schimbari ale functiilor vitale (metabolism, circulatia sangelui etc.).

ANABIOZA s.f. Revenire la viata a unor organisme dupa o intrerupere a functiilor lor vitale de mai lunga durata, avand mai mult sau mai putin caracterul mortii. [< fr. anabiose, cf. gr. anabiosis – inviere].

vital ~a (~i, ~e) 1) Care tine de viata; propriu vietii. Principii ~e. functie ~a. 2) fig. Care este de o importanta foarte mare; esential; fundamental. Problema ~a. Necesitate ~a. /<fr. vital, lat. vitalis